Die Welt este un important ziar german, care apare la Berlin, publicat de Axel Springer, una dintre cele mai mari instituții de editură și presă din lume. Având în vedere că majoritatea germanilor au fost spălați pe creier pentru a accepta ceea ce muzicianul Stefan Mickisch numea „Corona-Fascism”, a fost încurajator să văd pe Die Welt publicat (la 17.02.2023) un raport lung și detaliat despre denaturările frauduloase ale Pfizer-BioNTech cu privire la serurile sale ARNm.

Ar putea fi acesta un semn că a slăbit puterea Corona-Fascismului asupra mass-mediei germane? Citind raportul, mi-a amintit de reflecțiile mele din toamna anului trecut despre anularea și sinuciderea muzicianului Stefan Mickisch. Încă sper că establishmentul german din domeniul muzicii clasice se va căi pentru tratamentul groaznic pe care l-a aplicat domnului Mickisch. Cu ocazia acestui raport despre frauda Pfizer apărut în Die Welt, republic mai jos eseul (scris pe 14 octombrie 2022).

Timp de decenii, a fost o practică obișnuită ca politicieni răi, autoritari sau detestați să fie asemănați cu Adolf Hitler și cu partidul său nazist. Puține dintre aceste asemănări sunt potrivite întrucât Hitler avea o personalitate neobișnuită și a ajuns la putere într-o perioadă deosebit de confuză și tumultuoasă. Cu toate acestea, metoda sa principală pentru a câștiga controlul asupra poporului german a fost într-adevăr folosită și de alte regimuri dictatoriale din istorie. Această metodă are trei elemente de bază:

Cu siguranță, unele puteri de urgență pot fi justificate de o adevărată situație de urgență, dar aceasta trebuie definită cu atenție. Este pericolul clar și prezent? Este toată lumea din societate amenințată de acest pericol sau doar anumite grupuri? Amenințarea la adresa siguranței publice depășește cu adevărat pericolul reprezentat de suspendarea drepturilor garantate de Constituție? Dacă oficialii statului nu fac eforturi serioase de a răspunde la aceste întrebări, probabil că aceștia acționează cu rea-credință.

Prin frică și propagandă, un sistem totalitar poate fi impus oricărei societăți. După cum a observat scriitorul disident rus Aleksandr Soljenițîn în prefața sa la ediția în limba engleză a Arhipelagului Gulag, o trăsătură tragică a condiției umane este faptul că oamenii nu învață din greșelile altor națiuni, deoarece ei presupun în mod eronat că astfel de orori nu s-ar putea întâmpla niciodată în propria lor țară. Această gândire naivă a fost mult timp obișnuită în rândul americanilor, iar în timpul pandemiei, a fost manifestată și în Germania (în toate sferele). Se pare că germanii postbelici identifică atât de puternic spiritul totalitar cu ideologia, stilul și crimele particulare ale epocii naziste, încât nu reușesc să recunoască faptul că același spirit (deși drapat în haine diferite, sub maniere și discursuri diferite) reapare în țara lor.

Stefan Mickisch a fost unul dintre cei mai mari pianiști și muzicologi ai Germaniei. Ani de zile mi-a plăcut să ascult prelegerile sale despre Richard Wagner. A vorbit cu atâta pasiune și înțelegere și a ilustrat minunat fiecare idee muzicală la pian. Prelegerile sale mi s-au părut nu doar fascinante, ci și emoționante, pentru că erau o expresie atât de clară a dragostei lui pentru subiect. În acest video vorbește cu actorul și prezentatorul englez Stephen Fry despre faimosa compoziție Tristan și Isolda a lui Wagner.

În urmă cu câteva săptămâni, mă întrebam ce face domnul Mickisch în aceste zile și am fost șocat să aflu relatări despre moartea sa anul trecut, la vârsta de 58 de ani. Necazul său a început când a scris o postare lungă pe Facebook în care a caracterizat răspunsul Germaniei la pandemie ca fiind „Corona-Fascism”. Acest lucru a declanșat cunoscuta procedură de anulare - și anume: stigmatiza, ostracizarea, distrugerea.

Mai întâi a urmat un val de atacuri în presa germană și austriacă, unde a fost defăimat și ridiculizat pentru că a echivalat răspunsul la pandemie cu cel de-al Treilea Reich și propriul său protest cu eforturile lui Hans Scholl, cofondatorul mișcării de rezistență Trandafirul Alb din Germania nazistă. Ca la un semnal, șefii caselor de concerte și alți organizatori de evenimente au declarat că se vor distanța de pianist, punând astfel în incertitudine viitorul său profesional. Asasinarea sa a culminat pe 20 decembrie 2020, când a fost alungat din Villa Wahnfried (casa lui Wagner din Bayreuth, acum Muzeul Wagner). Pe 17 februarie 2021 – la mai puțin de două luni după ce a fost exclus din cea mai importantă instituție în care își desfășura activitatea – Stefan Mickisch a fost găsit mort, fiind vorba aparent de sinucidere.

Anularea lui Stefan Mickisch este în special ciudată dacă ne gândim că multe dintre aspectele l-a care s-a referit în postarea sa de pe Facebook erau adevărate. Deși tonul său era iritat, o mare parte din ceea ce a afirmat era realitatea. Într-adevăr, statul federal german a răspuns la pandemie extinzându-și masiv puterea și subminând drepturile și libertățile de bază. Într-adevăr, statul sporește supravegherea asupra tuturor și suprimă opiniile opuse. Impunerea cu forța a purtării măștilor și introducerea planificată a vaccinării obligatorii au fost într-adevăr iliberale și dezumanizante, mai ales având în vedere că nici măștile, nici serurile experimentale nu previn infectarea. Întreaga retorică ipocrită despre primirea vaccinului „pentru a-i proteja pe alții” a fost cel mai grav exemplu de nonsens. Această campanie de propagandă a fost realizată printr-un parteneriat între stat și corporații precum Pfizer, BioNTech și Moderna - un parteneriat care ne amintește puternic de corporatismul fascist.  

Să ne imaginăm pentru o clipă că Mickisch nu a formulat niciun argument valid în postarea sa de pe Facebook – cu alte cuvinte, că echivalarea pe care o face între politica din pandemie și regimul nazist este nefondată. Și care ar fi problema? Libertatea de exprimare nu există pentru a proteja enunțurile cu care suntem cu toții de acord. Scopul ei este de a proteja dreptul cuiva de a exprima opinii care nu sunt susținute de majoritate. Așa stând lucrurile, cum ar trebuie să caracterizăm ostracizarea înfiorătoare la care a fost supus unul dintre cei mai cultivați și distinși artiști ai Germaniei? Doar eu observ acest tip de tratament brutal care amintește de dictatura fascistă?

Notă: cei care cunosc germana pot afla mai multe despre anularea și moartea muzicianului din acest comentariu video. [de asemenea, se poate seta traducerea automată în limba engleză sau română]