Fiecare om de pe acest pământ primește, de la Dumnezeu, o misiune de îndeplinit. Fie că este vorba de o anumită profesie în viață, fie că participă la slava lui Dumnezeu prin înfăptuirea de minuni, sau de o chemare specială. Dar, sunt și anumite persoane, care sunt alese în mod deosebit. Așa s-a întâmplat și cu Prorocul Ilie, pe care Dumnezeu îl alege pentru Prorocie, pentru apostolat și pentru mărturisire de credință, spre a îndeplini o misiune sfântă, iar ceea ce el comunică nu sunt cuvintele sale, ci descoperirea lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu. Ilie simte că este ridicat cu duhul la o stare superioară, care nu este comună oamenilor și la care nu poate ajunge orice om, ci numai cei aleși, în mod special de Dumnezeu. 

Iată, în această misiune de mărturisire a credinței într-un singur Dumnezeu, Ilie vine cu foc și cu apă. De ce l-a ales Dumnezeu pe Ilie pentru această misiune? Deoarece nu avea nici smerenie, nici bunătate, nici blândețe, trăsături esențiale pentru un lider spiritual. Cunoaștem din Biblie faptul că Ilie era un om dur, dintr-o bucată, foarte categoric. Ilie nu era un om al compromisului. Dumnezeu l-a ales pe Ilie pentru această misiune, deoarece că avea o credință puternică și îl iubea pe Dumnezeu (din tot sufletul, din toată inima, cu tot cugetul lui, cu toată puterea ființei lui) necondiționat, pentru că respecta cu strictețe Legea, pentru că avea vocația unui erou civilizator și pentru că era un înflăcărat al credinței, al Domnului Dumnezeului lui Israel. 

Prorocul Ilie s-a dovedit un adevărat ostaș al lui Dumnezeu, care primește o misiune specială. El primește misiunea de a scoate de la întuneric la lumină poporul aflat sub stăpânirea regelui Ahab și a împărătesei Izabela, închinători ai zeului Baal. Mai mult, Ilie are misiunea de a-L face cunoscut pe unicul și adevăratul Dumnezeu și de a fi antemergător al Domnului Iisus Hristos. Pentru îndeplinirea acestei misiuni, Ilie primește o autoritate solară și meteorologică de la Dumnezeu prin care leagă și dezleagă ploile, provoacă tunete, trăsnete și fulgere, ploi torențiale, incendii, hotărăște unde și când să bată grindina etc.

Ca orice soldat adevărat, Ilie, un munte de credință, primește misiunea de la Dumnezeu, își însușește misiunea, trage concluziile necesare, trece prin toate elementele deciziei și în cele din urmă la executarea misiunii. Datorită faptului că avem de-a face cu o misiune divină, Ilie se vede nevoit să încheie un legământ cu Dumnezeu: „Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Israel! Auzi-mă, Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur ești Dumnezeu în Israel și că eu sunt slujitorul Tău.” (III Regi 18, 36)

Dorința sinceră, dar și înflăcărată a lui Ilie ca poporul căruia îi aparținea să nu piardă dreapta credință îl face pe acesta mai dârz, mai motivat, mai determinat. Într-adevăr, cu toate că prorocul Ilie era categoric în multe privințe, totuși, el împărtășea o părere de rău și o dragoste sinceră pentru semenii săi, pentru situația în care se aflau. Ilie îi mustra aspru pe cei ce încălcau Legea, arătându-le ceea ce trebuie să facă pentru a urma credința adevărată, și nu închinarea la Baal și la Așera. Era un om dintr-o bucată, nu accepta jumătăți de măsură sau de adevăruri, pentru el viața era în două culori: alb sau negru. În Ilie, sihastrul, profetul și eroul biblic și-au dat mâna pentru îndeplinirea unei misiuni divine. Avem de-a face cu un personaj complex, mistic, istoric, dar și cu un exercițiu de virtuozitate, care merge însă foarte departe, până la esența lucrurilor, chiar până la Planul istoriei mântuirii neamului omenesc.

Prorocul Ilie, fiind plin de râvnă către Dumnezeu, a mers la Ahab și l-a mustrat pentru rătăcire, căci, părăsind pe Dumnezeul lui Israel, se închina diavolilor și pe toate popoarele le trăgea cu sine la pierzare. Și văzând pe împărat că nu-i asculta sfaturile lui, Sfântul Proroc Ilie a adăugat și fapte pe lângă cuvinte, pedepsindu-i pe potrivnicul lui Dumnezeu și pe poporul lui. El a zis: „Viu este Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia stau eu, că nu va fi în anii aceștia rouă și ploaie din cer pe pământ, decât numai prin cuvântul gurii mele.” Aceasta zicând, a plecat dinaintea lui Ahab. Deci, îndată prin cuvântul prorocului, s-a încuiat cerul și s-a făcut secetă și nicio picătură de ploaie sau de rouă n-a picat de sus pe pământ, iar uscăciunii pământului i-au urmat ne-rodirea, lipsa de hrană și foametea poporului. Pentru că împăratul greșind, a venit mânia lui Dumnezeu asupra tuturor, precum și mai înainte pentru David singur care greșise, se primejduia toată împărăția. Iar prorocul lui Dumnezeu, Ilie, aștepta să se înțelepțească Ahab, împăratul lui Israel și, cunoscându-și rătăcirea, să se întoarcă prin pocăință la Dumnezeu și pe popoarele cele răzvrătite cu el să le întoarcă la calea cea dreaptă. După ce cu rugăciune „închide cerul” trei ani și jumătate, foamea și seceta provocând dezastre în întreaga țară, cheamă poporul și pe rege pe Muntele Carmel, cu propunerea ca ei toți să aducă jertfă lui Baal, prin preoții și profeții lui, iar el, Ilie, să aducă singur jertfă adevăratului Dumnezeu, propunând ca Dumnezeu să trimită foc din cer peste jertfa cea adevărată.

Iar când s-a făcut amiază, Ilie, prorocul lui Dumnezeu, îi batjocorea și le zicea: „Strigați cu glas mare ca să vă audă zeul vostru, de vreme ce acum poate are altă îndeletnicire; poate face altceva sau vorbește cu alții sau benchetuiește sau doarme. Deci, strigați cu glas mare, ca să-l deșteptați!”.  Iar prorocii cei mincinoși strigau tare și se crestau cu cuțitele, după obiceiul lor; iar unii se băteau cu bicele până la vărsarea sângelui lor.

Apoi, trecând amiaza și slujitorii cei fără de rușine nesporind nimic, Sfântul Ilie Tesviteanul le-a zis: „Tăceți de acum și încetați, căci a sosit vremea jertfei mele.” Iar prorocii lui Baal au încetat și Ilie a zis către popoare: „Apropiați-vă de mine! Și toate popoarele s-au apropiat de dânsul și a luat douăsprezece pietre, după numărul celor douăsprezece seminții ale lui Israel, și le-a pus pe altarul Domnului, apoi, tăind vițelul în bucăți, l-a pus pe lemne, a săpat groapă împrejurul altarului și a poruncit popoarelor ca, luând patru vase de apă, să toarne apa pe jertfă și pe lemne, și au făcut așa. Apoi le-a zis: „Turnați al doilea rând!" Și au turnat. Apoi le-a mai zis: „Turnați al treilea rând!" Și au turnat. Și a străbătut apa împrejurul altarului și groapa s-a umplut cu apă.

Firește, Dumnezeu ascultă pe adevăratul slujitor al Său și trimite foc din cer, iar preoții lui Baal au fost dovediți mincinoși. „Și pe când grăbea el, cerul s-a întunecat de nori și s-a pornit vijelie și ploaie mare. Iar Ahab, suindu-se în căruță, s-a dus la Izreel.” (III Regi 18, 45) Drept urmare a acestui fapt, Ilie îi înjunghie pe cei opt sute cincizeci de preoți idolești la râul Chișon, restabilind închinarea cuvenită adevăratului Dumnezeu, după care se roagă și îi cere lui Dumnezeu ploaie, iar Dumnezeu se ține de promisiune. Dar regele Ahab, deși se căiește o vreme, se întoarce din nou la răutățile sale, îndemnat fiind mai ales de soția sa Izabela, căutând să-l omoare pe omul lui Dumnezeu, prorocul Ilie. Atunci, plin de duhul și puterea lui Dumnezeu, Ilie profețește: „câinii vor linge sângele tău și tot ei vor mânca pe Izabela”, fapt care s-a împlinit întocmai. Această întâmplare arată limpede că răul din lume nu este fără de sfârșit, iar slujitorii lui vor avea soarta lui Ahab, dacă nu aici, atunci în veșnicie.

Prin misiunea lui, Ilie ne-a arătat că una dintre datoriile creștinului este aceea de a spune semenilor despre credința lui, despre experiența vieții creștine personale, despre cât de mult bine i-a făcut lui Dumnezeu, să-L mărturisească pe Dumnezeul cel viu. Se știe dintru începuturile iudaismului că cea mai eficientă metodă de mărturisire a părtășiei cu Dumnezeu este relatarea sinceră din experiențele personale religioase, cu referire asupra modului cum a lucrat Dumnezeu în viața fiecărei persoane. Dumnezeu este totul și dacă îl ai pe El în viața ta, de zi cu zi, primești toate binecuvântările. Odată cu primirea Duhului Sfânt ești binecuvântat cu har, pricepere și înțelepciune. Având credința  în inimă și crucea în mână, cu binecuvântarea duhovnicului, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, poți propovădui credința creștină cu puterea lui Ilie, lăsată ucenicilor și urmașilor acestora. Să-L mărturisim pe Dumnezeu, mai întâi, prin viața noastră, prin trăirea noastră duhovnicească. Cu prorocul Ilie, noi, oamenii, putem păși în veșnicie.

Doamne, ajută!