Eu m-am considerat întotdeauna un fiu de țăran

Părintele profesor Ilie Moldovan, cunoscut astăzi datorită vieții sale, a scrierilor sale, cât și a conferințelor din întreaga țară, a văzut lumina zilei în satul Albești, lângă Sighișoara, la data de 18 mai 1928 și a plecat la Domnul la 9 februarie 2012, transmite Basilica.

Vorbind despre originea sa, părintele Ilie spunea: „Sunt urmaș al iobagilor din satul meu natal. Păstrez în mine moștenirea înaintașilor mei iobagi, caracterul moral și credința ortodoxă în care m-am născut, apărată cu sfințenie de înaintașii noștri”.

A absolvit Liceul Principele Nicolae din Sighișoara, iar apoi, în anul 1950, Academia de Științe Agricole din Cluj-Napoca. „După ce am terminat doi ani, pot spune că m-am regăsit, afirma părintele profesor, de parcă facultatea aceasta a fost creată pentru sufletul meu. Am simțit însă chemarea tot mai puternică a Teologiei și m-am dus să mă înscriu.”

A urmat cursurile Facultății de Teologie din Cluj, primii doi ani 1950-1952, iar apoi a continuat la Sibiu, la Institutul Teologic Andreian, în anii 1954-1955, absolvind cu teza de licență „Temeiurile ontologice ale cunoașterii lui Dumnezeu prin har”.

O vreme a lucrat la Institutul de Cercetări Pomicole de la Măgurele, lângă București, fiind coautor al volumului „Pomologia RSR”, editat de Academia de Științe Agricole și Silvice. În anul 1965 se înscrie la cursurile de doctorat ale Institutului Teologic Universitar din București, cursuri care se vor finaliza în anul 1974 cu teza redactată sub îndrumarea pr. prof. dr. Nicolae Chițescu, cu titlul „Învățătura despre Duhul Sfânt în Ortodoxie și preocupările ecumeniste contemporane”.

Părintele profesor a preluat apoi activitatea de îndrumare duhovnicească a teologilor de la Institutul Teologic din București, până în anul 1983. De la această dată și până în anul 1998 părintele Ilie Moldovan va activa ca profesor titular la Catedra de teologie morală a Facultății de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu.

Ca profesor, părintele Ilie Moldovan a fost mereu proaspăt și revelator. Tot ce vorbea avea temei în Sfânta Scriptură și în Sfânta Liturghie. A fost un dascăl pentru care teologia nu era doar o cunoaștere discursivă bazată pe speculații intelectuale, ci o iluminare a Sfântului Duh, o viață în Hristos.

Apărător al familiei și al „Paradisului etnic românesc”

Părintele Ilie Moldovan a continuat și a aprofundat preocupările etnice ale ilustrului său predecesor, părintele Dumitru Stăniloae, referindu-se cu precădere la poporul român. Programul axiologic etno-teologic propus de părintele Moldovan nu trebuie însă echivalat cu un demers idealist, lipsit de realism și actualitate. A fost un bun cunoscător al istoriei poporului român, fiind perfect conștient de pericolele ce amenințau și continuă să amenințe ființa acestuia. Perfect ancorat în prezent, mulți dintre noi am auzit strigătul său: „Ne piere neamul!”, și mulți dintre noi am fost cuprinși de admirație în fața ardorii cu care a luptat necontenit împotriva avorturilor, a metodelor contraceptive și a „planningului” familial. Părintele atrăgea atenția că „întâlnirea dintre femeie și bărbat în perspectiva puterii creatoare a lui Dumnezeu e un act cu ecou în veșnicie”.

În tot ce a întreprins, părintele Ilie Moldovan a fost mereu susținut de o extraordinară ambianță familială, atât din partea soției Iuliana, născută Aron, cât și a celor trei copii cu care i-a binecuvântat Dumnezeu, Nicanor, Dumitru și Sebastian, ultimul continuându-i cu zel munca la catedră, scrie Basilica.

Premiu cu numele Părintelui

Pentru Ziua solidarității românilor de pretutindeni cu românii din Covasna, Harghita și Mureș, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș și Centrul European de Studii Covasna-Harghita din Sfântu Gheorghe a instituit premiului "Pr. prof. dr. Ilie Moldovan”, distincție care se acordă anual, în 14 martie, unor personalități care s-au remarcat în susținerea demersurilor românilor din cele trei județe pentru păstrarea și afirmarea identității naționale. "S-a hotărât ca premiul să poarte această denumire în memoria unui mare suflet românesc, regretatul Preot prof. dr. Ilie Moldovan, care a activat la Facultatea de Teologie Ortodoxă ‘Andrei Șaguna’ din cadrul Universității ‘Lucian Blaga’ Sibiu, a cărui solidaritate luminoasă cu acest spațiu (…) rămâne peste timp de o exemplaritate aureolată cu statut de simbol”, se arată într-un comunicat al Forumului Civic, remis AGERPRES. Unul dintre cei care au fost onorați cu acest premiu deosebit este și Victor Roncea, redactor-șef ActiveNews. 

„DUMNEZEU E ÎN CER… ȘI CERUL E ÎN NOI.”

Pr. Dr. Mircea Cristian Pricop / Theodialogia îl evocă astfel: „Acest om ”din vecinătatea” lui Blaga, dar mai ales "din familia” unui Stăniloae, cu care a fost prieten, sau a unui Arsenie Boca, al cărui fiu duhovnicesc a fost, Părintele Profesor dă duh din duhul său ucenicilor din întreaga țară, ascunzând în spatele zâmbetului o cercetare atentă a interlocutorului, o privire neîncovoiată, copiată poate de la vulturii de deasupra Făgărașilor. Nu credeam ca un astfel de om să existe decât în imaginație, ba încă într- una ușor exaltată. Blândețea generică a acestui nobil creștin mă transpune în lumea pe care eu nu am de unde să o știu dar care există real în el. Când vorbește doctoranzilor despre credință, neam, patrie, se încălzește ceva în auditori, acel ceva care depășește orice filetism, orice patriotism ieftin, sau exaltare denaturată.

"Domnilor (niciodată nu ne tutuia), neamul este realitatea vieții veșnice. În Creștinism, națiunea dobândește noi dimensiuni; Ortodoxia surclasează cu mult orientarea organicistă a naziștilor, care au identificat națiunea cu rasa, sau naționalismul fals al comuniștilor. În Creștinism, națiunea este înțeleasă ca natură rezidită în Hristos. Hristos, prin Înviere, a schimbat condițiile ontologice ale lumii. Astfel, pentru creștini, neamul este comoara cea mai de preț care poartă în sine două începuturi: crearea omului și nașterea din nou prin Botez. Neamul este o realitate a vieții veșnice, iar el se fundamentează pe trei forțe: îngerii, sfinții neamului și drepții…Drepții sunt strămoșii noștri, toți care s-au mântuit. De aceea, ce-i leagă pe fiii unui neam nu e instinctul și adaptarea la mediu, ci spiritul… (privind în jos, oarecum mâhnit). Neamul poate fi pierdut pe pământ dar nu și în cer. Ca să descriem starea actuală a neamului nostru ar trebui să-l citez pe Shakespeare: ”E atât de întunecat cerul încât numai o furtună l-ar mai putea limpezi.” Această furtună despre care vă vorbesc, nu poate fi altceva decât asumarea la modul maxim a trăirii creștine. Furtuna este spărtura conștiinței.

Trăirea creștină autentică, gravitează în jurul Miracolului Euharistic. Îndumnezeirea omului prin Euharistie (Împărtășanie) este arma supremă în lupta pentru regenerarea neamului.

Am fost întrebat: Ce este mai corect, să ne împărtășim des sau rar? Eu am răspuns: Nici des, nici rar, ci continuu! Bineînțeles, dacă omul este pregătit prin Spovedanie și canon de primirea continuă a Sfintei Euharistii. Noi suntem chemați să ne împărtășim, adică să ne îndumnezeim MEREU, dar CU PREGĂTIRE. Voi, ca preoți și viitori preoți, la asta trebuie să-i aduceți, cu timpul, pe credincioși: La Euharistia continuă. Numai așa vă veți împlini datoria. Altfel nu se poate, domnilor! V-am spus-o, ca să nu vă înșelați singuri.

ȘTIȚI UNDE E DUMNEZEU? (Părintele zâmbea. La această întrebare, ne uitam mirați, neștiind dacă să încercăm vreo definiție din școală sau să tăcem. Am ales varianta a doua.) DUMNEZEU E ÎN CER….ȘI CERUL E ÎN NOI.”

Video: Fundatia Ortodoxa Arsenie Boca