Cuvioșii părinți uciși în Sinai – Sfârșitul mucenicesc al celor 38 de sihaștri în Sinai, istorisit de monahul Amonie, a fost în anul 288, în timpul împăratului Dioclețian. Peșterile acestor cuvioși sihaștri aflate în Muntele Sinai, au fost deseori jefuite de către triburile arabe de beduini și barbarii din Egipt, la fel cum s-a întâmplat și cu mănăstirile din acea zonă. În anul 288, niște beduini numiți vlemiți au năvălit asupra muntelui și au omorât 38 de sihaștrii. Geograful Strabon († 29) scrie despre vlemiți că sunt „un neam neputincios la război, numai la a năvăli și a jefui este foarte abil”. Cuviosul Amonie și părintele Dula, egumenul Sinaiului s-au ascuns într-un turn din Mănăstirea Horiv și au scăpat cu viață. Cuviosul Amonie istorisește: „Când am coborât din turn, am găsit pe unii înjunghiați, pe alții 38 uciși cu sabia, având pe trupurile lor multe răni. Doi dintre ei erau încă vii și anume Isaia și Sava. Îndată am îngropat pe părinții cei înjunghiați, iar de cei vii am avut grijă. Unul dintre ei, anume Isaia, sosind noaptea a murit. Sava și-a dat sufletul în mâinile Domnului a patra zi după uciderea celorlalți părinți”.
Cuvioșii părinți uciși în Rait – Mănăstirea Raitului se află aproape de țărmul Mării Roșii. Ea a fost atacată de beduini în același timp cu Sinaiul. Aceștia au venit cu o corabie pe Marea Roșie, au petrecut noaptea ascunși în stâncile de sub mănăstire, iar a doua zi de dimineață au ucis 33 de monahi. Nu au scăpat cu viață decât doi dintre ei și anume: Andrei și Orion. După ce au căutat în zadar în toate chiliile mănăstirii aur și alte lucruri de preț, cei 300 de beduini s-au îndreptat spre corabie. Au găsit-o, însă, sfărâmată de stâncile țărmului. Pe când umblau pe insulă, au fost înconjurați de 600 de oameni înarmați. Aceștia aflaseră de cele întâmplate în mănăstire și au început astfel lupta împotriva beduinilor. Aceștia din urmă au fost uciși până la ultimul. VIDEO:
TVR, Universul credinței, Invitat: Silviu Andrei Vlădăreanu Moderator: Rafael Udriște
Născută în Capadocia, pe vremea împăratului Maximian, Sfânta Nina a fost lăsată în grija stareței Niofora, într-o mănăstire din apropierea Sfântului Mormânt, după ce tatăl ei a plecat în pustie, iar mama ei a mers să aibă grijă de cei săraci și bolnavi. Întrebându-se ce s-a întâmplat cu cămașa Mântuitorului după Răstignire, maica Niofora i-a spus că aceasta se găsește în Georgia. Așa că Sfânta Nina s-a rugat să ajungă în acel loc, iar într-o noapte i s-a arătat Maica Domnului în vis și a binecuvântat-o, dăruindu-i o cruce din viță-de-vie, cruce pe care tânăra o avea în mâinile ei, atunci când s-a trezit. Cu voia episcopului, a pornit la drum împreună cu 30 de fecioare, dar acestea au fost capturate și decapitate, pentru că nu au vrut să se lepede de Hristos, Sfânta Nina fiind singura care a reușit să se ascundă și chiar să surpe, mai târziu, templul zeului Armazi.
Prima familie convertită a fost cea la care locuia, pentru că, prin rugăciunile Sfintei Nina, Anastia cea stearpă primise vindecare. De atunci minunile au continuat, sfânta având putere să izgonească duhurile rele. Însuși împăratul Mirian a crezut în Dumnezeu, după ce orbise din pricina unei furtuni, iar prin rugăciunea pe care o învățase de la Sfânta Nina și-a recăpătat vederea. Așa au fost aduși atunci episcopi și a început creștinarea poporului și zidirea bisericilor, căci Domnul îi arătase tinerei prin vedenie unde să facă primul locaș sfânt. Închinată Sfinților Apostoli, biserica s-ar afla în apropiere de locul în care ar fi fost înmormântată cămașa Mântuitorului, dimpreună cu femeia care o obținuse, și are în centrul ei trunchiul unui stejar din care izvorăște și astăzi mir vindecător de boli.
Știind că sfârșitul ei pe acest pământ se apropie,
Sfânta Nina i-a scris împăratului Mirian pentru a-l anunța și pentru
a-i cere să i-l trimită pe Episcopul Ioan și să fie împărtășită cu
Sfintele Taine. Trupul ei a rămas, după cum a dorit, în ultima
localitate săracă în care propovăduise, în Kaheti. Deși oamenii au
încercat să îl mute, acesta nu a putut fi urnit. Crucea din mlădiție de
vie a rămas și ea mărturie, fiind așezată în Catedrala Sionului din
orașul Tiflida. (Doxologia)
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
https://www.facebook.com/100014326395458/posts/pfbid0BaqArAc5haRzCiUK7jxxsdYzuxh9RB4b19b56a
PHazyB2NGjUmiFXXnUUBfqNFFYl/?app=fbl
Călin nu e deștept, e simplu GENIAL,
Voievod de poveste, puternic, legendar
Trimis de Dumnezeu s'aprinda Libertatea
Iubirea și Nădejdea, Demnitatea
Curge , prin el , înțelepciunea toată
Tradiția curată, frumoasa și bogată
Călin, haiducul divin, ce'a rătăcit odată
S'a'ntors , strălucitor, străluminat, la vatră
Poporul îl aclama, îl adoră
Fiul plecat în zări, reintră'n horă
Tolba'i plină de foc și invataminte
Viteazul ridică paloșul Dreptății Sfinte
Pentru atâtea sfinte oseminte
Și frații noștri fără de morminte
Să'l apărăm cu spada, la nevoie
Și facă'se dumnezeiasca Voie !