Morminte dragi, lumină vie,

Sporite’ntr’una an de an,

Noi v’auzim curgînd sub glie,

Ca un șuvoi subpămîntean!

Ați luminat cu jertfe sfinte

Pămîntul, pînă’n temelii,

Căci arde țara de morminte,

Cum arde cerul de făclii.

Ascunse’n lut, ca o comoară,

Morminte vechi, morminte noi,

De vi se pierde urma’n țară,

Vă regăsim mereu în noi!

De vi s’au smuls și flori și cruce

Și dacă locul nu vi-l știm,

Tot gîndul nostru’n el v’aduce

Îngenuncheri de heruvim.

Morți sfinți în temniți și prigoane,

Morți sfinți în lupte și furtuni,

Noi am făcut din voi icoane,

Și vă purtăm pe frunți cununi.

Nu plîngem lacrima de sînge,

Ci ne mîndrim cu-atîți eroi.

Nu! Neamul nostru nu vă plînge,

Ci se cuminecă prin voi.

(Radu Gyr – Imn morților).

În 14 mai 1948 s-a pronunțat sentința răstignirii neamului pe crucea durerii, a disperării dar și a învierii ce va să vie. Atunci a început în România dansul satanei, triumful Salomeei. Plînsete și scrîșnirea dinților, dureri, tăceri, rugăciuni și resemnări. Teroare, legea bunului plac și infiltrarea fricii, arma invincibilă a securității în neamul românesc, în timp de aproape jumătate de secol și în continuare (Teofil Mija).

În noaptea Sfîntului Bartolomeu pentru România, pentru că a fostcea mai odioasă, cea mai criminală pentru istoria politică și socială din România(pr. Justin Pârvu) securitatea regimului comunist din România a arestat 15.000 de tineri. Printre aceștia a fost și un număr de 1500 de studenți, la finele anului 1948 cifra ridicîndu-se la 2000.

*

Am început aceste însemnări prin reamintirea faptelor istorice din urmă cu nouăzeci și patru de ani pentru că măcar o dată pe an avem datoria de conștiință de a medita la ele.

Pe acest fundal de gînduri am ascultat / intonat sîmbătă 14 florar 2022 în automobilul lui Mircea Radea Acatistul Sfinților Mărturisitori Români din temnițele comuniste care se încheie cu rugăciunea:

O, Sfinților Mărturisitori, care în temnițe și prigoane, prin multele voastre pătimiri ați stăvilit întărîtarea vrăjmașului cea cu mînie pornită asupra Bisericii lui Hristos, vouă celor ce ați suferit foame, ger, schingiuiri, umilință și chinuri de tot felul întru apărarea legii celei strămoșești, vă aducem mulțumirile noastre.

Și ca cei ce bine v-ați săvîrșit pentru Învierea neamului românesc, iar acum cu îngerii și cu arhanghelii vă veseliți în lumina cea neînserată a Împărăției cerești, vă rugăm să nu încetați a mijloci la Preaputernicul Dumnezeu ca să ne dea iertare de păcate și să ne păzească pe noi și pe Sfîntă Biserică Sa de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de necredință și de războiul cel dintre noi.

Povățuiți-ne pururea pe calea mîntuirii, a răbdării și a dragostei, ca neclintiți și uniți să rămînem pînă la sfîrșitul vieții întru credința cea adevărată.

Așa, Sfinților Mărturisitori, care în strîmtorările și necazurile din viața voastră pămîntească ați cerut ajutorul Puterilor cerești, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii, ca să primiți în acest ceas rugăciunile noastre și să ne acoperiți de smintelile veacului acestuia și de răutățile celor potrivnici, ca neînfricat să mărturisim și noi Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu și mîntuirea neamului românesc. Amin.

Ajungînd spre finalul Sfintei Liturghii săvîrșite pe un podium special amenajat la Teatrul de vară „Col. Ioan Grefu" din incinta școlii de un sobor preoțesc în frunte cu Î. P. S. Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, cu Î. P. S. Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului și cu Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, am ascultat îndreptățitele îndemnuri din cuvîntul de învățătură al înaltului ierarh sosit de la malul mării pentru sporirea rugăciunilor fiecăruia dintre noi (mai ales în contextul actual – îmi permit să adaug – datoria tuturor creștinilor români e de a invoca stăruitor ca mila lui Dumnezeu să ne fie pavăză dinaintea amenințării războiului fratricid ruso-ucrainean).

Au urmat dezvelirea și sfințirea bustului Sfîntului Voievod Constantin Brâncoveanu, ocrotitorul spiritual al Școlii Naționale de Pregătire a Agenților de Penitenciare din Tîrgu Ocna. Ceremonialul a fost îndeplinit dedirectorul școlii, comisarul șef de poliție penitenciară Vasile Scutaru și de directorul general adjunct al Administrației Naționale de Penitenciare, comisarul șef de poliție penitenciară Ioana Morar, în prezența elevilor și a invitaților.

S-a inaugurat apoi Muzeul Penitenciarelor amenajat în incinta instituției.

Încununarea programului excepțional rînduit de organizatori a fost tîrnosirea Bisericii din lemn a Martirilor și Mărturisitorilor din Temnițele Comuniste cu dublul hram: al celor 40 de Sfinți din Sevastia și al Sfinților Martiri Brîncoveni, Sfîntul Voievod Constantin, fiii săi Sfîntul Constantin, Sfîntul Ștefan, Sfîntul Radu și Sfîntul Matei alături de Sfîntul Ianache – sfetnicul și cumnatul domnitorului. Întrucît aparatul meu de fotografiat a rămas nefuncțional după doar trei poze din pricina bateriilor, vă recomand imagini de la înălțătoarele momente pe JurnalFM sau la ActiveNews.

Așa cum s-a citit înaintea oficierii slujbei de sfințire, piatra de temelie a lăcașului fost pusă în anul 2017 cu binecuvîntarea Î.P.S. Părinte Arhiepiscop Ioachim al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.Lucrările de ridicare a bisericii de lemn au fost realizate exclusiv cu fonduri financiare și cu materiale obținute din donații, cu sprijinul Asociației Absolvenților Școlii Naționale de Pregătire a Agenților de Penitenciare Târgu Ocna – ALUMNI, cu contribuția susținută a tuturor angajaților din cadrul școlii,  prin donarea catapetesmei bisericii de către Arhimandritul Epifanie Bulancea – duhovnicul Mănăstirii Măgura Ocnei, prin implicarea financiară hotărîtoare a familiei  Loredana și Arsenie-Marius Szeker și a altor binevoitori.

De menționat ar fi că din 13 florar 2022 la sediul școlii a fost adusă spre închinare, de la Mănăstirea Nechit - Neamț, pe care am vizitat-o chiar anul acesta, de însuși Părintele Arhimandrit Stareț Zenovieracla cu părticele din moaștele Sfinților Martiri Brâncoveni, precum și moaște dintre cele ale Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia, care au fost expuse la intrarea în muzeu.

Am observat cu bucurie că în incinta școlii există și o capelă – am reușit ca printr-o minune a Sfinților Mărturisitori să fac o fotografie pe care o alătur acestui articol – ceea ce mă face să cred că elevii cu vîrste apropiate de a lui Valeriu Gafencu (unul dintre sfinții mărturisitori care au trecut prin penitenciarul orașului sfîrșindu-și periplul pămîntesc chiar aici), devenind urmași ai gardienilor de odinioară, au acum prilejul primirii unei educații creștinești în contrast cu îndoctrinarea comunistă a predecesorilor – minune pe care o pun pe seama Sfinților Mărturisitori, ca și tot ce s-a rînduit a se sfinți aici în această zi cu semnificație istorică.

Alt moment al pelerinajului a fost parastasul săvîrșit la mormîntul lui Valeriu Gafencu. „Sfîntul închisorilor" ne-a lăsat, printre altele, un testament pe care ni l-a transmis prin Ioan Ianolide:

În primul rînd gîndul și sufletul meu se închină Domnului. Mulțumesc că am ajuns aici. Merg la El. Vă rog mult să-L urmați, să-L slăviți și să-L slujiți. Sînt fericit să mor pentru Hristos. Lui Îi datorez darul de azi. Totul e o minune. Eu plec, dar voi aveți de purtat o cruce grea și o misiune sfîntă. În măsura în care mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla, mă voi ruga pentru voi și voi fi alături de voi. Veți avea multe necazuri. Fiți tari în credință, căci Hristos îi va birui pe toți vrăjmașii, îndrăzniți și rugați-vă! Păziți neschimbat Adevărul, dar să ocoliți fanatismul. Nebunia credinței este putere dumnezeiască, dar tocmai prin aceasta ea este echilibrată, lucidă și profund umană. Să-i iubiți și să-i slujiți pe oameni! Au nevoie de ajutor, căci dușmanii prădalnici caută să-i înșele. Ateismul va fi învins, dar să fiți atenți cu ce va fi înlocuit. (Cf. Ioan Ianolide,Întoarcerea la Hristos, Editura Bonifaciu, 2012, pp. 189-190).

Tineri absolvenți ai Școlii de Pregătire a Agenților de Penitenciare, care veți deveni mîine responsabili în penitenciarele României peste sute de destine frînte, luați aminte la acest testament și transpuneți-l faptic!

Pe drumul întoarcerii, șoferul-ghid Mircea ne-a oprit la ctitoria Sfîntului Ștefan cel Mare din Borzești, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Nunta care era în toi în momentul vizitei noastre nu ne-a permis a ne închina în naosul lăcașului. M-am mulțumit cu lucrarea semnată de Maria Dohotaru și Victor Marinovici Borzești. Ctitoria lui Ștefan cel Mare și Sfînt(Onești, Magic Print, 2012). Transcriu pisania monumentului istoric, făcînd tacit corecturile de limbă necesare: „Io Ștefan Voevoda cu mila lui Dumnezeu Domnitorul Țerei Moldaviei și cu prea iubitul seu fiiu Alexandru au zidit acest templu, care este la Borzești pe Trotuși, Adormirei preasîntei Nescătoarei de Dumnezeu, întru rugă șie și spre pomenirea răposaților întru santitate strămoșilor și părinților lor, care a început a se zidi în anul 7001, luna iulie 9, (1493) și s-a severșit în anul 7002, eră al Domniei lui anul al 38-le curgătoriu, luna octombrie 12." (După dr. C. I. Istrati, 19 martie 1904) (cf. p. 6).

În curtea Biserircii există și un Muzeu de Cultură și Artă Religioasă, înființat în 1994, dar pentru noi închis, din păcate.

Transcriu de pe coperta a patra a cărții Testamentul lui Ștefan cel Mare și Sfînt:

Doamne, numai Tu singur știi ce a fost în inima mea. Nici eresurile cele înșelăoare, nici focul vîrstei tinereții n-au putut-o sminti, ci am întărit-o pe piatra Care este Însuși Hristos, pe a Cărui cruce de-a pururi îmbrățișată la piept ținînd, viața mea am închinat-o avînd nădejde nesmintită printr-însa la Părintele veacurilor, prin Care pe toți vrăjmașii am gonit și am înfrînt.

Fie ca bunul Dumnezeu să aducă acest testament la cunoștința actualilor și viitorilor conducători politici ai românilor spre luare-aminte și înfiorat-grabnică îndreptare a vieții lor pe calea credinței fără de care nimic vrednic și durabil pentru popor nu se poate construi.

București, 16 florar 2022