El a acordat un interviu lui Edward Slavsquat, răspunzând la câteva întrebări despre degradarea Occidentului, Ordinea Mondială Multipolară și despre ceea ce se întâmplă în Franța.

ES: Cea mai recentă carte a ta se numește Køvíd 1204-2020. Poți explica ce reprezintă aceste date? Și de ce 2020 ca sfârșit al acestei epoci misterioase? Este Køvíd un mod franțuzesc de a scrie Covid? De obicei, atunci când oamenii vorbesc despre Covid, acesta începe, mai degrabă decât se termină, în 2020...

MS: Într-adevăr, titlul cărții mele este intrigant. Parțial pentru design: editorilor le place acest tip de titlu. Dar și din motive mai profunde.

Am decis să despart conceptual „Covid” - ca eveniment final (pseudo-sanitar) al Perioadei - de „Køvíd”, ca denumire pentru respectiva Perioadă.

La ce mă refer prin „Perioada”? - Este ceea ce Oswald Spengler a descris ca fiind „Cultura occidentală” (deși, desigur, acum un secol, nu a putut să prevadă sfârșitul acesteia așa cum el se desfășoară acum).

De aceea, Køvíd „începe” (în mod convențional) în 1204 (prădarea Constantinopolului în una dintre cruciadele timpurii): pentru că ascensiunea Culturii Occidentale este intrinsec legată de apariția INTELECTUALILOR DORITORI SĂ TRANSFORME LUMEA.

Până atunci, ei erau încă numiți „Biserica (catolică)”, dar – deși în mare măsură pe neobservate –, în primele secole ale celui de-al doilea mileniu după Hristos, însăși definiția de „Biserică” a trecut printr-o transformare esențială: în timp ce, în timpul în primul mileniu (situație parțial menținută în zona ortodoxă a lumii creștine), Biserica a avut o misiune esențial rituală și transcendentă (călăuzirea sufletelor către Mântuire, într-un univers lumesc considerat ca fiind neapărat violent și nedrept), atunci când a început organizarea de campanii militare (cruciadele), a devenit, în esență, prima schiță a ceea ce va ajunge să fie Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (sau alte partide totalitare „ale Poporului întreg”): o birocrație lumească de facto condusă de INTELECTUALI de facto. Sfântul Anselm este prototipul lui Leon Troțki.

Desigur, această istorie nu a fost liniară. Pentru a trece de la argumentul ontologic al filosofiei scolastice la Covid-19: Marea Resetare a lui Klaus Schwab (subiectul cărții mele), este nevoie de destul de multe revoluții în materie de gândire și structura puterii.

Viziunea mea este că aceste revoluții constituie mișcări esențiale între momente succesive ale aceleiași istorii culturale, adică a Occidentului (așa cum este definit de Spengler).

Practic, trebuie mai întâi să scapi de ideea de Dumnezeu. Consider că Occidentul catolic a reușit acest lucru prin divinizarea statului: mai întâi statul înlocuiește Biserica sub masca unui monarh uns, absolutist, apoi (începând cu 1789) acel monarh devine „Poporul”. Desigur, „Poporul” este o idee abstractă și mai ușor de manipulat decât „Dumnezeu” (în măsura în care vorbim despre Dumnezeul tradițiilor livrești, cu o revelație scrisă – un fel de Constituție pentru orice teocrație).

Rezultatul final este ascensiunea la putere a intelectualilor revoluționari (cum ar fi Klaus Schwab sau mignonii lui precum Harari). Dacă ești curios să știi ce pot face astfel de oameni odată ce puterea lor devine nelimitată, trebuie doar să ne uităm la Covid.

Prin urmare, în interpretarea mea, Covid este rezultatul final - și epifania - al Køvíd.

MS: Cultura a ceea ce eu numesc astăzi „Occidentul istoric” (i s-ar putea spune și: Lumea Albă) a murit într-adevăr și am motive să cred că ar putea fi acum în pericol chiar și existența sa fizică.