Sfânta Sofia s-a născut în Tracia, la Aenus, Rhodope (astăzi Enez, Turcia - foto mai jos), și era mama a șase copii. Deși ocupată cu grijile și datoriile acestei lumi, a ținut poruncile Domnului și a trăit o viață plină de virtute.

După ce i-au murit copiii, a devenit mamă pentru orfani și a ajutat pe văduve. Și-a vândut avuțiile și a dat banii săracilor. A dus o viață de austeritate, hrănindu-se doar cu pâine și apă. Avea neîncetat pe buze psalmii regelui profet David și lacrimi curgeau fără încetare din ochii ei. Prefera să se lipsească pe sine de cele necesare, decât să lase pe un sărac să plece din casa ei cu mâinile goale.

Prin smerenia ei și dragostea față de săraci, Dumnezeu a binecuvântat-o în felul următor. În casa ei era un butoi cu vin, pe care îl păstra pentru săraci. Ea a remarcat că oricât ar fi luat din butoi acesta rămânea plin. Dar imediat ce a povestit cuiva despre această minune și a slăvit pe Dumnezeu, butoiul s-a golit. Sfânta Sofia s-a întristat, crezând că vinul s-a sfârșit din cauza caracterului său nedemn. De aceea, a sporit nevoințele sale ascetice, până la a-și pune în pericol sănătatea.

Simțindu-și sfârșitul aproape, ea a primit tunderea în monahism. Sfânta Sofia a adormit întru Domnul la vârsta de 53 de ani. (Doxologia)

Vedeți și „Aici și dincolo (se află) sângele martirilor”. Istoria extraordinară a descoperirii moaștelor Sfinților Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel, Dobrogea, în plin regim comunist - 4 iunie

Tot astăzi facem pomenirea Sfântului Mitrofan, Arhiepiscopul Constantinopolului. Acesta era de neam împărătesc, fiind urmaș al împăratului roman Probus (276-282) și dintre oamenii de frunte ai Romei, trăitor pe vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare (306-337). Deci, cunoscând Mitrofan învățătura Sfintelor Scripturi, a părăsit casa părintească și mergând la Bizanț s-a alăturat Episcopului Tit, care păstorea pe atunci Biserica creștinilor din acele părți. A fost hirotonit preot în Biserica Bizanțului și după o vreme a urcat pe scaunul de arhipăstor al Constantinopolului. În anul 325, când a avut loc întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea, Sfântul Mitrofan era bătrân, de aceea l-a trimis la sinod pe preotul Alexandru, care a și fost apoi urmașul său în scaun. A adormit în Domnul la vârsta de 117 ani. (Ziarul Lumina)

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Cuviosului Mucenic Ioan, egumenul Mănăstirii Monagriei, care, fiind în sac băgat și în mare aruncat, s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Alonie, care cu pace s-a săvârșit.

Zicerile / apoftegmele lui avva Alonie din Patericul Egiptean:

1. Zis-a avva Alonie: "De nu va zice omul întru inima să că eu singur și Dumnezeu suntem în lume, nu va avea odihnă".

2. Zis-a iarăși: "De nu as fi stricat tot, n-as fi putut să mă zidesc; adică, de n-as fi lăsat tot ce mi se pare bun din voința mea, n-as fi putut să dobândesc faptele bune".

3. Zis-a iarăși: "De va voi omul, de dimineața până seara ajunge în măsura dumnezeiască".

4. Întrebat-a odată avva Agaton pe avva Alonie, zicând: "Cum voi putea tine limba mea să nu grăiască minciuni?" Și i-a răspuns lui avva Alonie: "De nu vei minți, multe păcate ai să faci". Iar el a zis: "Cum vine aceasta?" Și i-a răspuns bătrânul: "Iată doi oameni au făcut înaintea ta ucidere și unul a fugit în chilia ta. Și iată dregătorul îl caută pe el și te întreabă zicând: "Înaintea ta s-a făcut uciderea?". De nu vei minți, dai pe om la moarte. Mai bine lăsă-l pe el înaintea lui Dumnezeu fără legaturi, căci El știe toate".

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Maria și Marta, surorile lui Lazăr, care cu pace s-au săvârșit.

Aceste două sfinte femei, surori ale lui Lazăr, prietenul lui Hristos, locuiau în Betania, un sat aflat la mică distanță de Ierusalim. Într-o zi Hristos a fost primit în casa lor. Marta, cea mai mare, se silea slujind Învățătorului și, văzând că sora sa, Maria, rămânea tăcută la picioarele lui Iisus ascultând vorbele sale dumnezeiești, spuse pe un ton mâniat : "Doamne, au nu socotești ca sora mea m-a lăsat singură să slujesc ? Spune-i deci să-mi ajute". Dar Domnul îi răspunse : "Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești dar un lucru trebuie" (Luca 10 : 38-42) (De aceea Părinții au considerat pe Maria drept chip al contemplației, de preferat față de fapta virtuții reprezentată de Marta.).

Mai târziu, cu puțin timp înaintea Patimilor, Lazăr se îmbolnăvi și muri. Cele două surori trimiseră la Iisus să fie înștiințat dar El nu ajunse în Betania decât patru zile mai târziu. Marta se grăbi de îndată în întâmpinarea lui, în timp ce Maria rămase acasă, unde numeroși prieteni și rude veniseră să le mângâie. Domnul o asigură că fratele său avea să învieze iar Marta își arată credința față de El ca Fiu al lui Dumnezeu, apoi o chemă pe sora sa și se duseră împreună până la mormânt. La chemarea lui Iisus, cel înmormântat ieși, cu picioarele și mâinile legate cu fâșii de pânză iar fața acoperită de un giulgiu (Ioan 11).

Cu șase zile înainte de Paște, o masă mare i-au pus lui Iisus în Betania, în prezența lui Lazăr. Marta se silea ca de obicei slujind la masă, în timp ce Maria, luând o litră de mir de mare preț, unse picioarele Domnului și le șterse cu părul ei. Cum Iuda, cel zgârcit, se arăta nemulțumit de o asemenea risipă, Domnul îi spuse că pentru îngroparea Lui îi păstrase ea mirul acesta (Ioan 12).

După Înălțare, Marta și Maria însoțiră pe Lazăr pentru a răspândi Vestea cea Buna a Învierii.

Deși anumite manuscrise ale Sinaxarului le prăznuiesc ca Mironosițe, Sfânta Scriptură nu menționează printre acestea din urmă decât pe Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și / sau Maria lui Cleopa (cf. 23 mai), Salomea și "cealaltă Marie" pe care unii Părinți o identifică cu Maica Domnului. (Calendar-Ortodox.ro)

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.