PS Daniil Stoenescu despre Omul lui Dumnezeu, Sfântul Părinte Arsenie Boca:

"Batem” cu smerenie și umilință prin pomenirile  de Sfânta Biserică la ușa chiliei "de dincolo” a Sfinției Sale, cu gândul luminat și purtat de la "fereastra chiliei” avvei Arsenie din Pateric, la chilia Părintelui Arsenie de sub "fereastra Munților Făgărașului, iar de acolo la "fereastra celulei" unei temnițe din anii ‘50 – pe care privind un gardian (ca ucenicul din Pateric) l-a văzut pe Părintele Arsenie în rugăciune învăluit "ca de un foc” – pentru ca în sfârșit, să ni-l aprindem ca o lumânare la crucea mormântului Sfinției Sale de la Prislop, de care se cuvine să ne apropiem ca de un "rug aprins” ca să primim "lumină din lumină”.

Binecuvântat este poporul din care s-a ridicat un astfel de om până la "statura vârstei deplinătății în Hristos” (Efes. 4,13), ocrotită este țara noastră care are un astfel de mijlocitor către Dumnezeu și vie este Biserica care a avut un astfel de slujitor ce nu a făcut "compromisuri spiritului vremii” în trecutul încheiat la numai câteva zile după săvârșirea Sfinției Sale din această viață (28 noiembrie – 22 decembrie 1989!). Pentru că astăzi, într-o vreme plină de incertitudini când lumea și societatea în care trăim se aseamănă tot mai mult cu un "Ținut al Gherghesenilor” bântuit de felurite duhuri, curente și ideologii ”care nu sunt de la Dumnezeu”, ne dăm seama că a-l fi întâlnit cândva, cunoscut, ascultat, crezut și urmat – după puteri – pe Părintele Arsenie Boca la o răspântie a vieții noastre, este aproape egal cu faptul de a fi fost contemporani cu un adevărat profet biblic, apostol neotestamentar sau Sfânt al Bisericii Ortodoxe! Aceasta este deci imaginea și icoana clară și definitivă – ca un reflex al picturii bisericești de la Drăgănescu și Prislop – a Părintelui Arsenie, zugrăvită înaintea ochilor și înlăuntrul sufletului nostru de razele unei lumini ce coboară atât de pe Tabor, cât și din norii Parusiei…

De aceea, lăsând în seama lui Dumnezeu rânduirea vremii în care "lumina să fie pusă în sfeșnic” și timpului – care țese în taină odăjdiile sfinților și le sculptează racla – să adeverească tuturor, "cler și popor", locul Icoanei Părintelui Arsenie în catapeteasma neamului nostru românesc "creștinesc și de Hristos iubitor”, mărturisim că – cel puțin în vremile pe care le trăim astăzi și în viitorul apropiat – despre Părintele Arsenie, despre activitatea și lucrările Sfinției Sale, se cuvine mai mult și mai bine să se tacă, decât să se vorbească…

"Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Cuviosului Părintelui nostru Arsenie Ieromonahul, rămâi cu noi, în toate zilele, căci este spre seară și zilele rele sunt". (cf. Lc. 24,19; Mt. 28,20; Efes. 5,16).

Din cuvântul rostit cu prilejul pomenirii săvârșite la Mânăstirea Prislop – 28 noiembrie 1992 – legată de împlinirea a trei ani de la strămutarea Părintelui Arsenie "în lumea celor vii".

Text preluat din Gândirea (seria nouă), nr. 2 / 1992