Acum vreo lună, scriam despre o minune a Sfântului Ioan Rusul cu o femeie care a primit darul nașterii de prunci.
Dacă în contul meu erau sute de comentarii frumoase, pline de credință și de iubire, stați să vedeți.
Un ziar online din Botoșani a publicat minunea. A scris: Un preot iubit, originar din Moldova, scrie despre minunea Sfântului Ioan Rusul.
Ok, până aici.
Articolul e viral. Are 2000 de comentarii. Stau să le citesc pe sărite.
Sute de înjurături, sunt făcut animal, cerșetor, liftă, satană în sutană, lipitoare, vierme, hoț, nemernic, dobitoc, medieval, și în alte câteva mii de feluri. Oamenii îmi înjură familia, morții, Sfinții, Dumnezeul în care sunt botezați.
În cele 2000 de comentarii doar câteva sunt decente. În rest, urlete, imagini cu furie, blesteme, imprecații, trivialități, obscenitate, expresii vomitive.
Ce s-a întâmplat cu creștinii ortodocși majoritari în țara asta?
De unde atâta furie enormă, oarbă, pe preoți?
Unde am greșit, noi preoții, de suntem atât de urâți?
Să spui că e doar asaltul globaliștilor, sectarilor, useriștilor, ateilor, e clar o minciună prin omisiune.
Răul vine din interior. E un cancer care se dezvoltă tăcut și insidios în trupul neamului.
Undeva greșim.
Voi încerca să găsesc măcar câteva cauze ale acestei avalanșe de mizerie și de ură.
Preoțimea trebuie să fie sufletul neamului. Un neam care își urăște, insultă și ucide sufletul nu are mult de supraviețuit.
1. Lipsa de vocație. Mai ales în comunism, preoția era văzută ca o sursă de bunăstare fără prea mare efort.
2. Pandemia comunistă în care s-a extras sistematic mintea, credința, tradiția, decența, simțul proprietății, apartenenței. Și totuși, preoții erau mai iubiți și mai respectați în comunism.
3. Lipsa transparenței civice, care a devenit viziunea unei caste medievale, autoritariste. Sindromul turnului de fildeș.
4. Corupția. Cu toate că nu Biserica a furat această țară, ci elita politică putredă.
5. Lipsa de P.R (public relations). Să dau un exemplu.
Papa, cu o avere de sute de miliarde la dispoziție (40% din economia Italiei e sub BRC), s-a dat jos din avionul privat care poluează și costă cât 10 mii de mașini și pentru prostime s-a suit într-un Logan, provocând delirul isteric și ovațiile proștilor. La noi dacă ai o mașină bună câștigată cinstit, îți aruncă în cap "faza cu măgarul".
6. Opulența. Cu toate că vedetele, samsarii, clanurile, sunt admirați tâmp pentru asta. 90% din preoți sunt în clasa medie financiară sau sub ea.
7. Servilismul interesat față de politic.
8. Ura media și apetența spre scandal a oamenilor.
9. Imoralitatea, chiar a celor care ar trebui să fie modele etice.
10. Lipsa de empatie, iubire, pasiune, înțelegere a oamenilor.
11. Idolatria. Când aștepți idealul și nu-l găsești, te smintești. Preotul e un biet om.
La astea trebuie să lucrăm. Pentru că vom răspunde la Judecată și pentru cei ce s-au smintit și au urât Biserica, pe Dumnezeu și viața lor veșnică.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Când își aduce aminte omul de Dumnezeu?
Când e bolnav, când are un necaz sau cel mai grav, pe patul morții.
Atunci își vede toată zădărnicia vieții, că s-a îngrijit numai de trup, și-a cumpărat hainele cele mai scumpe, bucatele cele mai alese, mașinile cele mai luxoase…
Pe patul morții și-ar dori cu disperare să dea timpul înapoi să repare trecutul în care a stat nepăsător, dar boala nu iartă, bătrânețea e necruțătoare.
Și încep remușcările…
Și-ar fi dorit să fi mers și el în viață la biserică; acum nu mai poate pentru că boala îl ține legat la pat.
Și-ar fi dorit să fi ținut și el post de bunăvoie, nu regimuri impuse de doctor.
Și-ar fi dorit să fi dat și el câte ceva de pomană în timpul vieții,avea de unde; acum banii nu îi mai ajută la nimic.
Și-ar fi dorit să-și fi crescut copiii în credință, cu frică de Dumnezeu dar tânguirea lui va fi în zadar pentru că ei au ajuns să trăiască în aceeași necredință și nepăsare ca și el.
Și-ar fi dorit să se fie mărturisit și el la duhovnic…
Însă pe patul morții nimeni nu îi poate garanta salvarea sufletului.
Doar cât este în viață omul poate să se îngrijească de suflet.
Înaintea unui mormânt nu vor mai conta nici banii, nici studiile, nici funcția.
Totul e praf și cenușă în comparație cu veșnicia care abia după moarte va începe.
– Vine timpul, si e foarte aproape, când toti preotii vor repara bisericile, iar altii vor construi altele noi, dar nelucrând ei la sufletul omului, vor ramâne bisericile goale, cucuvelele vor cânta într-însele. Roadele slabirii în dreapta credinta a teologilor în facultati si seminarii vor fi preotii, care vor fi si mai slabi ca învatatorii lor; mai ales în Transilvania ortodoxia aproape ca va dispare, ultima reduta va fi Sibiul, dar va cadea si acesta. Dumnezeu nu forteaza mântuirea nimanui. Cine are minte sa ia aminte.
Părintele Arsenie Boca – Sfaturi și îndemnuri