Henry
Kissinger a plecat „să facă înțelegeri de culise cu îngerii”. Marele
conspirator ne-a părăsit pe neașteptate, la frageda vârstă de 100 de
ani. Pe ultima sută și-a mai spălat din păcate, îndemnând Ucraina să
aleagă negocierile de pace în locul prelungirii războiului. A fost
creierul politicii externe pentru mai mulți președinți americani. Totuși
nu i-a putut supraviețui lui Ion Iliescu.
Documente scoase la iveală anul acesta îl acuză de moartea a 3 milioane de civili. S-ar fi ocupat personal de alegerea țintelor din Cambodgia și Vietnam. Alt genocid în care și-a băgat coada a fost războiul dintre Pakistan și Bangladesh. Multe decenii mai târziu, (și) asta ne aduce populația înlocuitoare.
În loc de colivă, mai spicuiesc din arhiva Reacțiunea. Klaus Schwab l-a prezentat ca unul din cei trei mentori ai lui (i-a fost profesor la Harvard).
În 1974, sub președinția lui Gerald Ford, Henry Kissinger a pregătit un raport denumit „Memorandum 200 - Studiu privind securitatea națională”. În raport, creșterea populației din lumea a treia (și în special în 13 țări nominalizate) era considerată un posibil pericol pentru siguranța națională a SUA. Directorul CIA, George Bush (senior, viitor președinte) era însărcinat să asiste în aplicarea planului.
Kissinger considera că sunt necesare măsuri contraceptive pentru controlul populației și alte programe de reducere a populației. Avertiza că și dacă se iau astfel de măsuri, populația va continua să crească, până să înceapă declinul.
Al doilea sfat era să fie reduse livrările de hrană, până țările respective se conformează cu politicile de natalitate.
În capitolul 3 al Memorandumului se nota importanța strategică a unor materii prime și minerale. „Fluxul acestora poate fi pus în pericol prin acțiuni guvernamentale, sabotaj, turbulențe civile. Deși presiunea populației nu e singurul factor implicat, acestea sunt mult mai puțin probabile în condițiile unei creșteri lente sau cu zero creșteri de populație.”
Capitolul 5 nota că „tinerii sunt mai volatili decât bătrânii, susceptibili la alienare, extremism și violență. Acești tineri pot fi convinși mai repede să atace instituțiile legale ale guvernului sau proprietatea „sistemului”, a „imperialiștilor”, a corporațiilor multinaționale.”
Kissinger atrăgea atenția ca măsurile să nu fie percepute ca evidente. „Trebuie ca prin stil și substanță să se evite aparența coerciției”. Avortul e menționat de zeci de ori pe parcursul documentului, precizându-se că fără acest instrument nicio țară nu și-a redus populația.
În textul raportului (disponibil acum integral) se fac referiri și la folosirea presei și comunicațiilor prin satelit pentru încurajarea planificării familiale. Un capitol se intitulează: „Crearea condițiilor pentru declinul fertilității”.
A fost laureat al premiului „Charlemagne”, instituit de Richard Coudenhove Kalergi (omul cu planul). Premiu primit și de Klaus Iohannis (atât s-a devalorizat), Churchill, Merkel, Macron, Clinton, Jean Monnet și Papa Francisc.
Documente scoase la iveală anul acesta îl acuză de moartea a 3 milioane de civili. S-ar fi ocupat personal de alegerea țintelor din Cambodgia și Vietnam. Alt genocid în care și-a băgat coada a fost războiul dintre Pakistan și Bangladesh. Multe decenii mai târziu, (și) asta ne aduce populația înlocuitoare.
În loc de colivă, mai spicuiesc din arhiva Reacțiunea. Klaus Schwab l-a prezentat ca unul din cei trei mentori ai lui (i-a fost profesor la Harvard).
În 1974, sub președinția lui Gerald Ford, Henry Kissinger a pregătit un raport denumit „Memorandum 200 - Studiu privind securitatea națională”. În raport, creșterea populației din lumea a treia (și în special în 13 țări nominalizate) era considerată un posibil pericol pentru siguranța națională a SUA. Directorul CIA, George Bush (senior, viitor președinte) era însărcinat să asiste în aplicarea planului.
Kissinger considera că sunt necesare măsuri contraceptive pentru controlul populației și alte programe de reducere a populației. Avertiza că și dacă se iau astfel de măsuri, populația va continua să crească, până să înceapă declinul.
Al doilea sfat era să fie reduse livrările de hrană, până țările respective se conformează cu politicile de natalitate.
În capitolul 3 al Memorandumului se nota importanța strategică a unor materii prime și minerale. „Fluxul acestora poate fi pus în pericol prin acțiuni guvernamentale, sabotaj, turbulențe civile. Deși presiunea populației nu e singurul factor implicat, acestea sunt mult mai puțin probabile în condițiile unei creșteri lente sau cu zero creșteri de populație.”
Capitolul 5 nota că „tinerii sunt mai volatili decât bătrânii, susceptibili la alienare, extremism și violență. Acești tineri pot fi convinși mai repede să atace instituțiile legale ale guvernului sau proprietatea „sistemului”, a „imperialiștilor”, a corporațiilor multinaționale.”
Kissinger atrăgea atenția ca măsurile să nu fie percepute ca evidente. „Trebuie ca prin stil și substanță să se evite aparența coerciției”. Avortul e menționat de zeci de ori pe parcursul documentului, precizându-se că fără acest instrument nicio țară nu și-a redus populația.
În textul raportului (disponibil acum integral) se fac referiri și la folosirea presei și comunicațiilor prin satelit pentru încurajarea planificării familiale. Un capitol se intitulează: „Crearea condițiilor pentru declinul fertilității”.
A fost laureat al premiului „Charlemagne”, instituit de Richard Coudenhove Kalergi (omul cu planul). Premiu primit și de Klaus Iohannis (atât s-a devalorizat), Churchill, Merkel, Macron, Clinton, Jean Monnet și Papa Francisc.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Aici afacerile voastre se lasă cu păcate mari pe care trebuie sa le plătiți la trecerea vamilor!
In sfârsit o veste buna.