Părintele Roman Braga și Părintele Justin Pârvu, doi sfinți ai închisorilor bolșevice, la Petru Vodă, în 2003
Mărturie despre experiența martirului și mărturisitorului Roman Braga în reeducarea prin tortură de la închisoarea Pitești: „Mi s-au scos dinții unul câte unul; mi s-au scos și unghiile – și totul, pentru că n-am rostit un cuvânt de hulă împotriva Domnului nostru. Nu mai puteam să rabd. Mă băteau întruna, mă torturau zile întregi. Voiam să-i aduc reproșuri lui Dumnezeu pentru a scăpa de acest chin, însă ori de câte ori deschideam gura să rostesc acele cuvinte, ele pur și simplu nu veneau. Era peste puterea omenească.” (mărturie a fostului deținut politic Nicholas Dima – Călătorie spre libertate. Întâlnire cu destinul).
Părintele Roman Braga, unul din cei mai mari duhovnici români, a murit în dimineața lui 29 aprilie 2015, la vârsta de 93 de ani, în SUA, unde fusese trimis de Patriarhul Justinian pentru a-l proteja. Născut în Basarabia, la Condrița, părintele Roman își începe pregătirea teologică la seminariile de la Cernica, București și apoi Chișinău.
În 1947 a absolvit cursurile Facultății de Teologie din București, pentru ca un an mai târziu să se înscrie la doctorat. Apropierea de viața autentică creștină o începe de la vârsta de 12 ani, când a intrat pe poarta Mănăstirii Căldărușani. Însă vocația sa de luptător se va concretiza în timpul facultății, când căuta calea pentru a înfrunta ideologia comunistă.
Îl cercetează pe Sandu Tudor la Antim, la conferințele cu miros duhovnicesc ținute de monahi și intelectuali ortodocși. Sandu Tudor este cel care îl convinge că împotriva comunismului se poate lupta numai cu armele duhovnicești. Totodată, tânărul Braga este implicat în grupul studenților de la Teologie care nu puteau accepta instalarea regimului comunist în România.
Alături de alți colegi, precum Antonie Plămădeală, Nicolae Bordașiu sau Paul Munteanu, redactează un manifest intitulat "Frați creștini" în care îi îndeamnă pe români să păstreze în post sâmbăta din Săptămâna patimilor care cădea de 1 mai.
La 9 iulie 1948 este arestat, apoi condamnat la cinci ani temniță grea. A fost trimis la Peninsula-Valea Neagră, în "brigada preoților", unde a muncit timp de 582 de zile. arturiseste Parintele: "Nu ca eu am fost legionar, ca n-am facut parte din nici un grup, ca sa spun asa. Dar Parintele Bordasiu a fost. El era cautat, eu am fost acuzat ca l-am gazduit; l-am gazduit, l-am ajutat. Am fost condamnat 5 ani pentru omisiune de denunt si ajutor."
La 27 iulie 1953 a fost eliberat. Dupa ce a iesit din prima detentie,Mitropolitul Sebastian Rusan de la Iasi l-a tuns in monahism si l-a hirotonit diacon in anul 1954. La catedrala din Iasi a facut buna misiune, mai ales cu tinerii. Insa nu le era pe plac oficialilor activitatea Parintelui Roman si cautau motive sa-l inchida din nou. Nu gaseau motive. "De condamnat, spune Parintele, trebuia sa fiu condamnat. Mi-au spus-o de la inceput. Dar nu stiau ce vina sa-mi gaseasca. Si m-au bagat pana la urma in grupul Rugului aprins." A fost arestat si dus la Bucuresti.
Întrebat dacă duce "activitate dușmănoasă" contra regimului, părintele Roman Braga a răspuns: "Am pastrat in biblioteca mea carti cu continut dusmanos regimului actual, cum ar fi de exemplu "Destinul omenirii" de autorul P. P. Negulescu si altele. Am scris note, referate si comentarii antimaterialiste cu privire la biologia marxista si alte teme, pe care le-am discutat si cu altii ca: Plamadeala Leonida, Lungeanu Mihai si altii de care nu-mi mai reamintesc.
In toata perioada 1953-1958, in mod consecvent si cu scop dusmanos regimului democrat, am facut educatie anticomunista in randul tineretului si in special a celui studios, deoarece speram ca astfel sa-i rup de regim si de conceptiile sale si apropiindu-i de manastire, acestia nu vor mai contribui cu nimic la mentinerea si consolidarea acestui regim.
Tot in cadrul acestei activitati dusmanoase, am participat la meditatiile tinute in anul 1957, vara, de catre staretul Sandu Tudor de la Manastirea Rarau. Cu ocazia acestor meditatii, eu am stat la Manastirea Rarau opt zile, timp in care impreuna cu Sandu Tudor am facut educatie antimaterialista unui grup de trei studenti de la Facultatea de Arhitectura din Bucuresti. Unul dintre ei se numea Gheorghe Vasii, al doilea Radulescu Nicolae, iar de al treilea nu-mi mai reamintesc."
În 1958 a fost condamnat, din nou la 18 ani de închisoare și 10 ani de degradare civică. A fost eliberat în 1964, odată cu decretul lui Ceaușescu. În total, a făcut 11 ani de închisoare.
Pe 1 ianuarie 1965, a fost instalat preot la Negrești, în Țara Oașului, unde a slujit timp de trei ani, amintește Doxologia. A fost mutat la Parohia din comuna Sârbi, lângă Oradea, și, în cele din urmă, a fost trimis misionar în Brazilia, unde a slujit pentru comunitatea românească din São Paulo între 1968 și 1972. În 1972, Episcopul Valerian Trifa l-a chemat la Episcopia din Vatra, unde, timp de 7 ani, s-a ocupat de educația religioasă a copiilor, a tradus texte religioase și a adaptat cântările bisericești pe texte în limba engleză.
În octombrie 1979, a fost numit preot la parohia „Sfânta Treime” din Youngstown, Ohio, și apoi, în ianuarie 1982, la Catedrala „Sfântul Gheorghe” din Southfield, Michigan. A slujit ca preot și duhovnic între 1983 și 1988 la Mănăstirea „Schimbarea la Față” din Ellwood City, Pennsylvania. În 1988, s-a retras la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Rives Junction, Michigan, unde stareță era sora lui, monahia Benedicta. A trecut la Domnul pe 29 aprilie 2015, după o lungă suferință.
"Noi, ca ortodocși, acolo, în America, avem o misiune: să schimbăm direcția cunoașterii, pentru că Apusul, din care face parte și America, e orientat în exterior. Occidentalii explorează universul din afara lor. Rostul ortodoxiei este să întoarcă atenția omului spre sine, spunându-i că mai există o dimensiune lăuntrică. Noi nu disprețuim cunoașterea cosmologică, cunoașterea din afară de noi, pentru că întrânsa sunt amprentele lui Dumnezeu ca și Creator, dar pentru a ne cunoaște pe noi și pe Dumnezeu, trebuie să ne întoarcem înăuntrul nostru, iar această cunoaștere a lui Dumnezeu este o experiență personală. Pe Dumnezeu nu Îl poți cunoaște fără să te cunoști pe tine. Omul modern n-are timp să se cunoască pe sine, pentru că este prea ocupat cu cunoașterea în afară de sine. Iar din punctul de vedere al vieții morale, tineretul, mai ales, nu poate suporta aventura intrării în sine și, ca un fel de scăpare, cultivă lucrurile zgomotoase. Vedeți, ăsta este rolul ortodoxiei în cultura apuseană. Nu să ne cunoască lumea. Noi de multe ori suntem mândri, avem creștini în Franța, în Germania, în America. Ei, și ce?! Nu pentru asta ne-a trimis Dumnezeu acolo. Ne-a trimis acolo ca să deschidem porțile unei cunoașteri adevărate, să deschidem porțile Bisericii".
”Rugul Aprins” a fost o Mișcare a trăitorilor creștin-ortodocși, la baza căreia au stat Alexandru Teodorescu (viitorul monah) și Ivan Culighin (duhovnicul mitropolitului Kievului, eliberat de trupele germano-române în orașul Rostov), aflat în chilia sa de la Mănăstirea Antim.
Printre membrii Mișcării s-au aflat martiri, mărturisitori și sfinți ca: Benedict Ghiuș, Roman Braga, Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Arsenie Papacioc, Alexandru („Codin”) Mironescu, George Văsii și Șerban Mironescu, Nicoale Rădulescu și Dan Grigore Pistol, Dumitru Stăniloaie, Petroniu Tănase, Grigore Băbuș, Bartolomeu Anania, Andrei Scrima, Arsenie Boca, Antonie Plămădeală, Nichifor Crainic și mulți alții.
"Christianity is not a doctrine. God is everywhere!" (Fr. Roman Braga) - VIDEO:
Părintele Roman Braga, unul din cei mai mari duhovnici români, a murit în dimineața lui 29 aprilie 2015, la vârsta de 93 de ani, în SUA, unde fusese trimis de Patriarhul Justinian pentru a-l proteja. Născut în Basarabia, la Condrița, părintele Roman își începe pregătirea teologică la seminariile de la Cernica, București și apoi Chișinău.
În 1947 a absolvit cursurile Facultății de Teologie din București, pentru ca un an mai târziu să se înscrie la doctorat. Apropierea de viața autentică creștină o începe de la vârsta de 12 ani, când a intrat pe poarta Mănăstirii Căldărușani. Însă vocația sa de luptător se va concretiza în timpul facultății, când căuta calea pentru a înfrunta ideologia comunistă.
Îl cercetează pe Sandu Tudor la Antim, la conferințele cu miros duhovnicesc ținute de monahi și intelectuali ortodocși. Sandu Tudor este cel care îl convinge că împotriva comunismului se poate lupta numai cu armele duhovnicești. Totodată, tânărul Braga este implicat în grupul studenților de la Teologie care nu puteau accepta instalarea regimului comunist în România.
Alături de alți colegi, precum Antonie Plămădeală, Nicolae Bordașiu sau Paul Munteanu, redactează un manifest intitulat "Frați creștini" în care îi îndeamnă pe români să păstreze în post sâmbăta din Săptămâna patimilor care cădea de 1 mai.
La 9 iulie 1948 este arestat, apoi condamnat la cinci ani temniță grea. A fost trimis la Peninsula-Valea Neagră, în "brigada preoților", unde a muncit timp de 582 de zile. arturiseste Parintele: "Nu ca eu am fost legionar, ca n-am facut parte din nici un grup, ca sa spun asa. Dar Parintele Bordasiu a fost. El era cautat, eu am fost acuzat ca l-am gazduit; l-am gazduit, l-am ajutat. Am fost condamnat 5 ani pentru omisiune de denunt si ajutor."
La 27 iulie 1953 a fost eliberat. Dupa ce a iesit din prima detentie,Mitropolitul Sebastian Rusan de la Iasi l-a tuns in monahism si l-a hirotonit diacon in anul 1954. La catedrala din Iasi a facut buna misiune, mai ales cu tinerii. Insa nu le era pe plac oficialilor activitatea Parintelui Roman si cautau motive sa-l inchida din nou. Nu gaseau motive. "De condamnat, spune Parintele, trebuia sa fiu condamnat. Mi-au spus-o de la inceput. Dar nu stiau ce vina sa-mi gaseasca. Si m-au bagat pana la urma in grupul Rugului aprins." A fost arestat si dus la Bucuresti.
Întrebat dacă duce "activitate dușmănoasă" contra regimului, părintele Roman Braga a răspuns: "Am pastrat in biblioteca mea carti cu continut dusmanos regimului actual, cum ar fi de exemplu "Destinul omenirii" de autorul P. P. Negulescu si altele. Am scris note, referate si comentarii antimaterialiste cu privire la biologia marxista si alte teme, pe care le-am discutat si cu altii ca: Plamadeala Leonida, Lungeanu Mihai si altii de care nu-mi mai reamintesc.
In toata perioada 1953-1958, in mod consecvent si cu scop dusmanos regimului democrat, am facut educatie anticomunista in randul tineretului si in special a celui studios, deoarece speram ca astfel sa-i rup de regim si de conceptiile sale si apropiindu-i de manastire, acestia nu vor mai contribui cu nimic la mentinerea si consolidarea acestui regim.
Tot in cadrul acestei activitati dusmanoase, am participat la meditatiile tinute in anul 1957, vara, de catre staretul Sandu Tudor de la Manastirea Rarau. Cu ocazia acestor meditatii, eu am stat la Manastirea Rarau opt zile, timp in care impreuna cu Sandu Tudor am facut educatie antimaterialista unui grup de trei studenti de la Facultatea de Arhitectura din Bucuresti. Unul dintre ei se numea Gheorghe Vasii, al doilea Radulescu Nicolae, iar de al treilea nu-mi mai reamintesc."
În 1958 a fost condamnat, din nou la 18 ani de închisoare și 10 ani de degradare civică. A fost eliberat în 1964, odată cu decretul lui Ceaușescu. În total, a făcut 11 ani de închisoare.
Pe 1 ianuarie 1965, a fost instalat preot la Negrești, în Țara Oașului, unde a slujit timp de trei ani, amintește Doxologia. A fost mutat la Parohia din comuna Sârbi, lângă Oradea, și, în cele din urmă, a fost trimis misionar în Brazilia, unde a slujit pentru comunitatea românească din São Paulo între 1968 și 1972. În 1972, Episcopul Valerian Trifa l-a chemat la Episcopia din Vatra, unde, timp de 7 ani, s-a ocupat de educația religioasă a copiilor, a tradus texte religioase și a adaptat cântările bisericești pe texte în limba engleză.
În octombrie 1979, a fost numit preot la parohia „Sfânta Treime” din Youngstown, Ohio, și apoi, în ianuarie 1982, la Catedrala „Sfântul Gheorghe” din Southfield, Michigan. A slujit ca preot și duhovnic între 1983 și 1988 la Mănăstirea „Schimbarea la Față” din Ellwood City, Pennsylvania. În 1988, s-a retras la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Rives Junction, Michigan, unde stareță era sora lui, monahia Benedicta. A trecut la Domnul pe 29 aprilie 2015, după o lungă suferință.
"Noi, ca ortodocși, acolo, în America, avem o misiune: să schimbăm direcția cunoașterii, pentru că Apusul, din care face parte și America, e orientat în exterior. Occidentalii explorează universul din afara lor. Rostul ortodoxiei este să întoarcă atenția omului spre sine, spunându-i că mai există o dimensiune lăuntrică. Noi nu disprețuim cunoașterea cosmologică, cunoașterea din afară de noi, pentru că întrânsa sunt amprentele lui Dumnezeu ca și Creator, dar pentru a ne cunoaște pe noi și pe Dumnezeu, trebuie să ne întoarcem înăuntrul nostru, iar această cunoaștere a lui Dumnezeu este o experiență personală. Pe Dumnezeu nu Îl poți cunoaște fără să te cunoști pe tine. Omul modern n-are timp să se cunoască pe sine, pentru că este prea ocupat cu cunoașterea în afară de sine. Iar din punctul de vedere al vieții morale, tineretul, mai ales, nu poate suporta aventura intrării în sine și, ca un fel de scăpare, cultivă lucrurile zgomotoase. Vedeți, ăsta este rolul ortodoxiei în cultura apuseană. Nu să ne cunoască lumea. Noi de multe ori suntem mândri, avem creștini în Franța, în Germania, în America. Ei, și ce?! Nu pentru asta ne-a trimis Dumnezeu acolo. Ne-a trimis acolo ca să deschidem porțile unei cunoașteri adevărate, să deschidem porțile Bisericii".
”Rugul Aprins” a fost o Mișcare a trăitorilor creștin-ortodocși, la baza căreia au stat Alexandru Teodorescu (viitorul monah) și Ivan Culighin (duhovnicul mitropolitului Kievului, eliberat de trupele germano-române în orașul Rostov), aflat în chilia sa de la Mănăstirea Antim.
Printre membrii Mișcării s-au aflat martiri, mărturisitori și sfinți ca: Benedict Ghiuș, Roman Braga, Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Arsenie Papacioc, Alexandru („Codin”) Mironescu, George Văsii și Șerban Mironescu, Nicoale Rădulescu și Dan Grigore Pistol, Dumitru Stăniloaie, Petroniu Tănase, Grigore Băbuș, Bartolomeu Anania, Andrei Scrima, Arsenie Boca, Antonie Plămădeală, Nichifor Crainic și mulți alții.
"Christianity is not a doctrine. God is everywhere!" (Fr. Roman Braga) - VIDEO:
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Mulțumim mult pentru semnalare și pentru trudă dar îmi permit o mică corecție:
Părintele Roman Braga nu este ultimul supraviețuitor al Rugului Aprins. Poate cel mult, ”ultimul supraviețuitor al Rugului Aprins de pe tărâm american”, sau ”ultimul cleric supraviețuitor al Rugului Aprins”ceea ce este altceva. Însă chiar și așa, mai trăiește părintele Nicolae Bordașiu, unul din casnicii studenți ai Rugului Aprins din acea vreme.
Din lotul celor 16 membri arestați și condamnați mai trăiește în mod sigur domnul Emanoil Mihăilescu (mezinul grupului) și din câte am înțeles de la o persoană dedicată cu studiul acestei mișcări spirituale, ar mai trăi și domnul Nicolae Rădulescu, aflat în Germania, și care a păstrat o tăcere mormântală până de curând.
În altă ordine de idei, Dumnezeu să-l odihnească cu martirii și mărturisitorii români din închisori pe mult-pătimitorul părinte Roman Braga!
Multumim pentru semnalare d-lui Mihai si pentru completare d-lui Dan, insa inafara celor doi mentionati in comentariu, mai traieste (in Germania) si Nicolae Radulescu.
Si fiindca veni vorba de Rugul Aprins, poate ar fi de mentionat si pe activenews.ro ca Editura Renasterea a editat foarte recent volumele „La scaunul marturisirii“ de Alexandru Mironescu si „In preajma lui Alexandru Mironescu“ de Ileana Mironescu, lansate cu aproape o saptamana in urma la Targul de carte Gaudeamus de la Cluj-Napoca (http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/editura-renasterea-la-targul-gaudeamus) care ar merita succinte recenzii pe site-ul Dvs :)
multumim Domnului de aceste informatii folositoare
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca acolo unde lumineaza lumina fetei Sale!Cu rugaciunile cuviosilor nostri parinti martiri-intre care si parintele Braga,cu siguranta,-sa ne miluiasca si sa ne mintuiasca si pe noi!
Binecuvantati fie ei in veci!