Duminică, 19 iulie, se împlinesc patru ani de la moartea părintelui Arsenie Papacioc, duhovnicul Mânăstirii "Sfânta Maria" Techirghiol.

Sâmbătă, 18 iulie, PF Daniel, Patriarhul României, a oficiat slujba Parastasului pentru părintele Arsenie, unul din cei mai mari duhovnici ai neamului românesc.

Arhimandritul Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei Românești, s-a născut la 13 august 1914, în satul Misleanu, comuna Perieți din județul Ialomița. Numele civil al Părintelui Arsenie a fost Anghel. În 1932 a absolvit Școala de Arte și Meserii din București. Este primit ca "frate" la Mănăstirea Cozia în 1947 și îndeplinește pe rând mai multe ascultări la Schitul Cioclovina din județul Gorj (1948-1949) și la Mănăstirea Sihăstria (1949). A fost tuns în monahism la Mănăstirea Antim din București (1950), a fost hirotonit preot pe seama Mănăstirii Slatina (26 septembrie 1950). Este arestat la 14 iunie 1958 și condamnat la 20 de ani de închisoare pentru "uneltire contra ordinii sociale". Astfel, trece prin închisorile din Brașov, Aiud și Jilava și a fost eliberat în 1964. După ieșirea din închisoare este numit preot în Ardeal; a fost un timp stareț la Mănăstirea Cozia, iar din 1976 devine duhovnic al Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol.

Multe din cuvintele sale au ajuns adevărate îndreptare și modele duhovnicești pentru creștinii ortodocși din toată lumea. Vorbind despre rostul femeii în lume, pr. Arsenie spunea:

"Omul și femeia au fost creați de către Dumnezeu, pentru un scop bine definit și definitiv. S-a făcut o constatare: femeia a fost roabă mii de ani; dar, cu ocazia evenimentului din timpul lui Constantin cel Mare și anume Edictul de la Milan de la anul 314, prin care a fost dată libertate femeii și să nu mai fie omorâtă și surghiunită fără judecată, acest sentiment s-a transmis atavic, a trecut peste generații mai departe. Teama femeii de bărbat a persistat, iar femeia a rămas cu aceste temeri, transmise atavic din generație în generație. Dar, nu este permis. Femeia înseamnă o împărăteasă dăruitoare. Femeia, dacă tu zici că este slabă, totuși în momentul în care te-ai angajat să te numești soț, nu te poți numi așa decât lângă o femeie, lângă o soție și de ce să fii lângă o ființă slabă? Trebuie să o pui pe tronul regesc numaidecât. Mi-aș dori să nu se mai vadă în femeie numai un obiect, sau un lucru de caznă, sau altceva. Femeia este extraordinară în creația lui Dumnezeu, și printre creațiile Lui.

Dumneavoastră vă dați seama de faptul că destinul întregii omeniri a depins de cuvântul Sfintei Fecioare Maria: „Fie mie după cuvântul tău”, spus îngerului Gavriil, și acesta (destinul omenirii) s-a schimbat radical. Sfânta Fecioară Maria este femeia care a deschis porțile fericirii, ale libertății și ale veșniciei în lume. De aceea, trebuie cu orice chip respectată. Dacă Dumnezeirea ar întreba omenirea: „Ce este cel mai important în omenire?”, atunci nu I Se va răspunde „paternitatea”, ci „maternitatea”. Acesta este cel mai important lucru în omenire, în lume. Altceva nu este adevărat. Maternitatea joacă un rol primordial în ceea ce privește creația lui Dumnezeu om și femeie. Deci femeia trebuie respectată și este păcat ca valorile acestea ale Tainei Cununiei să se murdărească fără scopuri, fără idealuri, fără să se pună în slujba lui Dumnezeu. Dacă un lucru nu este în slujba lui Dumnezeu, atunci nu există nimic. Și Mântuitorul Iisus Hristos a spus: „Fără de Mine nu puteți face nimic”. Putem noi oare să desprindem de cuvintele Mântuitorului o Taină atât de importantă? Acestea sunt cuvinte dumnezeiești și tot ceea ce a spus Mântuitorul Iisus Hristos este adevărat și valabil pentru toate timpurile.

Vedeți Dumneavoastră, dacă lumea creștină ar fi atentă numai la aceste cuvinte, cu siguranță ar fi mult mai controlată și s-ar descoperi mai repede ori valorile, ori defectele. Pentru că El este Vița și noi suntem mlădița. Poate mlădița să rodească fără viță? Iarăși vă spun: „Fără de Mine nu puteți face nimic”. Nimic, pentru că și perii capului vostru sunt numărați. Și ca să vedeți că Biserica a fost atentă la tot ceea ce a spus Mântuitorul Hristos, vă spun că la anul 419 s-a făcut un Sinod la Cartagina, un Sinod local, iar obiectul sinodului l-au constituit mai multe puncte. Printre ele a fost și acesta, cuvintele spuse de Mântuitorul Iisus Hristos: „Fără de Mine nu puteți face nimic” și cine va zice că poate să facă ceva (fără Dumnezeu), anatema să fie. Vă dați seama că nu se poate face nimic fără voia lui Dumnezeu? Și atunci realizați că femeia, care este Maica Domnului, reprezintă neamul omenesc? Ea nu trebuie văzută ca o roabă, pentru că deși se spune în slujba Tainei Nunții „să se supună bărbatului”, dar și bărbatul trebuie să fie atent, pentru că spune mai departe „să o iubești”. Dacă nu o iubești, nu te va asculta, nu vei împlini cuvântul Sfintei Scripturi și tu ești răspunzător de eventuala ei îndărătnicire.

În căsnicie se intră prin foarte multe transformări și lucruri neprevăzute, acest lucru datorat, în special, marilor intimități. Nașterea de copiii nu se face numai citind. Copiii se nasc în modul cel mai normal posibil, de către toate femeile, fie împărăteasă, fie femeie de rând, dar și la una și la cealaltă este același lucru. Deci, vă rog foarte mult, cuvântul „femeie” va trebui să fie pe viitor mult mai respectat, pentru că înseamnă, așa cum v-am mai spus, „împărăteasă dăruitoare”. De altfel întreaga Sfântă Scriptură este dăruire totală".

 Despre păcate și moarte, Pr. Arsenie spunea:

 "Nu exista pacat mic!

La o conferinta, primeam bilete. Si-mi zice unul ca el are un pacat mic. Dar eu cunosc un pacat si mai mic decat al lui. Adam n-a facut altceva, decat a muscat dintr-un mar. N-a fost impotriva lui Dumnezeu, nu s-a indoit de existenta puterii divine, dar n-a ascultat. Si a rasturnat cerul si pamantul. Nu exista pacat mic! A trebuit sa vina Hristos sa salveze fiinta omeneasca. Si ne-a adus mai mult decat ne-a pierdut Adam! Ne-a dat putinta de a ne indumnezei. Noi, niste fiinte in dimensiunea in care suntem, avem puteri divine! Avem o animalitate in noi si unde inceteaza animalitatea incepe omul. Pana cand, va intrebati, dam voie animalului astuia din noi sa lucreze?

In viata mea, am fost la multe capataie de muribunzi. Tipete grozave, vedeau dracii, vedeau pacatele exact cum le-au facut! Nu se puteau salva, ca moartea nu vine sa-i faci o cafea! Vine sa te ia. Te duce unde-s faptele, nu discuta. Si toti acestia doreau sa mai traiasca o zi. Ziceti ca-i putin… dar sa vedeti, cand se opreste rasuflarea, ce importanta e o clipa. Justitia divina e incadrata de marea iubire divina, si ne iarta cu o suspinare. Asta m-a facut sa spun ca o clipa poate sa fie un timp si o suspinare poate sa fie o rugaciune. Si un mare traitor a zis ca aceasta clipa e mai mult decat cosul cu lacrimi. Dumnezeu vrea o inima sincera, si nu mii de rugaciuni. Vrea inima noastra. Nimic nu-i mai scump de la Dumnezeu decat timpul. Ni l-a dat ca sa ne salvam. Ne-a suferit, ne-a ingaduit, doar-doar ne-om ridica. Asta e mila lui Dumnezeu - ne tine o viata intreaga! Daca am gasi cu putinta sa intrebam pe cei de sus - ce v-a costat de ati ajuns la atata fericire, raspunsul ar fi: timp, putin timp, petrecut bine. Dumnezeu ne-a creat liberi ca sa luptam, ca harul Lui nu vine la un milog, vine la un erou".