„Hristos, Mântuitorul nostru, a luat trup omenesc, făcându-se om adevărat. Dar nu a încetat să rămână ceea ce era de veci, adică Dumnezeu adevărat.

De acum Mesajul lui Dumnezeu, Cuvântul, S-a făcut Om, pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, înfățișându-ni-L pe Hristos, care cuprinde în sine atât firea dumnezeiască, cât și pe cea omenească.

Prin faptul că S-a făcut om, Fiul lui Dumnezeu a așezat umanitatea Sa la dreapta Tatălui. S-a făcut singurul mijlocitor, ca o punte prin care toți putem ajunge la Împărăția Lui.

Unul este Mijlocitorul, între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos.

Dacă în Vechiul Testament Dumnezeu era prezent în cortul sfânt, astăzi El a coborât în însuși trupul nostru – cortul nostru, în carne și oase, pe care l-a sfințit, l-a înveșmântat pentru slavă.

Prin coborîrea Lui, El ne-a cuprins, ne-a înălțat pe toți. El s-a coborât pentru ca noi să ne înălțăm. El s-a făcut ca noi pentru ca și noi să ne facem ca El. El a sărăcit pentru ca noi să ne îmbogățim. El a fost inspitit pentru ca astfel noi să luptăm împotriva ispitelor. El a fost necinstit și batjocorit ca să ne păzească pe noi. El a fost chinuit și omorât ca să ne mântuiască pe noi. El s-a coborât până la iad ca să ne înalțe pe noi până la Cer. El S-a făcut Fiul Omului pentru ca noi să avem putere de a ne face fii lui Dumnezeu, în veci.

De acum El a spus: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, pentru că nu există un alt drum spre Dumnezeu, nu există o altă viață, decât viața în Iisus Hristos. Iar viața creștinului adevărat nu poate fi decât o viață în Hristos, în care suntem cuprinși și ne hrănim precum mlădițele din tulpina Viței.

Pe de altă parte, Sărbătoarea Întrupării sau Nașterea Domnului nu face decîâ să dezvăluie adevărul pe care îl trăim noi înșine în spațiul Bisericii, prin comunicare cu Hristos. Întruparea Domnului nu semnifică una sau mai multe zile de sărbătoare; semnifică o prezență reală a lui Dumnezeu în mijlocul nostru. De aceea ne cheamă mereu să trăim, să actualizăm în mod real unirea cu Dumnezeu, ce este întotdeauna prezența prin Sfânta Taină.

În peștera Bethleemului, Dumnezeu S-a născut om, pentru ca în Biserică omul să se nască Dumnezeu. Semnificația Bethleemului de „casă a pâinii” se transmite astăzi prin Biserică, în lăcașul sfânt în care Dumnezeu se împărtășește oamenilor, ca Pâine a Vieții, care hrănește deopotrivă și sufletul și trupul.

Asemănarea cu Dumnezeu spre care am fost chemați înseamnă întruparea lui Hristos în noi. Precum El a unit divinul cu umanul, suntem chemați și noi să unim umanul cu divinul. Adică să ne unim cu Hristos prin Biserică, după cum și Fiul lui Dumnezeu e întrupare în ipostasul Său – firea Sa dumnezeiască cu firea noastră, omenească.

Sfințenia nu este altceva decât participarea la viața lui Hristos, o creștere în omenire. Fiul lui Dumnezeu Se naște în noi pentru ca și noi să ne îndumnezeim.

Venirea Fiului Omului în lume este mărturisirea iubirii Tatălui, El, Care ne iubește pe toți și noi toți suntem în Fiul, devenind trupul Său prin credința în El. Urmează Sfântul Grigore  [Teologul] și spune că tocmai noi, noi înșine, suntem trupul Său.

Oricine împlinește voia lui Dumnezeu nu face altceva decât să crească și să lumineze în slavă și să se îndumnezeiască și să devină fiu al lui Dumnezeu după har.

Aceasta este bucuria sfintelor sărbători ce unește printr-o înțelepciune dumnezeiască atât însemnarea curgerii timpului, a anilor, dar și Taina Credinței care lucrează; până ce Hristos va lua chipul Lui vom putea ajunge cu toții la starea bărbatului desăvârșit, la măsura deplinătății lui Hristos. [Efeseni 4:13]”

Extras din PĂRINTELE JUSTIN: „De nu ne vom păzi ortodoxia, ne vom pierde și neamul”. Convorbiri cu Victor Roncea, Petru Vodă, 2020