Biserica Ortodoxă Română a proclamat la Centenarul Patriarhiei Române, pe 4 februarie, 16 noi sfinți români, martiri și mucenici ai închisorilor bolșevice și mari mărturisitori ai Ortodoxie, între care și Părintele Arsenie Boca, cel care a primit titulatura de Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, amintește și Știripesurse.ro.

Preasfințitul Ambrozie, episcopul Giurgiului, care are sub aripa sa arhierească și celebra biserică de la Drăgănescu pictată de prigonitul mărturisitor, a relatat, la Trinitas TV, una dintre profețiile neștiute făcute de Sfântul Arsenie și care s-a împlinit. VIDEO urmat de text:

„La biserica de la Drăgănescu este preot părintele Răzvan Lucian Petcu. Pe când era un tânăr student la Facultate, o tânără domnișoară din Făgăraș l-a adus să vadă biserica pictată de părintele Arsenie Boca.

Părintele, de pe schelă, l-a întrebat pe actualul preot și i-a zis:

„Măi, știi Tatăl nostru, Răzvane?”

„Păi știți, eu mă ocup de fizică atomică la Măgurele, nu, nu-l mai știu”, a răspuns el.

„Păi și e vremea să-l înveți, pentru că vei veni preot în locul meu”, i-a spus Sfântul Arsenie.

Acesta este actualul preot, care a scris o teză de doctorat absolut fabuloasă. Este un bărbat distins, cu dreaptă măsură, cu discernământ și cu o preoteasă care este cadru universitar.”, a dezvăluit Preasfințitul Ambrozie, într-o emisiune plină de învățăminte duhovnicești, pe care o redăm integral mai sus.

Epsicopia Giurgiului a publicat ieri, 7 februarie, și o frumoasă evocare a vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist:

„Se împlinesc astăzi 110 ani de la nașterea celui de-al cincilea Patriarh a României, Preafericirea Sa, Preafericitul Părinte Teoctist.

Patriarhul Teoctist Arăpașu (din botez Toader) s-a născut la data de 7 februarie 1915 în satul Tocileni (jud. Botoșani), din părinții Dumitru și Marghioala Arăpașu, ca al zecelea din cei unsprezece copii ai acestora. A urmat școala primară din satul natal. A intrat de tânăr ca frate, la Schitul Sihăstria Voronei (jud. Botoșani), aparținând de Mănăstirea Vorona, aflată în apropierea ținuturilor natale, în anul 1928.

La 9 noiembrie 1986 este ales, în urma votului Colegiului Electoral Bisericesc, ca arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat la 16 noiembrie 1986 în Catedrala Patriarhală din București de către mitropoliții țării, Antonie Plămădeală al Ardealului, Nestor Vornicescu al Olteniei și Nicolae Corneanu al Banatului, în prezența membrilor Sfântului Sinod, a patriarhilor Ierusalimului și Bulgariei și a reprezentanților tuturor Bisericilor Ortodoxe surori.

Blândețea împletită cu acrivia monahală, tactul diplomatic dar și râvna neobosită pentru Biserica Ortodoxă Română au arătat cum, prin vrednicul de pomenire Patriarh, purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru poporul binecredincios s-a făcut cunoscută și vădită în vremuri în care ateismul era religie de stat dar și mai apoi în perioadele de frământări sociale pe care le-a traversat țara imediat după evenimentele din 1989.

Vocația de Păstor de suflete al neamului său a fost cea care ne-a rămas tuturor întipărită în inimi pentru ca dincolo de responsabilitățile sale administrative-bisericești, Părintele Patriarh nu a făcut compromis cu preoția sa și rânduiala monahului, îngrijindu-se neîncetat să își conducă turma încredințată de Hristos pe calea mântuirii în Împărăția cea veșnică.

Iată, citind peste ani, unul din cuvintele blândului Patriarh, îl regăsim aproape profetic dacă privim la decăderea morală a lumii în care trăim:

"Egoismul și bucuria sunt, este adevărat, de neîmpăcat. Căci cel dintâi se hrănește din seva patimilor omului care nu mai vrea să știe decât de el însuși, în timp ce bucuria se naște din iubirea care, altoită pe iubirea lui Hristos, vrea să știe de Dumnezeu și de aproapele, care trebuie ajutat atât material cât și spiritual.”

Veșnică să-i fie pomenirea din neam în neam!

Vedeți și