Pe 15 august, Biserica prăznuiește Adormirea Maicii Domnului și mutarea ei cu trupul la Cer.
Sărbătoarea este numită în popor și Sfânta Maria Mare, pentru a o deosebi de cea din 8 septembrie, când e prăznuită Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică.
Evangheliile nu vorbesc despre obștescul sfârșit al Fecioarei Maria, dar aflăm detalii despre acest eveniment din tradiția Bisericii.
Scrierile Sfinților Modest, Patriarhul Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolelui și Ioan Damaschin, reconstituie ultimele clipe ale vieții pământești a Maicii Domnului.
Astfel, cu trei zile înainte de Adormire, Maicii Domnului i s-a arătat Arhanghelul Gavriil, emisarul veștilor dumnezeiești.
Cel care o anunțase și că va aduce pe lume pe Dumnezeu, Mântuitorul lumii, vine de data aceasta cu un mesaj de la Fiul ei:
„Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare".
Maica Domnului a primit vestea cu bucurie și seninătate. A urcat pe Muntele Măslinilor și s-a rugat fierbinte, ca odinioară Fiul ei înainte de a fi răstignit.
Apoi s-a întors
acasă, a dereticat și a pregătit cele trebuincioase îngropăciunii.
În ziua sorocită, s-a auzit un vuiet puternic. Aduși pe nori, în chip minunat, Apostolii (cu excepția lui Toma) au venit să-și ia rămas bun de la cea care le fusese ca o maică bună.
Văzându-i, Fecioara s-a bucurat, și-a cerut iertare de la toți, s-a așezat pe pat și, rugându-se, și-a dat liniștită sufletul în mâinile Domnului și Fiului ei.
În acel moment, s-au auzit îngerii cântând, o mireasmă dumnezeiască s-a răspândit în tot locul, iar toți cei bolnavi și betegi din jur s-au vindecat minunat.
Apostolii au apucat patul cu trupul Maicii Domnului și, cu alai mare, s-au îndreptat spre Grădina Ghetsimani, unde era pregătit mormântul. Pe drum, mai marii iudeilor au asmuțit poporul să răstoarne patul.
Unul mai îndrăzneț s-a repezit, dar, în momentul în care s-a atins cu mâinile de patul cu corpul Fecioarei, acestea i-au fost tăiate de la cot de un înger cu o sabie nevăzută. Iudeul a căzut atunci în genunchi, cerându-și iertare și s-a vindecat prin minune.
Alaiul și-a urmat drumul până la Ghetsimani, unde Maica Domnului a fost îngropată. Vreme de trei zile, cei care au privegheat au auzit cântări dumnezeiești.
După trei zile, a sosit la mormânt și Toma Necredinciosul, ale cărui întârzieri au întotdeauna loc din rațiuni de pedagogie divină.
Acesta, plângând, a cerut să se deschidă mormântul, pentru a-și lua rămas bun de la Maica Domnului. Dar mormântul a fost găsit gol, dovadă că Mântuitorul a luat alături de El, nu numai sufletul, ci și trupul Maicii Sale.
Sfânta Maria Mare, numită și Paștile de Vară, este una dintre cele mai dragi sărbători ale românilor. Multe mănăstiri și biserici poartă Hramul Adormirii Maicii Domnului, organizându-se aici pelerinaje impresionante.
An de an, la Nicula, la Putna, la Văratec, la Paltin-Petru Vodă, la Bistrița, la Frăsinei, sau la Techirghiol, sute de mii de oameni se adună pentru marele praznic.
Unii manifestă astăzi reținere să îi felicite azi pe cei care poartă numele Maicii Domnului. Este greșit.
Adormirea Maicii Domnului nu este un eveniment trist. Dimpotrivă, este un prilej de bucurie, deoarece marchează mutarea la viața cea veșnică a celei care L-a adus pe lume pe Mântuitorul. Aici, ea stă de-a dreapta Fiului ei, bucurându-se veșnic de Slava Acestuia.
Așa se întâmplă cu majoritatea zilelor onomastice: ele prăzuiesc nu nașterea pe pământ, ci adormirea și nașterea în Ceruri a sfinților ale căror nume le purtăm.
Acolo, în Ceruri, ei mjlocesc și se roagă pentru noi. Și, mai mult decât toți, Maica Domnului.
De aceea, urările de „La Mulți Ani” adresate astăzi celor ce poartă numele Maicii Domnului (Maria, Marian, Marin etc.) sunt cât se poate de binevenite.
VIDEO: Slavă pe opt glasuri la Adormirea Maicii Domnului, de Visarion Ieromonahul (+1844). Liviu Cruceru - Grupul „Nectarie Protopslatul”
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Sfântul Nicolae Velimirovici
Domnul, Cel care pe Muntele Sinai a dat a cincea poruncă, „cinstește pe tatăl și pe mama ta”, a arătat cu exemplul vieții Lui cum trebuie să își respecte omul părinții lui cei trupești. Spânzurat pe Cruce cu trupul fiind și întru cele mai cumplite chinuri aflându-Se, El Și-a adus aminte de Maica Lui și, arătând către Apostolul Ioan ce se afla acolo, i-a zis: „Femeie, iată fiul tău”. După aceea, a privit către Ioan și i-a zis: „Iată maica ta”. Și așa, după ce a dat-o pe Maica Lui în grija Ucenicului celui iubit, Mântuitorul Și-a dat sufletul Lui pe Cruce.
Ioan avea o casă pe Muntele Sion, în Ierusalim, în care a luat-o pe Maica Domnului și a purtat grijă de ea până la sfârșitul vieții ei, căci întru acea casă a rămas Maica lui Dumnezeu până la suflarea ei cea mai de pe urmă. Cu rugăciunile ei, cu povățuirile ei, cu blândețea și cu răbdarea ei, ea le-a fost de cel mai mare ajutor Ucenicilor Fiului ei iubit și Dumnezeu.
Ea și-a petrecut cea mai mare parte a restului vieții ei la Ierusalim, cercetând adesea locurile care îi aminteau de marile evenimente și de minunile făcute de Fiul ei pentru mântuirea omenirii. Ea mai cu seamă cerceta Golgota, Bethleemul și Muntele Măslinilor. Dintre puținele ei călătorii mai depărtate, se păstrează însemnările călătoriei ei la Antiohia, unde l-a cercetat pe Sfântul Ignatie Teoforul; de asemenea ale călătoriei ei în Insula Cipru, unde l-a cercetat pe Lazăr, Episcopul Insulei, cel înviat de Domnul a patra zi din morți. Ea a mai cercetat și Sfântul Munte Athos, pe care însăși l-a binecuvântat; și a rămas o vreme la Efes în grija Sfântului Ioan Evanghelistul, în timpul cumplitei prigoane dezlănțuite împotriva creștinilor la Ierusalim.
La o vârstă mai înaintată ajungând, ea mergea adesea să se roage Domnului Dumnezeului și Fiului ei în Muntele Măslinilor, locul Înălțării Sale, dorind ca El să o ia din această lume cât mai curând cu putință. Cu ocazia unei astfel de rugăciuni, la Maica Domnului a venit Arhanghelul Gavriil, care i-a descoperit că peste trei zile Domnul o va chema la El. Arhanghelul i-a dăruit și o stâlpare de finic din Rai, care avea să fie dusă în procesiune la slujba înmormântării ei.
După acea rugăciune ea s-a întors acasă plină de bucurie, nădăjduind că îi va vedea încă măcar o dată pe toți Apostolii și Ucenicii Fiului ei în această viață, mai înainte de a pleca. Domnul a împlinit dorirea inimii Maicii Lui, iar Apostolii, purtați pe nouri de Sfinții Îngeri, s-au strâns cu toții în Muntele Sion. Maica Domnului i-a întâmpinat cu bucurie mare, i-a întărit, i-a mângâiat, i-a povățuit și le-a împuternicit sufletele. Apoi și-a dat liniștită al ei suflet în mâinile lui Dumnezeu, fără durere și fără suferință a trupului.
Sfinții Apostoli au luat pe umerii lor sicriul ce purta trupul adormit al Maicii Domnului, din care s-a răspândit bunămireasmă cerească, și, înconjurați de creștinii din Cetatea Ierusalimului, au pornit să îl îngroape cu cinste în Grădina Ghetsimani, în mormântul Sfinților ei Părinți, Ioachim și Ana.
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în tot parcursul ei, procesiunea de înmormântare a fost ascunsă de ochii criminali ai iudeilor. Dar chiar și așa, Afthonie, un preot iudeu, a apucat sicriul cu intenția de a-l răsturna, însă tot atunci un Înger al Domnului i-a retezat cu sabia de foc ambele mâini nelegiuite care au rămas lipite de sicriu. El atunci a strigat către Apostoli să-l vindece și s-a vindecat cu adevărat numai după ce a mărtursit credința în lisus Hristos Mântuitorul și Domnul.
De la această înmormântare, tot prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Toma însă a lipsit. Aceasta s-a făcut spre a se descoperi oamenilor o nouă și întrutot slăvită taină a Maicii lui Dumnezeu. Toma a sosit la Ierusalim în a treia zi după înmormântarea Maicii Domnului și a dorit și el să cinstească trupul adormit al Celei Preacurate. Dar, când Apostolii au deschis mormântul, ei au aflat acolo doar giulgiurile goale- trupul nu se mai afla în mormânt! În acea seară, Maica lui Dumnezeu, înconjurată de un alai de Îngeri, a venit în mijlocul Apostolilor și le-a zis: „Bucurați-vă, căci eu sunt cu voi pururea!”.
Nu se cunoaște vârsta la care a trecut la Ceruri Maica lui Dumnezeu, dar părerea celor mai mulți Sfinți Părinți este că Maica Domnului a adormit în vârsta fiind de peste șaizeci de ani.
Sfântul Nicolae Velimirovici
Domnul, Cel care pe Muntele Sinai a dat a cincea poruncă, „cinstește pe tatăl și pe mama ta”, a arătat cu exemplul vieții Lui cum trebuie să își respecte omul părinții lui cei trupești. Spânzurat pe Cruce cu trupul fiind și întru cele mai cumplite chinuri aflându-Se, El Și-a adus aminte de Maica Lui și, arătând către Apostolul Ioan ce se afla acolo, i-a zis: „Femeie, iată fiul tău”. După aceea, a privit către Ioan și i-a zis: „Iată maica ta”. Și așa, după ce a dat-o pe Maica Lui în grija Ucenicului celui iubit, Mântuitorul Și-a dat sufletul Lui pe Cruce.
Ioan avea o casă pe Muntele Sion, în Ierusalim, în care a luat-o pe Maica Domnului și a purtat grijă de ea până la sfârșitul vieții ei, căci întru acea casă a rămas Maica lui Dumnezeu până la suflarea ei cea mai de pe urmă. Cu rugăciunile ei, cu povățuirile ei, cu blândețea și cu răbdarea ei, ea le-a fost de cel mai mare ajutor Ucenicilor Fiului ei iubit și Dumnezeu.
Ea și-a petrecut cea mai mare parte a restului vieții ei la Ierusalim, cercetând adesea locurile care îi aminteau de marile evenimente și de minunile făcute de Fiul ei pentru mântuirea omenirii. Ea mai cu seamă cerceta Golgota, Bethleemul și Muntele Măslinilor. Dintre puținele ei călătorii mai depărtate, se păstrează însemnările călătoriei ei la Antiohia, unde l-a cercetat pe Sfântul Ignatie Teoforul; de asemenea ale călătoriei ei în Insula Cipru, unde l-a cercetat pe Lazăr, Episcopul Insulei, cel înviat de Domnul a patra zi din morți. Ea a mai cercetat și Sfântul Munte Athos, pe care însăși l-a binecuvântat; și a rămas o vreme la Efes în grija Sfântului Ioan Evanghelistul, în timpul cumplitei prigoane dezlănțuite împotriva creștinilor la Ierusalim.
La o vârstă mai înaintată ajungând, ea mergea adesea să se roage Domnului Dumnezeului și Fiului ei în Muntele Măslinilor, locul Înălțării Sale, dorind ca El să o ia din această lume cât mai curând cu putință. Cu ocazia unei astfel de rugăciuni, la Maica Domnului a venit Arhanghelul Gavriil, care i-a descoperit că peste trei zile Domnul o va chema la El. Arhanghelul i-a dăruit și o stâlpare de finic din Rai, care avea să fie dusă în procesiune la slujba înmormântării ei.
După acea rugăciune ea s-a întors acasă plină de bucurie, nădăjduind că îi va vedea încă măcar o dată pe toți Apostolii și Ucenicii Fiului ei în această viață, mai înainte de a pleca. Domnul a împlinit dorirea inimii Maicii Lui, iar Apostolii, purtați pe nouri de Sfinții Îngeri, s-au strâns cu toții în Muntele Sion. Maica Domnului i-a întâmpinat cu bucurie mare, i-a întărit, i-a mângâiat, i-a povățuit și le-a împuternicit sufletele. Apoi și-a dat liniștită al ei suflet în mâinile lui Dumnezeu, fără durere și fără suferință a trupului.
Sfinții Apostoli au luat pe umerii lor sicriul ce purta trupul adormit al Maicii Domnului, din care s-a răspândit bunămireasmă cerească, și, înconjurați de creștinii din Cetatea Ierusalimului, au pornit să îl îngroape cu cinste în Grădina Ghetsimani, în mormântul Sfinților ei Părinți, Ioachim și Ana.
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în tot parcursul ei, procesiunea de înmormântare a fost ascunsă de ochii criminali ai iudeilor. Dar chiar și așa, Afthonie, un preot iudeu, a apucat sicriul cu intenția de a-l răsturna, însă tot atunci un Înger al Domnului i-a retezat cu sabia de foc ambele mâini nelegiuite care au rămas lipite de sicriu. El atunci a strigat către Apostoli să-l vindece și s-a vindecat cu adevărat numai după ce a mărtursit credința în lisus Hristos Mântuitorul și Domnul.
De la această înmormântare, tot prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Toma însă a lipsit. Aceasta s-a făcut spre a se descoperi oamenilor o nouă și întrutot slăvită taină a Maicii lui Dumnezeu. Toma a sosit la Ierusalim în a treia zi după înmormântarea Maicii Domnului și a dorit și el să cinstească trupul adormit al Celei Preacurate. Dar, când Apostolii au deschis mormântul, ei au aflat acolo doar giulgiurile goale- trupul nu se mai afla în mormânt! În acea seară, Maica lui Dumnezeu, înconjurată de un alai de Îngeri, a venit în mijlocul Apostolilor și le-a zis: „Bucurați-vă, căci eu sunt cu voi pururea!”.
Nu se cunoaște vârsta la care a trecut la Ceruri Maica lui Dumnezeu, dar părerea celor mai mulți Sfinți Părinți este că Maica Domnului a adormit în vârsta fiind de peste șaizeci de ani.
https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2FTaviTrance%2Fposts%2Fpfbid032WEDufKnRm4ckPU8ohpGH6ZEBfd4kiLagXfZtvCbXRcXyYvxghgzTLXJNqU67DFkl
La Multi Ani tuturor !