Drapat în intenții nobile, textul Agendei 2030 a Forumului Economic Mondial ascunde un adevăr teribil. Dacă privim dincolo de retorica „dezvoltarii durabile”, este clară intenția lor de a ne confisca bunurile, cum sunt aparatele electrice, autovehiculele și chiar drepturile de proprietate, dar și de a suprima disidența, avertizează Dr. Joseph Mercola într-un nou material, în care detaliază planurile pentru implementarea unei dictaturi digitale. El se referă la dezvăluirile făcute de jurnalista de investigații Whitney Webb, dezvăluiri pe care le oferim mai jos:
Jurnalista de investigații Whitney Webb dezvăluie, în acest interviu, funcționarea internă a Forumului Economic Mondial (WEF), forța motrice din spatele Marii Resetări.
Sub masca binevoitoare a WEF, devine clar acest lucru: corporatismul și, mai potrivit spus, fascismul sunt un modus operandi al acestuia. Consiliul de administrație al WEF este plin de reprezentanți puternici și proeminenți ai corporațiilor guvernamentale și multinaționale precum BlackRock, Salesforce și Nestlé.
WEF susține „contopirea dintre om și mașină” sau transumanismul, iar a Patra Revoluție Industrială își propune să folosească tehnologia portabilă și implantabilă pentru a ne scruta gândurile și a implementa o dictatură digitală. Odată implementată, din dictatura digitală va fi aproape imposibil să poți scăpa; o modalitate de a o opri este să nu ne supunem și să nu utilizăm aceste tehnologii.
Tema ediției din 2023 a fost „cooperarea într-o lume fragmentată”, WEF menționând: „Lumea de astăzi se află într-un punct critic. Numărul mare de crize care au loc necesită o acțiune colectivă îndrăzneață.”
Însă acțiunile lor, deși sunt cu grijă ambalate pentru a părea altruiste – și în cuvinte atractive precum „verde” și „sustenabil” –, vor conferi, în cele din urmă, cercului său restrâns și mai multă putere, creând în același timp o populație împilată.
WEF promovează ideologia fascistă
WEF vorbește adesea despre „potențialul parteneriatelor public-privat de a aduce transformarea”. Conform WEF:
Sectorul privat trebuie să vorbească limbajul schimbării sociale, iar sectorul public trebuie să creeze stimulente economice pentru a valorifica inovația și expertiza oferite de sectorul privat pentru a adresa provocările societății. Cu obiective comune, acțiuni direcționate și impact monitorizat, putem ajunge mai departe de dialog și aspirație la co-crearea unui viitor mai incluziv, mai prosper și mai durabil.
Sună bine in teorie. Dar ce este, mai exact, un parteneriat public-privat? Este atunci când entități private, cum sunt corporațiile multinaționale, se unesc cu sectorul public, plasându-se pe un teren de egalitate. Problema este că majoritatea politicienilor primesc bani și alte favoruri de la aceleași corporații multinaționale, astfel că multe aspecte ale guvernului sunt în esență deținute de aceste corporații.
În acest fel, Webb explică: „Este, în realitate, mai mult un parteneriat privat-privat și ceea ce se întâmplă este, în esență, un mijloc de implementare a unor politici specifice, care sunt controlate, de cele mai multe ori, de sectorul corporatist, și promovarea a ceea ce este, în esență, o fuziune între sectorului privat și cel public.” Webb asociază această ideologie cu cea a lui Benito Mussolini, fondatorul Partidului Național Fascist din Italia:
Mussolini... și-a definit modelul sau particular de fascism, la începutul și mijlocul secolului al XX-lea, ca fiind corporatism dezvoltat din puterea privată și cea publică. Privindu-l prin acest cadru de referință, în esență, Forumul Economic Mondial... promovează o ideologie fascistă în întreaga lume.
Ei au obiceiul de a crea politici prin parteneriatele public-privat, care sunt fie găzduite în cadrul Forumului Economic Mondial, fie afiliate cu, dar externe, Forumului Economic Mondial.
Aceste politici sunt apoi dictate guvernelor din întreaga lume, iar multe guverne au o mulțime de oficiali proeminenți care în trecut au fost instruiți în cadrul „programelor de conducere” ale Forumului Economic Mondial și ale afiliaților săi.
Consiliul de administrație al WEF
Mulți au auzit de Klaus Schwab, co-fondatorul și președintele WEF. Dar este important să știm și din cine este compus Consiliul de administrație al WEF, care este plin de reprezentanți puternici și proeminenți ai corporațiilor multinaționale. Acesta include:
„Aceștia sunt oamenii care, în esență, implementează acest model de parteneriat public în întreaga lume și au agende politice foarte specifice pe care, din nou, le concepe WEF - documente de politici și cărți albe. Acestea sunt transmise și apoi implementate de guvernele din întreaga lume”, explică Webb.
WEF a încheiat o alianță strategică cu Națiunile Unite (ONU) în 2019, prin care a cerut ca ONU „să folosească parteneriatele public-privat ca model pentru aproape toate politicile pe care le implementează, în special pentru implementarea celor 17 obiective de dezvoltare durabilă, denumite uneori Agenda 2030.”
Agenda 2030 este compusă din 17 obiective de dezvoltare durabilă, cu 169 de obiective specifice care urmează să fie impuse pe tot globul. Deși „dezvoltarea durabilă” pare un obiectiv perfect rezonabil, această retorică sună nobil, dar ascunde un adevăr oribil, întrucât aceste planuri nu sunt ceea ce pretind ei a fi.
Agenda 2030 are ca scop reducerea consumului de către clasa mijlocie de bunuri de bază și energie, ceea ce include limitarea – în vederea eliminării – a drepturilor de proprietate și a proprietății private pentru generațiile viitoare, împreună cu țintirea unor obiecte de „lux”, precum deținerea de aparate electrice și vehicule, precum și de locuințe suburbane și de aparate de aer condiționat. Webb adaugă:
Merită subliniat că, la sfârșitul anilor '90, la reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial, șeful de atunci al ONU, Kofi Annan, a spus că Forumul Economic Mondial a fost parțial responsabil pentru ceea ce a descris a fi o revoluție tăcută la ONU – în care ONU, în loc să susțină sectoarele publice ale lumii, așa cum cred majoritatea oamenilor despre ONU, ar începe în schimb să prioritizeze necesitățile sectorului afacerilor din lume...
Așadar, corporațiile multinaționale… În ultimele decenii – Forumul Economic Mondial având un rol important în acest lucru –, ONU a fost determinat să acorde prioritate în fond nevoilor corporative în defavoarea nevoilor publice.
Cine este Klaus Schwab?
Jurnalistul de investigații Johnny Vedmore a analizat istoria familiei lui Schwab, dezvăluind că tatăl său, Eugen Schwab, a condus filiala Ravensburg a unei companii denumite Escher Wyss, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, companie care producea „diferite componente necesare mașinii de război naziste... și programului nazist pentru bomba atomică.”
Vedmore a dezvăluit trei dintre mentorii lui Schwab – John K. Galbraith, un economist canadiano-american, diplomat și creator de politici publice, Herman Kahn, care a teoretizat conceptele de descurajare nucleară, care au devenit politică militară oficială, și Henry A. Kissinger, care l-a recrutat pe Schwab la un Seminar internațional de la Harvard, finanțat de Agenția Centrală de Informații din SUA (CIA).
Au fost trei bărbați extrem de puternici și influenți, printre care și Kissinger, care l-au condus pe Klaus Schwab către obiectivul lor final de dominare globală totală, aliniată la Imperiul American, prin crearea de politici sociale și economice.
În plus, doi dintre aceți bărbați s-au aflat în centrul producerii amenințării mereu prezente a războiului termonuclear global... Căile lor s-au unit în anii 1960... L-au recrutat pe Klaus Schwab printr-un program finanțat de CIA și... au reprezentat forța motrice din spatele creării Forumului Economic Mondial.
Primele afilieri la WEF pot fi legate de Clubul de la Roma, care a aderat la neomalthusianism – îmbrățisând ideea că o populație prea mare pe glob ar decima resursele – și intenționa să implementeze o agendă globală a depopulării.
Transumanismul și a Patra Revoluție Industrială
Nicio discuție despre WEF nu ar fi completă fără a aborda transumanismul, un termen inventat de Julian Huxley – fratele lui Aldous Huxley, care a scris „Brave New World”. Julian Huxley a fost președintele Societății Britanice de Eugenie și un susținător înfocat al ideologiei eugeniste, potrivit lui Webb.
Un deceniu mai târziu, a scris o carte, „New Bottles for New Wine”, în care a explicat că progresele tehnologice au condus la o „nouă eugenie”, descrisă drept „contopirea omului cu mașina” sau transumanism.
„De atunci ideile transumaniste au luat având. Mulți dintre susținătorii acestei ideologii au fost oameni care, din punct de vedere istoric, au avut legături cu mișcarea eugenistă. Fundația Rockefeller este un exemplu relevant în acest sens.” Schwab este un alt exemplu. Acesta a propus termenul de a Patra Revoluție Industrială, care conduce către simbioza om-mașină.
Unul dintre consilierii de top ai lui Schwab, transumanistul Yuval Noah Harari, recunoaște deschis că datele le-ar putea permite globaliștilor să facă mai mult decât „să construiască dictaturi digitale”. Prin intermediul tehnologiei portabile și prin implanturi – precum cipurile pentru creier – se va putea ca, într-o bună zi, să ne fie spionate chiar și gândurile.
„Oamenii sunt acum animale piratabile. Oamenii au acest suflet sau spirit și au liber arbitru și nimeni nu știe ce se întâmplă în interiorul meu, astfel că orice aș alege, fie la alegeri, fie la supermarket, acesta este liberul meu arbitru – avem sfârșitul [liberului arbitru]”, a spus Harari.
„Harari a subliniat că a Patra Revoluție Industrială este diferită față de revoluțiile industriale anterioare pentru că, la sfârșitul secolului al XIX-lea existau două clase – cei exploatați și cei neexploatați. El spune că în a Patra Revoluție Industrială vor exista trei clase – neexploatații, exploatații și irelevanții.
El susține că este mai preferabil să fii exploatat decât irelevant. În acest scenariu, neexploatații sunt oligarhii societății... El recunoaște în fond că a Patra Revoluție Industrială este o rețetă pentru neofeudalism, implementată printr-o tehnologie extrem de invazivă și avansată.” - explică Webb.
În cele din urmă, scopul este de a crea dispozitive implantabile capabile să citească gândurile, dispozitive care vor deveni la fel de banale precum telefoanele mobile din prezent.
Dreptul nostru la disidență este amenințat
Implicațiile politicilor de supraveghere în masă promovate de WEF sunt o monitorizare neconstituțională a disidenței, cu intenția de a o elimina. Big Tech lucrează împreună cu agențiile militare și de informații în acest scop, folosind inclusiv ceea ce este cunoscut sub numele de „poliție predictivă” pentru a detecta „pre-crima”.
Aceasta constă în utilizarea algoritmilor AI care analizează datele despre activitatea unei persoane pe internet pentru a „crea un profil și a decide dacă [persoana respectivă] ar putea comite un fel de infracțiune în viitor”. „Dacă acceptăm supravegherea asupra și în corpurile noastre, traversăm o linie roșie, pentru a ajunge într-o distopie alimentată de tehnologie…, adică într-o dictatură digitală din care, odată implementată, va fi aproape imposibil să mai scăpăm”, avertizează Webb.
Ce putem face? „Cea mai evidentă modalitate de a împiedica o astfel de dictatură este să nu ne supunem și să nu utilizăm aceste tehnologii care pot fi folosite pentru a ne supraveghea în aceste moduri. O mare parte din această tehnologie este comercializată ca fiind convenabilă, dar, cu cât se vor conforma mai puțini oameni, cu atât această agendă va avea mai puțin succes.”
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.