Stăteam de vorbă cu un părinte prieten zilele trecute. De la o vorbă la alta, am ajuns la fenomenul preoților influenseri. La valul pe care tehnologia îl multiplică aproape infinit, în jurul preoților "cu har".
Trebuie spus că toți preoții AU har, iar Sfintele Taine săvârșite de ei lucrează minunat în oameni. Expresia se referă mai mult la harisme, la înțelepciune, la puterea duhovniciei, la sfaturile primite de credincioși. Și ține foarte mult de credință. De credința preotului și de cea a credinciosului.
Alura magică, enigmatică, ezoterică, a unui preot nu este de dorit. Preotul e Om. Are neputințe, dureri, trecut, kilograme în plus sau în minus, boli, oboseală, suferință, plictis. Îl doare capul, îi amorțește spinarea pe scaunul pe care stă aplecat la rugăciune, transpiră, îl apucă nervii. Nu e un automat de sfințenie. La unii poate nu dă cele mai bune răspunsuri sau sfaturi. Poate fi genial și insignifiant în același minut. Poate fi perceput inutil, delăsător, insensibil, sau dimpotrivă.
În discuția noastră am adus vorba și de preoții vedetă. Amicul meu era de părere că un preot foarte căutat și cunoscut sfidează Evanghelia. Spunea el: "faptul că oamenii după Sfânta Liturghie stau la coadă la un preot e o sfidare la adresa Liturghiei care e culmea vindecării".
Aici am îndrăznit să-l contrazic. Preotul ajută pe oameni, îi călăuzește, nu se roagă în locul lor, ci împreună cu ei. Nu preia mecanic soarta lor. Aplică darurile Liturghiei.
Fără rugăciunea oamenilor, rugăciunea preotului e inutilă pentru ei. Dar el îi ajută. E o comuniune. Un foc mistuitor al rugăciunii preotului și a credinciosului, care duce la minunea vindecării.
Părintele a mai zis: notorietatea asta de bazar duce la pierzanie.
Iară l-am contrazis. Toți sfinții Bisericii au fost foarte cunoscuți. În afară de pustnici și de unii mucenici.
Ierarhii erau influenseri. La Sfântul Ioan Gura de Aur veneau mii de oameni. Călugării buni erau așteptați de mii. Duhovnicii aprigi ca Părintele Cleopa erau vizitați de sute de mii.
Ceva însă rămânea neschimbat. Smerenia lor. Puterea de a plânge în rugăciune. Discreția vieții. Seninul. Zâmbetul amar când se gândeau la neîmplinirile personale.
Într-adevăr dezavuez total ghicitorii cu aere de văzători cu duhul. Părinți care dau sentințe amarnice din puțul minții lor. La noi a venit o păpușică minunată cu multe boli și autism. Un mare guru ortodox protejat din înălțime le spusese că va muri într-un an (ce cruzime). I-am încurajat. Le-am dat rugăciuni. I-am îmbrățișat. Plângeau îngrozitor. După doi ani, păpușa trăiește, vorbește, e perfectă, doar un pic bâlbâită din cauză că creierul ei genial o ia înaintea gurii.
De asemenea dezavuez total preoții care vorbesc cu credincioșii în timpul Sfintei Liturghii. Nu mai e nimeni atent la moartea pe Cruce a lui Hristos Dumnezeu și la Învierea Lui, că se foiesc la coadă la părintele x. Greșit. Așteaptă sfârșitul Liturghiei, iar apoi vorbește cu oamenii și te roagă împreună cu ei.
Așadar, smerenia e cheia unei misiuni preoțești reușite.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Așadar ispita este mare și pericolele pe măsură. Eu zic că preotul care vrea să fie influencer, să răspândească cuvâtnul Evangheliei de pildă, sau pe o problemă foarte fierbinte de actualitate, să fie foarte, foarte discret. Nu cu predici lungi ci cuvinte simple care să meargă la inimă, pecutant. O sămânță aruncată....Și evident să nu lase pe cât se poate loc de provocări, de răstălmăciri, etc.
În cazuri de mare restriște când vocea unui preot e întotdeauna bine venită și așteptată cu ardoare, atunci da, se poate implica mai intens. Cum a fost de pildă cazul cu plandemia, unde oamenii doreau să știe clar cum vede Dumnezeu toată afacerea prin vocea preoților lui.Câți s-au implicat? Și câți nu au luat partea Cezarului, ”odihnind” mințile oamenilor, spunându-le să aibă mai mare încredere în ”știință” decât în Dumnezeu. Și vorbesc de cazul grav al părintelui Efrem Vatopedinul starețul mănăstirii Vatopedu. Care a recomandat sus și tare vaccinul criminal și dacă s-a descoperit acum după patru ani cacealmaua, a rămas cu pata asta urâtă de om înșelat. Să mă ierte Dumnezeu, dar se vede când e o cernere mare, cum și oamenii lui Dumnezeu trec prin această cernere și unii mai pică testul. Bine ar fi fost să-și fi cerut o iertare publică. Nu e nici o rușină că ai căzut, pentru că mare e viclenia diavolului ca să înșele și pe cei aleși, dar apoi cere-ți domnule iertare tuturor cărora le-ai greșit și spune-le: ”Iertați-mă fraților” și vei fi iertat. Cu ce l-a ajutat să fie ”influencer” dacă a recomandat vaccinul ca fiind ”eficient și sigur”? Mai bine dacă nici n-ar fi auzit de acest cuvânt.
Așadar, în astfel de situații, omul lui Dumnezeu trebuie să fie pregătit foarte bine, să poată da exemple din pateric, viețile sfințiilor, proloage, din sinaxare, și evident din scriptură. Plus să fie la curent cu toate profețiile care pot lovi problema în chestiune. Ori despre marea vacciniadă au vorbit și Sf. Paisie Aghioritul și alți sfinți părinți în chip profetic.
Poate și noi dacă știm că avem un preot între noi să îl privim cu mai mare îngăduință și răbdare. Însă cred că ”influencereala” nu e ceva tocmai de trebuință preotului pentru că dacă e să ne raportăm duhovnicește la acest aspect. Omul lui Dumnezeu care are harul printr-o trăire duhovnicească exemplară, nu trebuie să caute el să fie influencer pe world wide web, pentru că îl va trăda odată și odată harul lui Dumnezeu și vor veni oamenii la el, rugându-se să le dea binecuvântările, rugăciunile, sfaturile lui. Asta cred că îl deosebește pe Sf. Ioan Gură de Aur de orice influencer ”wana be...” din mediul eclesiastic. Deși comparația e totuși interesantă.
Slava Domnului pentru toate !