Societatea este organizată la fel ca un organism viu. Așa cum organismul are structuri specializate care îl protejează de agresiuni, la fel și societatea are structuri cu funcție de apărare. Pentru organism, apărarea înseamnă protejarea celulelor proprii și sănătoase de agresorii externi sau de celulele proprii degenerate patologic.

La nivelul societății, această funcție este îndeplinită de polițieși jandarmerie, care trebuie să se ocupe de depistarea și neutralizarea indivizilor care comit acte antisociale. O altă structură cu rol în apărare este armata, care trebuie să protejeze societatea de agresori externi.

Capacitățile de apărare ale unui organism uman pot fi uneori deturnate de procesele patologice astfel încât să atace propriile structuri, iar rezultatul sunt bolile autoimune caracterizate prin autoagresiune la nivel celular. Bolile autoimune sunt printre cele mai grave cunoscute în patologia umană.

Ce observăm astăzi la nivel social? Structurile de apărare, anume poliția, jandarmeria și chiar armata, au fost folosite de 2 ani încoace împotriva indivizilor normali, care nu constituie niciun fel de pericol social. Astfel, asistăm la o stare de boală autoimună a societății, în sensul în care indivizii normali sunt agresați de structurile de apărare care ar trebui să-i protejeze. Legile emise abuziv sunt cele care au permis intoarcerea sistemelor de apărare impotriva cetățenilor onești. Aceștia sunt amendați cu sume enorme, uneori bruscați, înspăimâmântați, încătușați fără nicio vină reală, le sunt întrerupte sau / și interzise momentele de bucurie precum nunțile și botezurile, le-a fost interzisă sau ciuntită viața religioasă, până și înmormântările sau comemorarea celor dragi în cimitire. Le este amenințată însăși capacitatea de a-și întreține viața prin închiderea economiei și afectarea dreptului la muncă. Și lista abuzurilor poate continua.

În concluzie, asităm la o stare patologică a societății similară bolilor autoimune ale organismului. În funcție de gradul de haos și dezorganizare pe care le-au produs, aceste boli sunt mai ușor sau mai greu de tratat. Timpul ne va spune dacă, la nivel social, mai există resurse de redresare după haosul produs în ultimii 2 ani.

Desigur, pentru cei care au instrumentat această patologie socială există întotdeauna o motivație valabilă, crezând (sau doar mimând) că fac de fapt un bine celorlalți. Chiar și organismul are o motivație internă pentru care se auto-atacă, doar că această motivație ține de patologic, adică de deteriorarea capacităților de integrare și control.

Boala autoimună poate continua cât timp organismul nu identifică corect agresorul, confundând normalul cu patologicul. Să sperăm că vom putea, la nivel social, să revenim la starea de normalitate în care oamenii nu vor mai fi agresați tocmai de cei care trebuie să-i ocrotească. Doar că, pentru ca acest lucru să se întâmple, avem stringentă nevoie de limpezimea gândirii pe care nu o putem dobândi înafara Duhului Sfânt, care acoperă pe om în măsura smereniei acestuia.

Doamne Iisuse Hristoase, care pentru noi te-ai înomenit prin Nașterea pe care tocmai am sărbătorit-o, ai milă și ne îngăduie timp de pocăință. Amin!

Dr. Răzvan Ionescu