Și auzind Iisus că Ioan a fost întemnițat, a plecat în Galileea. Și părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească ce s-a spus prin Isaia proorocul care zice: „Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor.” (Matei 4, 12-17)
„Un creștin trebuie să fie un aliluia din cap până în picioare” (Fericitul Augustin)
Pocăința (metanoia) și Împărăția (basileia) sunt cele două teme centrale și indisociabile ale pericopei evanghelice destinate lecturii liturgice din această duminică. Ele reprezintă nucleul propovăduirii publice a Mântuitorului, care, potrivit sinopticilor (Matei, Marcu și Luca ) începe imediat după arestarea lui Ioan Botezătorul.
Spre deosebire de Marcu și Luca în evangheliile cărora expresia consacrată este„Împărăția lui Dumnezeu”, Matei folosește sintagma „Împărăția cerurilor” în conformitate cu practica reverențioasă iudaică prin care se evită pronunțarea numelui divin. Dar semnificația este aceeași, și anume suveranitatea lui Dumnezeu, spațiul consacrat în care Dumnezeu (nu Cezarul), este atotputernic, care funcționează după legile dumnezeiești (nu omenești), în care stăpânește voia Domnului (nu cea a omului).
„Împărăția lui Dumnezeu” nu se referă nicidecum, așa cum adesea se crede, în mod eronat, naiv, doar la Realitatea ultimă, de dincolo de mormânt, la Raiul ca loc de odihnă al celor drepți. Împărăția lui Dumnezeu este un „concept” holistic care angajează Evanghelia, o face activă deopotrivă pentru această lume și pentru veșnicie.
„Împărăția”anunțată de Iisus este o realitate eshatologică prezentă deja, în mod potențial, în această lume, iar noi suntem invitați să participăm la ea aici și acum, adică în timpul vieții noastre pământești.
E ceea ce ne amintește în mod constant Sfânta Liturghie în care binecuvântarea inițială ne duce până la porțile acestei Împărății chemându-ne să intrăm în acest spațiu al sacralității – locul (orice loc) în care se face exclusiv voia lui Dumnezeu. Condiția sine qua non a accesului este însă pocăința.
În sens evanghelic, pocăința este în primul rând o reorientare, o schimbare radicală a direcției. Literal, grecescul „metanoia” înseamnă „dincolo de minte”,semnifică așadar o modificare radicală, o trans-formare a minții, o „resetare” a cugetului.
Omul este, de altfel, singura ființă capabilă de autodepășire, de transcendență de sine (Viktor Fankl). Pocăința ne oferă tuturor șansa de a face din cioburile unei vieți rănite, zdrobite de păcat, un mozaic al speranței.
Pe de altă parte pocăința ne confruntă cu întrebarea fundamentală a religiei care nu este, așa cum s-ar părea „Unde e Dumnezeu?”, ci „Unde suntem noi?” Deoarece, mai ales într-o epocă bântuită de spectrul nihilismului, cu adevărat problematică nu este existența lui Dumnezeu, ci a omului.
La această întrebare implicită răspunde Evanghelia lui Hristos care, așa cum se vede, ne vrea nu doar oameni informați, ci oameni transformați.
Iar omul transformat se remarcă întâi de toate prin modul în care trăiește și acționează în această lume, prin strădania de a preface pustiurile ei în grădini înflorite.
Mesajul lui Hristos este marcat de un indeniabil optimism eshatologic, ale cărui rădăcini se regăsesc în tradiția biblică și profetică a poporului Său. Căci lumea aceasta, creația în ansamblul ei, este „simfonia neterminată” a lui Dumnezeu; și El ne-a însărcinat pe noi cu responsabilitatea acordului final.
Hristos, același „ieri, azi și în veci” (Evrei 13,8) ne cheamă. Glasul lui ne încredințează că Împărăția lui Dumnezeu este aici, aproape de fiecare dintre noi.
Suntem oare gata să primim noua cetățenie?
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
E Statornic(ă)! E Neschimbat(ă)!
‘Ecuația’, a se citi Legea, e Cuvântul! ‘Bătut în cuie’!
Variabila în ‘ecuația’ asta .. numai noi suntem!
De noi depinde! Hai cu metanoia ..
"Căutați-Mă și veți fi VII!” (Amos 5,5)
Doamne, ajută!
Ma bucur nespus si subliniez secventa de mai sus, dar ii si adaug ca prefix NUMAI, pentru a defini ca numai de noi depinde mantuirea noastra deoarece, asa cum spuneti in alta parte ca variabila (ce trebuie invesnicita) suntem noi, si pentru ca Dumnezeu nu Se mai poate retrage(schimba) fiindca din vesnicie ne-a chemat la El.
P.S. Va rog sa vizitati si aici: https://www.activenews.ro/opinii/NU-va-fi-Pace-in-Ucraina-Soarta-Europei-este-pecetluita-pentru-50-100-de-ani-de-acum-incolo-178634#comentariu-230976
https://www.activenews.ro/opinii/NU-va-fi-Pace-in-Ucraina-Soarta-Europei-este-pecetluita-pentru-50-100-de-ani-de-acum-incolo-178634#comentariu-230976
Nu m-am gândit niciodată ..să mi se adreseze vreo întrebare punctuală la modul acesta ..
Comentez unde văd că se aberează lumea pentru cei în cauză și pentru ceilalți care citesc .. în ideea de a le fi de folos, DACĂ vor (măcar să-și pună problema), și pentru a nu fi duși în ÎNȘELATE ..nu pot trece cu vederea acest fapt. “Cine i u b e ș t e arată adevărul, nu-l lasă pe celălalt în minciună; altfel, iubirea, concordia și pacea cu el sunt
p r e f ă c u t e și f a l s e.”
Adevarul e unul singur, NU este nimic “interpretabil”, Îl găsim în Sf. Scriptură, la Sf. Părinți (nu există întrebare la care să nu fi răspuns), în Sf. Tradiție și Sf. Taine ale Bisericii Ortodoxe - prin care ne putem mântui sufletul, de aceea prezint cu argumente ceea ce spun.. vremurile sunt grele ..’ne fură’ orizontala și am uitat cu totul de verticala, culmea (și, și aici e f trist), credem că nu L-am uitat .. Îl pomenim pe Dumnezeu, facem dregem .. dar nu în duhul care trebuie .. tot aiurea, dar suntem siguri (de unde?!) că ducem lupta cea bună..
Lupta cea bună poate fi dusă când pui început bun ..pentru viața de fiu în locul celei de rob.. adică pe verticală. Aici, dacă vreți, putem face legătura cu metanoia .. cu ‘activarea’ ei.. Cum o ‘activăm’ pe bune? În rânduiala Bisericii (numai :) )n.. nu ne putem mântui de unii singuri. Barca are un Căpitan și a dat slujitorilor Lui ‘Regulamentul’ ..
Acum, ref. întrebarea dvs, cel mai bine ar fi să aveți duhovnic (cum arătam, nu ne putem mântui de unii singuri) și pe el să-l întrebați .. Într-un singur cuvânt vă pot spune: păcatul. Cine ‘ne aruncă’ în păcat ne aruncă și în gheena. Și cine ‘ne aruncă’ în păcat? Ispita vine de la diavol, de la noi și de la lume. Lupta o ducem cu ispita, cu păcatul. De noi depinde cum purtăm lupta..post, rugăciune, milostenie, iertare ..și toate celelalte ..
Prin Sf. Taine ne putem ‘reabilita’ .. toată strădania o vede Dumnezeu .. El e la cârmă, El slăbește, lasa, iartă.. Ajutor avem din toate părțile .. nu ne lasă pe nici unul .. numai să vrem ‘să punem osu’..:)
‘Valoarea’ (spunem așa pentru a ne putea da seama, cu toate că e de neprețuit - sufletul e pe verticala(nu-i din lumea aceasta), valoarea e pe orizontală) unui singur suflet de om o cunoaște Dumnezeu și pentru a ne da și noi seama ‘despre ce e vorba în propoziție’, pe Unicul Său Fiu L-a trimis în lume ca prin Lucrarea Sa să ne răscumpere din robia păcatului.. să ne dăm și noi seama de ‘valoarea’ unui SINGUR suflet de om. FIECARE om în parte, deci, TOȚI oamenii suntem restaurați prin Jertfa Lui de pe Cruce, este “Mielul Lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”, astfel TOȚI fiind candidați la mântuirea sufletului.
Am pierdut raiul (pe mâna noastră) am fost înșelați de diavol, ne-am lăsat înșelați și ‘nereabilitați’. Iată păcatul.
Dumnezeu a venit, a strigat "Adame, unde ești?", doar doar Adam VOIA să se ‘reabiliteze’ - să se căiască pentru primirea iertării .. și ‘pauză’.
Ei, diavolul își continua ‘lucrarea’ sa de înșelare pentru a pierde din nou raiul, însă de data asta DEFINITIV.
Dumnezeu și-a făcut TOATĂ Lucrarea Sa pentru a avea noi toate ‘datele problemei’ pentru a (re)câștiga raiul.. acum de noi depinde, variabila suntem noi..
Împărăția ne așteaptă ..să o dobândim!
Doamne, ajută!
Dpmdv ”Imparatia lui Dumnezeu” este aici si acum, ca un atelier-scoala cat suntem vii, pe cand ”Imparatia cerurilor” ar sugera ca este in ceruri, chiar daca si Pamantul e pe cer. Sunt cosntient, d-le pr prof Radu Dorin Micu, ca aveti dreptate, insa (in subconstient), e totusi o diferenta de care nu ma indoiesc ca tineti seama.