Strămoșul lor a fost un primitiv, un necioplit, atâta îl ducea capul, să dea poruncă formațiunilor de ordine să omoare pruncii de sub doi ani.

Pe urmașii săi această soluție nu-i mai satisface.

Nu omorârea corespunde vederilor lor rafinate ci desfigurarea pruncilor. Și au extins și aria denaturării, nu doar de sub doi, ci și de la cinci ani, și de mai târziu. Copiii să nu mai fie băieți și fetițe ci corcituri (în gospodăriile bătrâne apăreau, rar de tot, asemenea devieri de la normalitate la miei, iezi sau viței, produceau oroare și erau tratate ca atare; acum au devenit obligatorii la copii). Copiii, în loc să învețe principiile moralei, să deprindă de la cea mai fragedă vârstă „arta” masturbării. Să nu fie cuviincioși ci violenți. Să nu aibă compasiune față de colegi aflați în dificultate ci să fie egoiști, să calce imperturbabili pe cadavre.

Pruncul Iisus, ca să nu cadă victimă terorii, a fost dus în Egipt. Noi unde să ne ducem copiii ca să-i salvăm de denaturare? În Egipt nu-i putem duce, dar și dacă am putea, nici acolo nu ar mai fi în siguranță pentru că noii Irozi și-au luat și Egiptul în stăpânire?

Locul nostru de refugiu este Iisus. Lui să-i încredințăm pe copiii noștri. De asta, pentru ei, se naște El din nou.

 *

Este o icoană zugrăvită pentru mine de artistul iconar Victor Constantinescu, cu studii de Artă Bizantină făcute la Munchen. Pe frontul de răsărit, în iernile Ucrainei, picta icoane. Un ofițer neamț, la vederea culorilor de foarte slabă calitate, i-a spus: La noi au fost create culori de ulei care nu se mai învechesc niciodată. Voi cere să-mi trimită și ți le voi da. Icoana mea e pictată cu acele culori.

Sunt elementele prezente în toate icoanele care înfățișează Nașterea Domnului: Pruncul Divin în iesle, Preacurata lui Maică Fecioara Maria, Dreptul Iosif, păstorii cu daruri, cei trei Magi, îngerul, animalele „peste El suflând/Căldură ca să-i facă”.

Dar e ceva care te străbate prin toată ființa: dialogul privirilor dintre Prunc și miel. Din toată agitația din jur, pe Prunc nu-l atrage decât mielul, după cum mielul nu vede nimic altceva decât pe Pruncul venit din cer. Niciunul dintre ei nu știe vorbi dar știu vedea și se privesc. Ei, singurii dintre cei prezenți, a căror destinație e jertfa. Pentru că ei sunt puritatea însăși.