"În vremea noastră, voinicii sunt rari. Oamenii sunt niște fierturi. De aceea, dacă se va porni un război ‒ Doamne ferește! ‒, unii vor muri de frică, iar alții vor muri pe drum din pricina unei mici osteneli, pentru că s-au obișnuit cu traiul bun."
Părinte, odată ne-ați vorbit despre bunica Sfinției Voastre...
Bunica mea era foarte vitează. Avea întotdeauna cu ea, pentru siguranță, un iatagan. Vezi, femeie văduvă cu doi copii, cum s-o scoată la capăt cu turcii? Ani grei!... Toți se temeau de ea. Era ca un voinic. Odată, un hoț s-a dus să fure noaptea dintr-o vie ce era aproape de cimitir. Și pentru ca aceia care îl vor vedea să se teamă de el, s-a îmbrăcat cu o cămașă albă până jos. Apoi a intrat în cimitir, așa cum era cu cămașa cea albă, și umbla printre morminte. Atunci s-a întâmplat să treacă pe acolo bunica mea. Hoțul, de îndată ce a văzut-o, s-a trântit la pământ făcând pe mortul, ca s-o înfricoșeze și să creadă că este stafie. Aceea însă s-a apropiat de el și i-a spus: „Tu, dacă ai fi fost om bun, ai fi putrezit în pământ!”. Și scoțând iataganul, a început să-l lovească cu mânerul până ce l-a secătuit în bătaie. Nici nu știa cine era. După aceea a auzit în sat că este schilodit cutare și numai astfel a aflat cine a fost acela.
În vremea noastră, voinicii sunt rari. Oamenii sunt niște fierturi. De aceea, dacă se va porni un război ‒ Doamne ferește! ‒, unii vor muri de frică, iar alții vor muri pe drum din pricina unei mici osteneli, pentru că s-au obișnuit cu traiul bun.
Mai demult, ce vitejie aveau! Lângă mănăstirea Flavianilor din Asia Mică, turcii au prins un bărbat și l-au omorât. Apoi i-au spus femeii lui: „Ori te lepezi de Hristos, ori te omorâm și pe tine și pe copiii tăi”. „Pe bărbatul meu l-a luat Hristos”, le-a spus aceea, „Pe copiii mei îi încredințez lui Hristos, iar eu nu mă lepăd de Hristos”. Ce bărbăție! Când în om nu există Hristos, cum să existe această bărbăție? Astăzi oamenii, fără de Hristos, își zidesc viața lor pe nisip.
În anii aceia și mamele erau viteze, dar și copiii erau viteji. În Konița, îmi aduc aminte, o vecină care era însărcinată a mers o oră și jumătate departe de oraș, până într-un sat și a prășit porumbul. Acolo a născut copilul, l-a luat în șorț și s-a întors în sat. „Am și prunc”, ne-a spus ea trecând pe la poarta noastră. Era în timpul ocupației germane ‒ ani grei. Astăzi există femei care, de frică, stau 6-7 luni culcate până să nască un copil. Desigur, altceva în cazul celor care au probleme de sănătate.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 234-235 via Doxologia
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Cel ce se hotărăște pentru moarte, nu se teme de nimic.
Astăzi, pentru ca omul să poată înfrunta greutățile ce le întâmpină, trebuie să aibă înlăuntrul său pe Hristos, de la Care să ia mângâiere dumnezeiască pentru a avea o oarecare lepădare de sine.
Altfel, într-o clipă grea ce va face?
Am citit undeva că Abdul-Pașa[1] a luat cinci sute de tineri din Sfântul Munte. Unii dintre aceștia erau frați de mănăstire, iar alții merseseră acolo ca să se ascundă. Se vede că atunci, cu Revoluția, fugeau în Sfântul Munte ca să se salveze, pentru că turcii adunau copiii tineri ca să-i facă ieniceri. Abdul-Pașa pe tinerii pe care-i lua și nu se lepădau de Hristos îi spânzura în Turnul din Uranopolis.
Dintre toți cei pe care i-a luat din Sfântul Munte, numai cinci au mărturisit, în timp ce ceilalți s-au lepădat de Hristos și au devenit ieniceri.
Este nevoie de vitejie.
Nu este nici de joacă, nici de glumă.
Dacă cineva este mișel și iubitor de sine, nu are putere dumnezeiască înlăuntrul său, și atunci cum va înfrunta o astfel de greutate?
Dacă cineva nu se hotărăște pentru moarte, nimic nu se face. Toate de acolo încep.
Extras din Trezire duhovnicească– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
https://marturieathonita.ro/cel-ce-se-hotaraste-pentru-moarte-nu-se-teme-de-nimic/
Doamne, miluiește.
Și la noi a fost un caz similar de care am auzit: o femeie a născut singură în casă, în timpul bombardamentului.
Iar neamul Ți-Gănesc, cel evreiesc și cel musulman profită DIN PLIN!