Generalul Dobran și-a amintit și perioada de după război, când comuniștii au considerat că nu mai are ce căuta la cârma avioanelor, așa că l-au făcut strungar. 

A plecat pe front în 1943, a luptat pe frontul din Est, în  campania de la Mariupol, împotriva aviației sovietice, a luat parte la apărarea regiunii petrolifere Ploiești împotriva aviației de bombardament americane și la campania din Cehoslovacia împotriva Germaniei, efectuând misiuni inclusiv în 9 mai 1945, ultima zi a războiului.

 

 

 

După terminarea războiului, a fost exclus din armată pentru că era necorespunzător. Apoi, a fost dus la recalificare. Practic, dintr-un pilot de avion de vânătoare a fost transformat într-un simplu muncitor. A ajuns strungar la uzina Timpuri Noi, unde a lucrat preț de 12 ani. 

 

„La sfârșitul lui 1951, comuniștii au ajuns la concluzia că noi, ăia care am fost pe front, nu suntem de încrederem, că putem fugi cu avionul. M-au scos de la regiment și am stat o perioadă la comandament, fără drept de zbor. La 12 aprilie 1952, m-a chemat cadristul, un fost chelner, și mi-a spus că-s trecut în cadru disponibil. Eram maior. Mi-au sigilat biroul, nu am putut să iau nimic, nici măcar casca din război ca amintire. Un fost subordonat ne-a ajutat să ne angajăm acolo. Am fost strungar până în 1954. După care am făcut pe tehnicianul vreo 10 ani. În 1964 am încercat să revin în aviație. Generalul Șendrea, șef la CAAT, ezita....Într-o zi, când îl așteptam pe Șendrea, a venit un domn care s-a îndreptat spre mine și m-a îmbrățișat. Nu l-am recunoscut. Mi-a spus că se numește Constantin Balaur și că e colonel. Îmi reamintește că fusese subordonatul meu la Popești-Leordeni. El a insistat la Șendrea și am căpătat drept de zbor la Utilitară. Mai târziu, Balaur, care ajunsese șef la Tarom, m-a luat acolo, ba chiar s-a ocupat personal să mă învețe să zbor pe aparate de pasageri. Am zburat ca pilot șapte ani”.

Generalul Dobran spunea, cu smerenie, că i-a dăruit țării, „credință și devotament”. „În 1943 i-am jurat credință regelui Mihai și i-am păstrat-o! Și țării, la fel”. Întrebat de reporter ce i-a oferit țara, generalul răspunde: „Felicitările din 1952, când m-a exclus din armată. Dar nu m-am supărat. Era o epurare generală”. 

Despre România de azi, comparativ cu România tinereții sale: „Prin anii 40 era o bogăție prin țara asta. Pe trotuar se scoteau sacii cu alimente de la băcănii. Aveai bani, puteai să cumperi. Astăzi... unde sunt bogățiile?”.

 

Ce simte azi pentru România? „Ce să facem cu România de azi? S-o ținem în inimă. Dar să găsim oamenii care să poată face asta, nu politicienii de acum. Îmi iubesc patria, locul unde am crescut și trăit, această insulă latină înconjurată de o mare slavă. La sud bulgarii, la sud-vest sârbii, la vest ungurii, la nord-vest cehii, mai la nord slovacii, ucrainienii și rușii. Îți imaginezi? O mică insulă latină înconjurată de o mare slavă”.

 

Dumnezeu să-l odihnească-n pace!