Veniți, români din larga zare,

Vasile Militaru s-a născut la 19 septembrie 1885, în comuna Dobreni-Câmpurel, județul Ilfov, fiu de țăran. După terminarea cursului primar ajută pe tatăl său în gospodărie. Începe a scrie versuri de la vârsta de 15 ani, iar la 18 ani i s-au publicat cele dintâi poezii în revista „Literatură și artă română”. Venit în București, adolescent fiind, îi cunoaște pe Al. Vlahuță și pe B. Delavrancea și, la intervenția acestora, este angajat la Ministerul Învățământului. Astfel reușește să-și completeze studiile și să-și publice opera. Din numeroasele volume apărute, cităm: Stropi de rouă; Temelie de veac nou; Cântare neamului; Chiot pentru neamul meu; Ben Hamar cântă (poeme arabe); Ilinca și harul busuiocului (piesă de teatru); Vorbe cu tâlc (cugetări, maxime, aforisme); Cântecele vinului. Considerat unul din marii noștri fabuliști, ne-a lăsat volumele de fabule: Fabule I, Viermi și stele, Fabule II, Fabule III.

Amintim și volumele destinate copiilor: Graur cel nesocotit; Merele de aur. A mai scris opere cu caracter religios ce nu au mai putut fi publicate și se află în manuscris la soția scriitorului, actrița Telly Barbu Militaru: Divina zidire; Șoaptele îngerilor și Poemele nemuririi; Scara către cer; Iov etc. Primele două au apărut după 1989.

Arestat în ianuarie 1959, este condamnat de Tribunalul Militar Craiova la 20 de ani temniță grea pentru crima de uneltire contra ordinei sociale și deținere de publicații interzise (e vorba de propriile poezii publicate).

A decedat în închisoarea Ocnele Mari, la 8 iulie 1959, după șase luni de la arestare.

Biografie: Poeți după gratii

Mai multe, la MĂRTURISITORII