Părintele Justin și alți mari sfinți contemporani au profețit urgia unui război catastrofal, îngăduit de Dumnezeu spre pocăința oamenilor, însă Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului și nu El este Cel ce pedepsește, ci oamenii, prin păcatele lor, dau posibilitate puterilor întunericului să ne atace, scrie revista Atitudini, a Mănăstirii Paltin-Petru Vodă.
Redăm mai jos un cuvânt al Părintelui Iustin, de folos în aceste vremuri, extras de revista Atitudini din volumul „Ne vorbește Părintele Justin”, vol. IV:
Către ce se îndreaptă astăzi România și lumea în general? Se tot vorbește de marea schimbare.
Ei, lumea vorbește. Sigur că e normal. Pentru că are și interesul cineva ca să se ajungă la aceste discuții și anunțuri și false anunțuri. Că nu se știe nimic în fond, când e sfârșitul lumii. Asta cine poate ști? Nici îngerii din ceruri n-o știu. D-apoi cum să știm noi, oamenii? Dar presupunem că este vremea asta așa cum o ducem noi, că va fi totuși un sfârșit. Față de simptomele pe care le avem, față de toate evenimentele acestea mari, neînțelegerea popoarelor și așa mai departe, un sfârșit va fi.
Sigur că da, în urma unui război mare, care va pierde jumătate din lume. În sfârșit, va curge sânge până la burțile cailor. La Constantinopol se vor da ultimele încercări de luptă și de cucerire a Creștinismului. Și iată că astăzi, de altfel, cam se poate vedea ceva, ceva, o apropiere de lucrurile acesta.
Cum luptăm cu acest val de suferință?
Vor fi multe mijloace de constrângere, nu doar războaie, pentru că acestea înrăutățesc viața omului, distrug și pierd orice liniște sufletească, iar omul devine mai dur și mai sălbatic. Puțini sunt aceia care își înnobilează sufletul în încercări, cei mai mulți devin mai răi. Dumnezeu le îngăduie spre pocăință, dar puțini înțeleg. Omul, în situații grele și excepționale, devine sălbatic. Ei bine, suferința aceasta să știți că este adevărata stare creștină.
Să te oprești puțin de la mărul acesta adamic. Dacă vor păzi oamenii toate rânduielile puse de Dumnezeu, vor mânca roadele pământului și vor trăi, după cum zice Scriptura.
Dar dacă nu vor asculta de poruncile Lui, amărăciune și război va veni peste neamul omenesc. Și iată că auzim numai vești de războaie, că începe vifornița. Dar cel mai important război este războiul acesta sufletesc, dragii mei. Războiul dinlăuntrul nostru, războiul neînțelegerii dintre noi, războiul neînfrânării noastre. Toate aceste boli și infestări ale mediului în care trăim sunt îngăduite de Dumnezeu și ele vin cumva să ne trezească, să ne aducă la o realitate. Iată că și pământul, și izvoarele și apele strigă împotriva nesimțirii noastre.
Cum ne păstrăm mintea limpede?
De aceea, nu ne rămâne nimic la ora aceasta decât rugăciune, rugăciune permanentă. Singură, această legătură cu puterile cerești ne mai poate îngădui să mai trăim pe fața pământului. Noi nu avem alt ajutor. Ești creștin? Trebuie să mori. Ești om? Trebuie să fii redus la animalizare. Cam acesta este planul. Al treilea război mondial care va veni nu are alt scop decât consumul vieții umane. De aceea, cât mai trăim, în libertatea aceasta frumoasă, să ne întâlnim în rugăciune permanentă, să vă întâlniți în rugăciune în casă, cu soțul, cu nașii, cu părinții dumneavoastră.
Trebuie să păstrăm mintea limpede. Să nu ne intereseze dacă vom trăi bine sau rău, mult sau puțin, dacă vom dormi pe canapea sau pe o cioată, dacă vom sta în căldură sau frig. Sunt grele aceste vremuri pentru că și ispitele au devenit atât de subțiri, încât aproape că ating sufletul. Creștinii de altfel au aceeași șansă și mod de mântuire ca dintotdeauna, doar că în plus sunt și încercările acestea moderne și ascuțite ale supratehnicii. Altădată forța răului era legată de rugăciunea marilor trăitori, acum însă această forță este mult mai slobodă. Lipsa de rugăciune face ca sufletul nostru să se umple de răutate.
(Extras din „Ne vorbește Părintele Justin”, vol. IV)
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Iar ținta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun și din credință nefățarnică, De la care unii rătăcind s-au întors spre deșartă vorbire, Voind să fie învățători ai Legii, dar neînțelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire. (1 Timotei 1:5-7)
Fugi de poftele tinereților și urmează dreptatea, credința, dragostea, pacea cu cei ce cheamă pe Domnul din inimă curată. Ferește-te de întrebările nebunești, știind că dau prilej de ceartă. Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând față cu toți, destoinic să dea învățătură, îngăduitor, Certând cu blândețe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăință spre cunoașterea adevărului, Și ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinși, pentru a-i face voia. (2 Timotei 2:22-26)
De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desființa; darul limbilor va înceta; știința se va sfârși; Pentru că în parte cunoaștem și în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârșit, atunci ceea ce este în parte se va desființa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu. Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.(1 Corinteni 13:1-13)
AMIN!