Părintele Arsenie Boca, ieromonah, teolog și pictor ortodox român, născut la 29 septembrie 1910 la Vața de Sus, județul Hunedoara, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și, apoi, la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale și darului de văzător cu duhul, mii de credincioși veneau să-l asculte. Însă, tot din acest motiv, a fost hărțuit de Securitatea bolșevică. A fost unul dintre martirii comunismului, fiind închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. După 1959, i s-a interzis activitatea preoțească până la moarte, care a survenit la 28 noiembrie 1989. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului se perindă, zilnic, sute de pelerini, iar la sărbătorile aniversare vin zeci de mii de credincioși din întreaga țară, care atestă prin mărturiile lor minunile săvârșite de Părintele Arsenie Boca. O Comisie specială a Patriarhiei o lungește la nesfârșit cu propunerea de canonizare a mult-pătimitorului pentru Hristos.

"Pentru că evlavia populară vorbește de la sine, cerem Patriarhiei Române, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, să înceapă demersurile firești pentru canonizarea Sfântului Ardealului", se arată și într-o Petiție Online semnată până acum de peste 15.500 de credincioși.

O mărturie inedită a Părintelui Ioan Covercă, obținută de la un fost ofițer de Securitate și făcută publică la un Simpozion dedicat Părintelui Arsenie Boca, la Sâmbăta de Sus, atestă din nou că ceea ce scria Securitatea în Dosarul Părintelui era de multe ori o mare minciună, la fel ca și maculatura publicată de Humanitas sub pretenția de biografie - semnată de Tatiana Niculescu Bran și contestată de nepoata Părintelui Arsenie Boca, Zoe Maria Daian -, în care Bran folosește extrase din materialele securiștilor din Dosarele de la CNSAS pentru a ponegri Biserica Ortodoxă și slujitorii ei. Sau ca scursura bolșevică a lui Alexandru Solomon apărată de ginerele de securist Vasile Bănescu.

Răspunsul firesc al Bisericii Ortodoxe Române la mizeriile acestea ar fi canonizarea imediată a Sfântului Ardealului. Notăm că Biserica Catolică, cult care are un număr mult mai mic de membri în România, a canonizat deja mai multe victime ale comunismului bolșevic din țara noastră față de un număr de 0 (ZERO) martiri și mărturisitori români ortodocși ai Bisericii Ortodoxe Române în secolul al XX-lea, cunoscuți drept Sfinții Închisorilor.

Mărturisirea securistului

La Academia Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus a avut loc un simpozion organizat de Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca. Au adus mărturii despre sfințenia marelui duhovnic Părintele Ioan Covercă, coleg al Părintelui Arsenie la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor din București, Părintele Matei Bilauca, starețul Mănăstirii Șinca Nouă, și Bogdan Juncu.

După ce PS Ilarion Făgărășanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a binecuvântat manifestarea, președintele Fundației Părintele Arsenie Boca, Cristian Filip, a adus un omagiu prietenilor și mentorilor fundației mutați la Domnul, scriitorul Dan Lucinescu și dr. Iosif Niculescu, foști deținuți politic anticomuniști. De asemenea, Filip și-a exprimat speranța ca parastasul organizat în memoria Părintelui Arsenie Boca să fie ultimul dinaintea canonizării părintelui de statură filocalică, în jurul căruia s-a creat "Mișcarea de la Sâmbăta”, un curent de revigorare religioasă "pe cele mai autentice baze și cu mijloacele celei mai curate duhovnicii, ale învățăturii stăruitoare și ale dragostei de suflete” (Părintele Dumitru Stăniloae).

Părintele Ioan Covercă (foto) a adus o mărturie inedită obținută de la un fost ofițer de Securitate, supraveghetor al Părintelui Arsenie Boca: „Un fost maior de Securitate mi-a mărturisit, după spovedanie: Eu l-am urmărit toată viața pe Părintele Arsenie Boca. Trebuia să dau raport săptămânal despre Părinte, dar n-aveam ce să spun rău despre dânsul. Trebuia să inventez, să exagerez, ca să nu-mi pierd pâinea. Omul acesta a fost un sfânt, a strigat în lacrimi maiorul. L-am întrebat dacă îi pare rău pentru ce a făcut și dacă ar mai face vreodată așa ceva. Mi-a răspuns că se căiește și că n-ar mai face o astfel de faptă, chiar dacă ar fi să rămână muritor de foame. I-am dat binecuvântarea, l-am împărtășit și după două ore a murit. Îl spovedeam de ani de zile, la șase săptămâni, și nu putea muri”.

Dosarul de la CNSAS confirmă spovedania maiorului

Într-adevăr, studiind Dosarul Părintelui de la CNSAS aflăm că în ultima perioadă a vieții, respectiv începând din 1984 și până în 1989 Sfântul Ardealului s-a aflat sub urmărirea unui maior de Securitate, Constantin Cocârlea, de la Securitatea Sinaia. Este, de altfel, chiar cel semnează și ultima notă din Dosar, datată 29 septembrie 1989, în care  maiorul de Securitate Constantin Cocârlea propunea scoaterea de sub supraveghere informativă a părintelui.

„Din măsurile în­treprinse rezultă că nu desfășoară activitate dușmănoasă împotriva orân­duirii noastre socialiste și nu întreține relații cu ele­men­te urmărite. În prezent este grav bolnav, imobilizat la pat și nu mai prezintă interes pentru securitatea statului", scria maiorul.

Cererea a fost aprobata la 7 octombrie 1989 iar la 28 noiembrie 1989, parintele Arsenie Boca a plecat la Domnul. 

Cercetătorul Florin Duțu a avut amabilitatea să ne ofere un scurt curriculum vitae al Sfântului Ardealului, preluat din cartea sa, "Viața Părintelui Arsenie Boca de la Prislop: 1910 - 1989", editura Floare Albă de Colț, 2015:

"Vrăjmașul urlă la mormântul Părintelui”

„Oamenii îți iartă orice, dar nu și să le-o iei cu un pas înainte” - Părintele Arsenie BOCA, în: "Sfinte aduceri-aminte, P.S. Daniil STOENESCU, „Arhanghelul” de la Prislop și alte scrieri...", p. 261

„Socotim că frumusețea artei scrise și pictate de Părintele Arsenie Boca este de toată vrednicia... Rolul mare pe care l-a avut Părintele Arsenie Boca, ca trimis al lui Dumnezeu, este tocmai această mare lucrare de o deosebită adâncime duhovnicească pe care el a lăsat-o, iar noi, ca urmași ai lui, trebuie să ne hrănim dintr-însa și să ne ostenim cu toată râvna să o ducem mai departe ca binecuvântare pentru nepoții și strănepoții noștri. Aceasta a fost și este misiunea Părintelui Arsenie Boca, și el nu e mic înaintea lui Dumnezeu... Vrăjmașul urlă la mormântul Părintelui.”  - Părintele Arhimandrit Justin PÂRVU

Nume: BOCA

Prenume: ZIAN-VĂLEAN (nume de monah: ARSENIE)

Rang monahal: PROTOSINGHEL

Data nașterii: 29 sept. 1910; botezul ortodox: 16 oct. 1910

Locul nașterii: Satul Vața de Sus, com. Vața de Jos, Hunedoara

Familia - Părinții (căsătorie mixtă):

Tatăl: Iosif-Petru (greco-catolic, 24 feb. 1881, orașul Brad - †19 iun. 1926; †45 de ani), pantofar.

Mama: Creștina (ortodoxă, 30 oct. 1892 - †6 dec. 1951; născută Popa în satul Vața de Sus, Hunedoara; †59 de ani în satul Hălmagiu, raion Gurahonț, regiune Arad), casnică (două clase primare).

Cununiei părinților: 7 nov. 1909, Vața de Jos (data divorțului: 22 mart. 1922)

Frați: Viorela-Minca (22 mart. - 6 apr. 1913)

Bunicii materni: POPA Gligor și Mariș Pascuța

Bunicii paterni: BOCA Petru și Teodora

STUDII:

1922-1929 - Liceul Național Ortodox „Avram Iancu” din Brad

1929-1933 - Academia Teologică din Sibiu; teza de licență: „Încercări asupra vieții duhovnicești”

1933-1938 - Academia de Arte Frumoase din București. Specializarea: „Artă decorativă”, clasa maestrului Costin Petrescu. Absolvent diplomat, calificativ: „Foarte bine”

1934-1935

Premiul „Profesor Atanasiu” (1934-1935, cursul de Perspectivă, prof. Horia Teodoru)

1934-1938

Cursul de mistică al teologului, animatorului cultural și scriitorului creștin-ortodox militant Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie din București

12 martie - 8 iunie 1939

Călătoria la Muntele Athos, să învețe toată rânduiala duhovnicească precum și meșteșugul artei bizantine; găzduit la chilia cu hramul „Sf. Ipatie” la M-rea Vatopedu

Toamna anului 1939

Stagiu la Chișinău pentru deprinderea meșteșugului poleirii cu aur a icoanelor (cicanca)

c.12 ianuarie – c.12 iunie 1955

Practică pe șantierul Catedralei din Galați pentru obținerea autorizației de a picta biserici, eliberată de Comisia de Pictură a Patriarhiei Române

ACTIVITĂȚI:

1939–1948 – M-rea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus, Țara Făgărașului, jud. Brașov (stareț)

25 nov. 1948 – 14 mai 1959 - Mrea Prislop, Țara Hațegului, jud. Hunedoara (duhovnic; 12 aprilie 1950 – transformarea Prislopului în mănăstire de maici; de la 1 octombrie 1951 până la 14 mai 1959 stareța mănăstirii a fost maica Zamfira - Julieta CONSTANTINESCU tunsă în monahism la 6 august 1950)

7 aug. 1959 – 13 feb. 1961 - Pictor secund la Biserica „Sf. Elefterie” din București, alături de Vasile Rudeanu, tot ucenic al maestrului Costin Petrescu.

9 iul.-sept. 1961 – pictor la Biserica „Sf. Parascheva” din satul Bogata Olteană (com. Hoghiz, Brașov): fresca din absida altarului - Maica Domnului și doi îngeri sub bolta unui cer plin de stele (acoperită în anul 1978 când s-a realizat alt program iconografic de către pictorul Constantin Ioanid), precum și peretele cerdacului (scena Judecății de Apoi) în dolomită, o tehnică nepotrivită propusă de pictorul Ștefan Constantinescu (pictura s-a deteriorat din cauza rețetei greșite a acestuia)

1 ian. 1961 - 1 iun. 1967 - „Pictor șablonist” și „muncitor specialist pictor” la Atelierele Patriarhiei Române de la Schitul Maicilor, București.

1967–1983 - Pictor la Biserica „Sfântul Nicolae” din satul Drăgănescu, jud. Giurgiu

TREPTE ÎN MONAHISM:

Arhimandrit (1955, propus)

Protosinghel (17 iul. 1949, M. Prislop, Episcopul Andrei Magieru: „Te-am ridicat la rangul de protosinghel”)

Ieromonah (10 apr. 1942, Sărbătoarea „Izvorul Tămăduirii”, M. Brâncoveanu Sâmbăta de Sus)

Ierodiacon (3 mai 1940, Sărbătoarea „Izvorul Tămăduirii”, M. Brâncoveanu Sâmbăta de Sus, primește numele de monah Arsenie)

Diacon (11 sept. 1936, Catedrala din Sibiu)

ARESTĂRI:

Prima arestare: 19 ian. 1951 - 17 mart. 1952

Ocnele Mari și Canalul Dunăre-Marea Neagră.

A doua arestare: 20 sept. 1955-8 apr. 1956

Penitenciarele Timișoara, Jilava, Oradea.

OPERA SCRISĂ (publicată postum):

Cărarea Împărăției

„Cuvinte vii” (predici)

Manuscrise inedite ale Părintelui Arsenie Boca

OPERA ARTISTICĂ:

„Părintele și-a depășit maestrul [pe Costin Petrescu]”. (pictorul și restauratorul Ion Grigorescu, în: Revista Lumea credinței, decembrie 2014, p. 59)

Scena intrării Domnitorului Mihai Viteazul în Alba-Iulia, Ateneul Român (c.1937), București (sub coord. maestrului Costin Petrescu)

Biserica „Sf. Dumitru” din Bixadul Oltului, jud. Covasna, practică (1938) cu maestrul Costin Petrescu

Biserica „Sf. Elefterie”, București, (fresca de pe bolta altarului „Maica Domnului cu Pruncul în zeghe”, „Jertfa lui Avraam” etc.) alături de artistul Vasile Rudeanu

Biserica „Sf. Parascheva” din Bogata Olteană (com. Hoghiz, Brașov), fresca din absida altarului (1961) - Maica Domnului și doi îngeri sub bolta unui cer plin de stele - (acoperită 1978) și peretele cerdacului (scena Judecății de Apoi; inexistentă azi)

Biserica „Sf. Nicolae” din satul Drăgănescu, jud. Giurgiu, pictată integral

Epitaful „Adormirea Maicii Domnului” de la M-rea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus