Discursul președintelui rus Vladimir Vladimirovici Putin la Forumul Economic Mondial 2021: Traducere integrală
27 ianuarie 2021
Publicat de Russia Briefing
Ieri, schimbul dvs. telefonic cu președintele Biden și acordul de prelungire în principiu a noului tratat START privind armele nucleare, cred că a fost un semn foarte promițător în această direcție.
COVID-19, domnule președinte, a arătat vulnerabilitatea și interconectivitatea noastră globală și, ca orice altă țară, Rusia va fi, cu siguranță, de asemenea, afectată, iar dezvoltarea dvs. economică și perspectivele de cooperare internațională, desigur, sunt de interes pentru noi toți.
Dle președinte, suntem nerăbdători să auzim din perspectiva dvs. și a Rusiei, cum vedeți evoluția situației în cel de-al treilea deceniu al secolului XXI și ce ar trebui făcut pentru a ne asigura că oamenii de pretutindeni își găsesc pacea și prosperitatea.
Dle președinte, lumea așteaptă să vă audă.
Președintele Rusiei, Vladimir Putin:
„Domnule Schwab, dragă Klaus, stimați colegi,
Am fost la Davos de multe ori, participând la evenimentele organizate de domnul Schwab, chiar și în anii 1990. Klaus tocmai și-a amintit că ne-am întâlnit în 1992. Într-adevăr, în perioada în care am fost la Sankt Petersburg, am vizitat de multe ori acest forum important. Aș dori să vă mulțumesc pentru oportunitatea de astăzi de a transmite punctul meu de vedere comunității de experți care se reunește la această platformă de renume mondial datorită eforturilor domnului Schwab.
În primul rând, doamnelor și domnilor, aș dori să-i salut pe toți participanții la Forumul Economic Mondial.
Este îmbucurător faptul că anul acesta, în ciuda pandemiei, în ciuda tuturor restricțiilor, forumul își continuă activitatea. Deși este limitat la participarea online, forumul are loc oricum, oferind participanților posibilitatea de a-și schimba evaluările și previziunile în cadrul unei discuții deschise și libere, compensând parțial lipsa tot mai mare de întâlniri în persoană între liderii statelor, reprezentanții mediului de afaceri internațional și public în ultimele luni. Toate acestea sunt foarte importante acum, când avem atât de multe întrebări dificile la care trebuie să răspundem.
Actualul forum este primul de la începutul celui de-al treilea deceniu al secolului XXI și, în mod firesc, majoritatea subiectelor sale sunt dedicate schimbărilor profunde care au loc în lume.
Într-adevăr, este dificil să trecem cu vederea schimbările fundamentale din economia globală, din politică, din viața socială și din tehnologie. Pandemia de coronavirus, pe care Klaus tocmai a menționat-o, care a devenit o provocare serioasă pentru omenire, nu a făcut decât să stimuleze și să accelereze schimbările structurale, ale căror condiții fuseseră create cu mult timp în urmă. Pandemia a exacerbat problemele și dezechilibrele care s-au acumulat în lume înainte. Există toate motivele să credem că diferențele vor deveni din ce în ce mai mari. Aceste tendințe pot apărea practic în toate domeniile.
Un alt domeniu important care necesită coordonare - de fapt, coordonarea eforturilor întregii comunități internaționale - este conservarea climei și a naturii planetei noastre. Nu voi spune nimic nou în această privință.
27 ianuarie 2021
Publicat de Russia Briefing
Introducere a fondatorului Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab:
Domnule președinte, bine ați venit la evenimentul nostru, Agenda de la Davos.
Rusia este o putere globală importantă și există o tradiție îndelungată în ceea ce privește participarea Rusiei la Forumul Economic Mondial. În acest moment al istoriei, în care lumea are o fereastră unică și scurtă de oportunitate pentru a trece de la o eră a confruntării la o eră a cooperării, capacitatea de a vă auzi vocea, vocea președintelui Federației Ruse, este esențială. Chiar și mai ales în vremuri caracterizate de diferențe, dispute și proteste, un dialog constructiv și onest pentru a aborda provocările noastre comune este mai bun decât izolarea și polarizarea.Ieri, schimbul dvs. telefonic cu președintele Biden și acordul de prelungire în principiu a noului tratat START privind armele nucleare, cred că a fost un semn foarte promițător în această direcție.
COVID-19, domnule președinte, a arătat vulnerabilitatea și interconectivitatea noastră globală și, ca orice altă țară, Rusia va fi, cu siguranță, de asemenea, afectată, iar dezvoltarea dvs. economică și perspectivele de cooperare internațională, desigur, sunt de interes pentru noi toți.
Dle președinte, suntem nerăbdători să auzim din perspectiva dvs. și a Rusiei, cum vedeți evoluția situației în cel de-al treilea deceniu al secolului XXI și ce ar trebui făcut pentru a ne asigura că oamenii de pretutindeni își găsesc pacea și prosperitatea.
Dle președinte, lumea așteaptă să vă audă.
Președintele Rusiei, Vladimir Putin:
„Domnule Schwab, dragă Klaus, stimați colegi,
Am fost la Davos de multe ori, participând la evenimentele organizate de domnul Schwab, chiar și în anii 1990. Klaus tocmai și-a amintit că ne-am întâlnit în 1992. Într-adevăr, în perioada în care am fost la Sankt Petersburg, am vizitat de multe ori acest forum important. Aș dori să vă mulțumesc pentru oportunitatea de astăzi de a transmite punctul meu de vedere comunității de experți care se reunește la această platformă de renume mondial datorită eforturilor domnului Schwab.
În primul rând, doamnelor și domnilor, aș dori să-i salut pe toți participanții la Forumul Economic Mondial.
Este îmbucurător faptul că anul acesta, în ciuda pandemiei, în ciuda tuturor restricțiilor, forumul își continuă activitatea. Deși este limitat la participarea online, forumul are loc oricum, oferind participanților posibilitatea de a-și schimba evaluările și previziunile în cadrul unei discuții deschise și libere, compensând parțial lipsa tot mai mare de întâlniri în persoană între liderii statelor, reprezentanții mediului de afaceri internațional și public în ultimele luni. Toate acestea sunt foarte importante acum, când avem atât de multe întrebări dificile la care trebuie să răspundem.
Actualul forum este primul de la începutul celui de-al treilea deceniu al secolului XXI și, în mod firesc, majoritatea subiectelor sale sunt dedicate schimbărilor profunde care au loc în lume.
Într-adevăr, este dificil să trecem cu vederea schimbările fundamentale din economia globală, din politică, din viața socială și din tehnologie. Pandemia de coronavirus, pe care Klaus tocmai a menționat-o, care a devenit o provocare serioasă pentru omenire, nu a făcut decât să stimuleze și să accelereze schimbările structurale, ale căror condiții fuseseră create cu mult timp în urmă. Pandemia a exacerbat problemele și dezechilibrele care s-au acumulat în lume înainte. Există toate motivele să credem că diferențele vor deveni din ce în ce mai mari. Aceste tendințe pot apărea practic în toate domeniile.
Inutil să mai spunem că nu există paralele directe în istorie. Cu toate acestea, unii experți - și le respect opinia - compară situația actuală cu cea din anii 1930. Se poate fi de acord sau nu, dar anumite analogii sunt totuși sugerate de mulți parametri, inclusiv de natura cuprinzătoare și sistemică a provocărilor și a amenințărilor potențiale.
Asistăm la o criză a modelelor și instrumentelor anterioare de dezvoltare economică. Stratificarea socială se consolidează atât la nivel global, cât și în fiecare țară în parte. Am mai vorbit despre acest lucru și înainte. Dar acest lucru, la rândul său, cauzează astăzi o polarizare accentuată a opiniilor publice, provocând creșterea populismului, a radicalismului de dreapta și de stânga și a altor extreme, precum și exacerbarea proceselor politice interne, inclusiv în țările de frunte.
Toate acestea afectează în mod inevitabil natura relațiilor internaționale și nu le fac mai stabile sau mai previzibile. Instituțiile internaționale devin tot mai slabe, conflictele regionale apar unul după altul, iar sistemul de securitate globală se deteriorează.
Klaus a menționat conversația pe care am avut-o ieri cu președintele SUA cu privire la prelungirea noului tratat START. Acesta este, fără îndoială, un pas în direcția corectă. Totuși, diferențele duc la o spirală descendentă. După cum știți, incapacitatea și lipsa de voință de a găsi soluții solide la astfel de probleme în secolul XX au dus la catastrofa reprezentată de cel de-al Doilea Război Mondial.
Bineînțeles, un astfel de conflict global aprins este, în principiu, imposibil, sper. În asta îmi pun speranțele, pentru că acela ar fi sfârșitul omenirii. Însă, așa cum am spus, lucrurile ar putea lua o turnură neașteptată și incontrolabilă - dacă nu facem ceva pentru a preveni această situație. Există riscul să ne confruntăm cu o formidabilă prăbușire a dezvoltării globale, care să fie marcată de un război al tuturor împotriva tuturor și de încercări de a face față contradicțiilor prin numirea unor dușmani interni și externi și prin distrugerea nu numai a valorilor tradiționale, precum familia, pe care o prețuim în Rusia, ci și a libertăților fundamentale, ca, de exemplu, dreptul la alegere și la viață privată.
Aș dori să evidențiez consecințele demografice negative ale actualei crize sociale și ale crizei de valori, care ar putea duce la pierderea unor întregi continente civilizaționale și culturale.
Avem o responsabilitate comună de a preveni acest scenariu, care seamănă cu o distopie sumbră, și de a ne asigura, în schimb, că dezvoltarea noastră urmează o traiectorie diferită - una pozitivă, armonioasă și creativă.
În acest context, aș dori să vorbesc mai pe larg despre principalele provocări cu care, în opinia mea, se confruntă comunitatea internațională.
Prima este de natură socio-economică.
Într-adevăr, dacă ne uităm la statistici, chiar în ciuda crizelor profunde din 2008 și 2020, ultimii 40 de ani pot fi considerați o perioadă de succes sau chiar de super-succes pentru economia globală. Începând cu 1980, PIB-ul global pe cap de locuitor s-a dublat raportat la paritatea reală a puterii de cumpărare (PPC). Acesta este fără îndoială un indicator pozitiv.
Globalizarea și dezvoltarea pe plan intern au dus la un progres semnificativ al țărilor în curs de dezvoltare și au scos din sărăcie peste un miliard de oameni. Astfel, dacă avem un nivel al veniturilor de 5,50 USD pe zi de persoană (din perspectiva PPC), atunci, potrivit Băncii Mondiale, în China, de exemplu, numărul persoanelor cu venituri mici a scăzut de la 1,1 miliarde, cât era în 1990, la mai puțin de 300 de milioane, în ultimii ani. Acesta este, cu siguranță, succesul Chinei. În Rusia, acest număr a scăzut de la 64 de milioane de persoane, în 1999, la aproximativ 5 milioane, în prezent. Credem că acesta reprezintă un progres și în țara noastră, și chiar în cel mai important domeniu.
Dar întrebarea principală, al cărei răspuns poate oferi, în multe privințe, o explicație pentru problemele actuale, este care a fost natura acestei creșteri globale și cine a beneficiat cel mai mult de ea.
Bineînțeles, așa cum am spus mai devreme, țările în curs de dezvoltare au beneficiat enorm de pe urma cererii tot mai mari pentru produsele lor tradiționale și chiar pentru cele noi. Însă, această integrare în economia globală a avut ca rezultat nu doar crearea de noi locuri de muncă sau creșterea veniturilor din exporturi. Ea a presupus și costuri sociale, inclusiv un decalaj considerabil la nivel de venituri individuale.
Dar ce se întâmplă cu economiile dezvoltate, unde veniturile medii sunt mult mai mari? Poate părea ironic, dar stratificarea în țările dezvoltate este și mai accentuată. Potrivit Băncii Mondiale, în anul 2000, în Statele Unite, 3,6 milioane de persoane trăiau cu venituri de sub 5,50 dolari pe zi, iar în 2016 acest număr a crescut la 5,6 milioane de persoane.
Între timp, globalizarea a dus la o creștere semnificativă a veniturilor marilor companii multinaționale, în special din SUA și Europa.
De altfel, la capitolul venituri individuale, economiile dezvoltate din Europa înregistrează aceeași tendință ca și Statele Unite.
Dar, din nou, când vine vorba de profiturile corporative, cine a intrat în posesia veniturilor? Răspunsul este clar: un procent din populație.
Și ce s-a întâmplat în viețile altor oameni? În ultimii 30 de ani, într-o serie de țări dezvoltate, veniturile reale a peste jumătate dintre cetățeni au stagnat, nu au crescut. Între timp, costul educației și al serviciilor de sănătate a crescut. Știți cu cât? De trei ori.
Cu alte cuvinte, milioane de oameni, chiar și în țările bogate, au încetat să mai spere la o creștere a veniturilor lor. Între timp, se confruntă cu problema modului în care se pot menține pe ei înșiși și pe părinții lor sănătoși și în care le pot oferi copiilor lor o educație decentă.
Nu există o cerere pentru o masă uriașă de oameni, iar numărul lor continuă să crească. Astfel, potrivit Organizației Internaționale a Muncii (OIM), în 2019, 21 la sută sau 267 de milioane de tineri din lume nu aveau studii și nu lucrau nicăieri. Chiar și dintre cei care aveau un loc de muncă (acestea sunt cifre interesante), 30 la sută aveau un venit sub 3,2 dolari pe zi raportat la paritatea puterii de cumpărare.
Aceste dezechilibre în dezvoltarea socio-economică globală sunt un rezultat direct al politicii desfășurate în anii 1980, care a fost adesea vulgară sau dogmatică. Această politică a fost fundamentată pe așa-numitul Consens de la Washington, cu regulile sale nescrise, când s-a acordat prioritate creșterii economice bazate pe o datorie privată în condiții de dereglementare și impozite reduse pentru bogați și corporații.
După cum am menționat deja, pandemia de coronavirus nu a făcut decât să exacerbeze aceste probleme. În ultimul an, economia globală a suferit cel mai mare declin de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Până în iulie, piața muncii a pierdut aproape 500 de milioane de locuri de muncă. Este adevărat că jumătate dintre acestea au fost recuperate până la sfârșitul anului, dar tot s-au pierdut aproape 250 de milioane de locuri de muncă. Acesta este un număr mare și foarte alarmant. Numai în primele nouă luni ale anului trecut, pierderile de venituri s-au ridicat la 3,5 trilioane de dolari. Numărul este în creștere, la fel ca și tensiunea socială.
În același timp, redresarea post-criză nu este deloc simplă. Dacă în urmă cu 20 sau 30 de ani, am fi rezolvat problema prin politici macroeconomice stimulative (întâmplător, lucrul acesta încă se mai face), în prezent, astfel de mecanisme și-au atins limitele și nu mai sunt eficiente. Această resursă și-a depășit utilitatea. Aceasta nu este doar o concluzie personală neîntemeiată.
Potrivit FMI, nivelul agregat al datoriei suverane și private s-a apropiat de 200% din PIB-ul mondial și, în unele țări, a depășit chiar 300% din PIB-ul național. Totodată, ratele dobânzilor în economiile de piață dezvoltate sunt menținute aproape de zero, iar în economiile de piață emergente sunt la un minim istoric.
Luate împreună, acestea fac practic imposibilă stimularea economică prin metode tradiționale, prin creșterea împrumuturilor private. Așa-numita relaxare cantitativă nu face decât să mărească bula valorii activelor financiare și să adâncească prăpastia socială. Decalajul tot mai mare dintre economia reală și cea virtuală (din întâmplare, mai mulți reprezentanți ai sectorului economiei reale din multe țări mi-au semnalat acest lucru cu numeroase ocazii și cred că reprezentanții mediului de afaceri care participă la această reuniune vor fi de acord cu mine) reprezintă o amenințare foarte reală și este încărcată de șocuri grave și imprevizibile.
Speranțele legate de posibilitatea relansării vechiului model de creștere sunt condiționate de o dezvoltare tehnologică rapidă. Într-adevăr, în ultimii 20 de ani am creat o bază pentru așa-numita A Patra Revoluție Industrială, întemeiată pe utilizarea pe scară largă a inteligenței artificiale, a automatizării și a roboticii. Pandemia de coronavirus a accelerat foarte mult aceste proiecte și punerea lor în aplicare.
Totuși, acest proces antrenează noi schimbări structurale, și mă gândesc în special la piața muncii. Ceea ce înseamnă că foarte mulți oameni și-ar putea pierde locurile de muncă, dacă statul nu ia măsuri eficiente pentru a preveni acest lucru. Cei mai mulți dintre acești oameni fac parte din așa-numita clasă de mijloc, care reprezintă baza oricărei societăți moderne.
În acest context, aș dori să menționez cea de-a doua provocare fundamentală a deceniului următor - cea socio-politică.
Înmulțirea problemelor economice și creșterea inegalității divizează societatea, declanșând intoleranță socială, rasială și etnică. Este semnificativ faptul că aceste tensiuni izbucnesc chiar și în țări cu instituții aparent civilizate și democratice, menite să atenueze și să frâneze astfel de fenomene și excese.
Problemele socio-economice sistemice provoacă o asemenea nemulțumire socială încât necesită o atenție specială și soluții reale. Iluzia periculoasă că acestea pot fi ignorate sau împinse la colț este însoțită de consecințe grave.
În acest caz, societatea va fi în continuare divizată din punct de vedere politic și social. Această situație se va întâmpla cu siguranță, deoarece oamenii sunt nemulțumiți nu de niște chestiuni abstracte, ci de probleme reale care îi privesc pe toți, indiferent de opiniile politice pe care oamenii le au sau cred că le au. Între timp, problemele reale stârnesc nemulțumiri.
Aș dori să subliniez încă un aspect important. Giganții tehnologici moderni, în special companiile digitale, au început să joace un rol din ce în ce mai mare în viața societății. Se vorbește mult despre acest lucru acum, mai ales în legătură cu evenimentele care au avut loc în timpul campaniei electorale din SUA. Aceștia nu sunt doar niște giganți economici. În unele domenii, ei concurează de facto cu statele. Publicul lor este format din miliarde de utilizatori care își petrec o parte considerabilă din viață în aceste ecosisteme.
În opinia acestor companii, monopolul lor este optim pentru organizarea proceselor tehnologice și de afaceri. Poate că este așa, dar societatea se întreabă dacă un astfel de monopolism corespunde intereselor publice. Unde este granița dintre afacerile globale de succes, serviciile la cerere și consolidarea big data și încercările de a controla societatea după bunul plac și de o manieră dură, de a înlocui instituțiile democratice legale și, în esență, de a uzurpa sau restricționa dreptul natural al oamenilor de a decide singuri cum să trăiască, ce să aleagă și ce atitudine să manifeste liber? Tocmai am fost martorii tuturor acestor fenomene în SUA și toată lumea înțelege acum despre ce vorbesc. Sunt convins că majoritatea covârșitoare a oamenilor împărtășesc această poziție, inclusiv participanții la acest eveniment.
Și, în sfârșit, cea de-a treia provocare sau, mai degrabă, o amenințare clară cu care ne-am putea confrunta în următorul deceniu este continuarea exacerbării multor probleme internaționale. La urma urmei, problemele socio-economice interne nerezolvate și din ce în ce mai mari îi pot împinge pe oameni să caute pe cineva pe care să dea vina pentru toate necazurile lor și către care să-și redirecționeze iritarea și nemulțumirea. Deja putem observa acest lucru. Simțim că gradul de retorică propagandistică a politicii externe este tot mai mare.
Ne putem aștepta ca acțiunile practice să devină, și ele, mai agresive, incluzând presiuni asupra țărilor care nu agreează rolul de sateliți obedienți și controlați, folosirea barierelor comerciale, sancțiuni nelegitime și restricții în domeniile financiar, tehnologic și cibernetic.
Un astfel de joc fără reguli crește dramatic riscul recurgerii unilaterale la forța militară. Pericolul este reprezentat de recurgerea la forță sub un pretext exagerat. În felul acesta se multiplică probabilitatea apariției unor noi puncte fierbinți pe planeta noastră, ceea ce ne îngrijorează.
Stimați colegi, în ciuda acestei aglomerări de diferențe și provocări, ar trebui, desigur, să fim optimiști în ceea ce privește viitorul și să rămânem dedicați unei agende constructive. Ar fi naiv să venim cu rețete miraculoase universale pentru rezolvarea problemelor amintite aici. Dar, trebuie, negreșit, să încercăm să elaborăm strategii comune, să ne apropiem pozițiile cât mai mult posibil și să identificăm sursele care generează tensiuni globale.
Încă o dată, doresc să subliniez teza mea potrivit căreia problemele socio-economice acumulate sunt principalul motiv al instabilității dezvoltării globale.
Așadar, întrebarea-cheie astăzi este cum să elaborăm un program de acțiuni pentru a restabili rapid economiile globale și naționale afectate de pandemie, dar și pentru a ne asigura că această redresare este sustenabilă pe termen lung, că se bazează pe o structură de înaltă calitate și că ajută la înlăturarea poverii dezechilibrelor sociale. În mod evident, având în vedere restricțiile de mai sus și politica macroeconomică, creșterea economică se va baza în mare măsură pe stimulente fiscale, iar bugetele de stat și băncile centrale vor juca un rol esențial.
De fapt, putem observa astfel de tendințe în țările dezvoltate, dar și în unele economii în curs de dezvoltare. Un rol tot mai mare al statului în sfera socio-economică la nivel național atrage după sine, evident, o mai mare responsabilitate și o strânsă interacțiune interstatală atunci când vine vorba de probleme care figurează în agenda globală.
În cadrul diverselor forumuri internaționale, se lansează periodic apeluri pentru o dezvoltare incluzivă și pentru crearea unor standarde de viață decente pentru toată lumea. Așa ar trebui să stea lucrurile, iar această reprezentare ilustrează perfect eforturile noastre comune.
Este clar că lumea nu poate continua să construiască o economie de care să beneficieze doar un milion de oameni, sau chiar „miliardul de aur”. Acesta este un precept distructiv. Acest model este dezechilibrat din start. Evoluțiile recente, inclusiv crizele generate de migrație, au reconfirmat acest lucru.
Acum trebuie să trecem de la constatarea faptelor la acțiune, concentrându-ne eforturile și resursele pe reducerea inegalității sociale în fiecare țară și în echilibrarea treptată a standardelor de dezvoltare economică a diferitelor țări și regiuni ale lumii. Acest lucru ar pune capăt crizelor legate de migrație.
Esența și scopul acestei politici, menite să asigure o dezvoltare sustenabilă și armonioasă, sunt clare. Ele presupun crearea de noi oportunități pentru toată lumea, condiții în care fiecare persoană să poată să se dezvolte și să își valorifice potențialul, indiferent de locul în care s-a născut și trăiește.
Aș dori să punctez patru priorități-cheie, așa cum le văd eu. S-ar putea să fie informații vechi, dar din moment ce Klaus mi-a permis să prezint poziția Rusiei, poziția mea, voi face acest lucru, bineînțeles.
În primul rând, toată lumea trebuie să aibă condiții de trai confortabile, adică o locuință și o infrastructură accesibilă pentru transport, energie și utilități publice. Plus bunăstarea mediului, un aspect care nu trebuie neglijat.
În al doilea rând, toată lumea trebuie să fie sigură că va avea un loc de muncă care să asigure o creștere sustenabilă a veniturilor și, prin urmare, un nivel de trai decent. Toată lumea trebuie să aibă acces la un sistem eficient de educație pe tot parcursul vieții, lucru absolut indispensabil acum și care le va permite oamenilor să se dezvolte, să facă o carieră și să primească o pensie decentă și beneficii sociale la pensionare.
În al treilea rând, oamenii trebuie să aibă încredere că vor primi asistență medicală de înaltă calitate și eficientă ori de câte ori este nevoie și că sistemul național de sănătate va garanta accesul la servicii medicale moderne.
În al patrulea rând, indiferent de venitul familiei, copiii trebuie să aibă posibilitatea de a primi o educație decentă și de a-și realiza potențialul. Fiecare copil are potențial.
Aceasta este singura modalitate de a garanta o dezvoltare rentabilă a economiei moderne, în care oamenii sunt percepuți ca scop, mai degrabă decât ca mijloc. Numai acele țări capabile să înregistreze progrese în cel puțin aceste patru domenii își vor înlesni propria dezvoltare sustenabilă și incluzivă. Aceste domenii nu sunt exhaustive, iar eu am menționat doar aspectele principale.
O strategie, implementată și de țara mea, se bazează tocmai pe aceste abordări. Prioritățile noastre se învârt în jurul oamenilor, al familiilor lor, și au ca scop asigurarea dezvoltării demografice, protejarea oamenilor, îmbunătățirea nivelului de trai al acestora și protejarea sănătății lor. Acum lucrăm la crearea unor condiții favorabile unei munci demne și rentabile și a unui antreprenoriat de succes, precum și la asigurarea transformării digitale ca fundament al unui viitor bazat pe tehnologii înalte pentru întreaga țară, și nu doar pentru un grup restrâns de companii.
Intenționăm să canalizăm eforturile statului, ale mediului de afaceri și ale societății civile înspre aceste sarcini și să implementăm o politică bugetară cu stimulente relevante în anii următori.
Suntem deschiși spre cea mai largă cooperare internațională, în timp ce ne atingem obiectivele naționale, și suntem încrezători că o cooperare pe subiecte din agenda socio-economică globală ar avea o influență pozitivă asupra atmosferei generale din sfera afacerilor globale și că interdependența în gestionarea problemelor acute actuale ar spori, de asemenea, încrederea reciprocă, care este deosebit de importantă și deosebit de actuală astăzi.
În mod evident, epoca încercărilor de a construi o ordine mondială centralizată și unipolară s-a încheiat. Ca să fiu sincer, această eră nici măcar nu a început. S-a făcut o simplă încercare în această direcție, dar și aceasta este acum istorie. Esența acestui monopol era contrară diversității culturale și istorice a civilizației noastre.
Realitatea este de așa natură încât în lume au prins contur centre de dezvoltare foarte diferite, cu modele, sisteme politice și instituții publice distincte. În prezent, este foarte importantă crearea unor mecanisme de armonizare a intereselor acestora, pentru a se evita ca diversitatea și concurența naturală a polilor de dezvoltare să declanșeze anarhie și o serie de conflicte prelungite.
Pentru a realiza acest lucru, trebuie, între altele, să consolidăm și să dezvoltăm instituții universale cu o responsabilitate specială de a asigura stabilitatea și securitatea în lume și de a elabora și defini regulile de conduită atât în economia globală, cât și în comerț.
Am menționat în repetate rânduri că multe dintre aceste instituții traversează momente dificile. Am adus acest subiect în discuție la diferite summituri. Desigur, aceste instituții au fost înființate într-o epocă diferită. Acest lucru este clar. Probabil că, din motive obiective, ele întâmpină chiar dificultăți în a face față provocărilor moderne. Totuși, aș dori să subliniez că aceasta nu este o scuză pentru a renunța la ele fără a propune altceva în schimb, cu atât mai mult cu cât aceste structuri au o experiență de lucru unică și un potențial imens, dar în mare parte neexploatat. Iar acestea trebuie, desigur, adaptate atent la realitățile moderne. Este prea devreme pentru a le arunca la coșul de gunoi al istoriei. Este foarte important să lucrăm cu ele și să le folosim.
Bineînțeles, pe lângă acestea, este important să folosim noi formate, suplimentare, de cooperare. Mă refer la un fenomen precum multiversitatea. Bineînțeles, este posibil și să îl interpretăm diferit, în felul propriu. Poate fi privit ca o încercare de a promova propriile interese sau de a simula legitimitatea propriilor acțiuni atunci când toți ceilalți nu pot face decât să dea din cap în semn de aprobare. Sau poate fi un efort concertat al unor state suverane de a rezolva probleme specifice în interes comun. În acest caz, acesta poate însemna eforturile de soluționare a unor conflicte regionale, de stabilire a unor alianțe tehnologice și de rezolvare a multor alte probleme, inclusiv formarea de coridoare transfrontaliere de transport și energie, și așa mai departe.
Prieteni,
Doamnelor și domnilor,
Toate acestea deschid ample posibilități de colaborare. Abordările multifațetate chiar dau rezultate. Știm din experiență că funcționează. După cum probabil știți, în cadrul formatului Astana, de exemplu, Rusia, Iran și Turcia fac numeroase eforturi pentru a stabiliza situația din Siria și contribuie acum la inițierea unui dialog politic în această țară, bineînțeles, alături de alte țări. Facem acest lucru împreună. Și - un aspect important - nu fără succes.
De exemplu, Rusia a depus eforturi energice de mediere pentru a pune capăt conflictului armat din Nagorno-Karabah, în care sunt implicate popoare și state care ne sunt apropiate - Azerbaidjan și Armenia. Ne-am străduit să respectăm acordurile-cheie convenite de Grupul de la Minsk al OSCE, în special de copreședinții acestuia - Rusia, Statele Unite și Franța. Și acesta este un exemplu foarte bun de cooperare.
După cum probabil știți, în noiembrie, Rusia, Azerbaidjan și Armenia au semnat o declarație trilaterală. Este important faptul că, în linii mari, aceasta este pusă în aplicare în mod constant. S-a pus capăt vărsării de sânge. Acesta este cel mai important lucru. Am reușit să oprim vărsarea de sânge, să obținem o încetare completă a focului și să începem procesul de stabilizare.
Acum, comunitatea internațională și, desigur, țările implicate în soluționarea crizei au sarcina de a ajuta zonele afectate să depășească provocările umanitare legate de întoarcerea refugiaților, de reconstruirea infrastructurii distruse, de protejarea și restaurarea reperelor istorice, religioase și culturale.
Sau, un alt exemplu. Voi aminti rolul Rusiei, al Arabiei Saudite, al Statelor Unite și al unui număr de alte țări în stabilizarea pieței globale a energiei. Acest format a devenit un exemplu productiv de interacțiune între state cu interpretări diferite, uneori chiar diametral opuse, ale proceselor globale și cu propriile viziuni asupra lumii.
Cu toate acestea, există, fără îndoială, probleme specifice fiecărui stat, fără nicio excepție. Un exemplu este cooperarea pentru studierea și combaterea infecției cu coronavirus. După cum știți, au apărut mai multe tulpini ale acestui virus periculos. Comunitatea internațională trebuie să creeze condițiile de cooperare între oamenii de știință și alți specialiști pentru a înțelege cum și de ce apar mutațiile coronavirusului, precum și diferența dintre diferitele variante.
Bineînțeles, trebuie să coordonăm eforturile întregii lumi, așa cum sugerează Secretarul General al ONU și cum am solicitat recent la summitul G20. Este esențial să reunim și să coordonăm eforturile întregii lumi pentru a contracara răspândirea virusului și pentru a face mai accesibile vaccinurile, atât de necesare. Trebuie să ajutăm țările care au nevoie de sprijin, inclusiv cele africane. Mă refer la o testare și vaccinare pe scară mai largă.
Vedem că vaccinarea în masă este accesibilă astăzi, mai ales persoanelor din țările dezvoltate. Între timp, milioane de oameni din lume sunt privați chiar și de speranța acestei protecții. În practică, o astfel de inegalitate ar putea crea o amenințare comună, deoarece se știe clar - s-a spus de multe ori - că aceasta va prelungi epidemia și că vor continua să existe focare necontrolate. Epidemia nu are granițe.
Nu există granițe pentru infecții sau pandemii. De aceea, trebuie să învățăm ceva din situația actuală și să propunem măsuri care să permită o mai bună monitorizare a apariției unor astfel de boli și a dezvoltării unor astfel de cazuri în lume.
Numai împreună putem înregistra progrese în soluționarea unor probleme critice precum încălzirea globală, reducerea suprafețelor forestiere, pierderea biodiversității, creșterea cantității de deșeuri, poluarea oceanelor cu plastic și așa mai departe, și putem găsi un echilibru optim între dezvoltarea economică și conservarea mediului pentru generațiile actuale și viitoare.
Prieteni,
Știm cu toții că, în istoria lumii, competiția și rivalitatea dintre țări nu au încetat, nu încetează și nu vor înceta niciodată. Diferențele și ciocnirile de interese sunt, de asemenea, firești pentru un organism atât de complicat precum civilizația umană. Cu toate acestea, în momentele critice, acest lucru nu a împiedicat-o să își pună în comun forțele - dimpotrivă, și le-a unit în circumstanțele cele mai importante ale istoriei omenirii. Cred că perioada pe care o traversăm acum este un astfel de exemplu.
Este foarte important să evaluăm cu onestitate situația, să ne concentrăm asupra problemelor globale reale, nu asupra celor artificiale, să eliminăm dezechilibrele care sunt critice pentru întreaga comunitate internațională. Sunt convins că în acest fel vom reuși să avem succes și să facem față provocărilor celui de-al treilea deceniu al secolului XXI.
Aș dori să-mi închei discursul aici și să vă mulțumesc tuturor pentru răbdare și atenție.
Vă mulțumesc foarte mult.
Klaus Schwab: Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.
Multe dintre problemele semnalate se regăsesc, desigur, în discuțiile noastre din timpul Săptămânii de la Davos. Completăm discursurile prin grupuri de lucru care analizează unele dintre problemele pe care le-ați menționat, ca de exemplu, importanța faptului de a nu lăsa în urmă țările în curs de dezvoltare, de a avea grijă, să spunem, de crearea competențelor necesare zilei de mâine și așa mai departe. Domnule președinte, ne pregătim pentru discuția de final, dar am o întrebare foarte scurtă. Este vorba de o chestiune pe care am discutat-o cu ocazia vizitei pe care v-am făcut-o la Sankt Petersburg în urmă cu 14 luni. Cum vedeți viitorul relațiilor dintre Europa și Rusia? Doar un răspuns scurt.
Vladimir Putin: Știți că există lucruri de importanță absolut fundamentală, ca, de exemplu, cultura noastră comună. Marile personalități politice europene au vorbit în trecutul recent despre necesitatea de a dezvolta relațiile dintre Europa și Rusia, spunând că Rusia face parte din Europa. Din punct de vedere geografic și, cel mai important, cultural, suntem o singură civilizație. Liderii francezi au vorbit despre necesitatea de a crea un spațiu unic de la Lisabona până la Urali. Eu cred, și am menționat acest lucru, de ce Urali? Până la Vladivostok.
L-am auzit personal pe remarcabilul politician european, fostul cancelar Helmut Kohl, spunând că, dacă dorim ca cultura europeană să supraviețuiască și să rămână și în viitor nucleul civilizației mondiale, fără a uita provocările și tendințele din spatele civilizației mondiale, atunci, bineînțeles, Europa Occidentală și Rusia trebuie să fie împreună. Este dificil să nu fim de acord cu acest lucru. Avem exact același punct de vedere.
În mod clar, situația de astăzi nu este una normală. Trebuie să revenim la o agendă pozitivă. Acest lucru este în interesul Rusiei și, sunt convins, și al țărilor europene. Indiscutabil, pandemia a avut, de asemenea, un efect negativ. Comerțul nostru cu Uniunea Europeană este la pământ, deși UE este unul dintre principalii noștri parteneri comerciali și economici. Agenda noastră include revenirea la evoluții pozitive și consolidarea cooperării comerciale și economice.
Europa și Rusia sunt parteneri absolut naturali din punct de vedere economic, al cercetării, al tehnologiei și al dezvoltării spațiale pentru cultura europeană, deoarece Rusia, fiind o țară ce aparține culturii europene, este puțin mai mare decât întreaga UE, ca suprafață teritorială. Resursele și potențialul uman al Rusiei sunt enorme. Nu voi enumera toate aspectele pozitive ale Europei, de care poate beneficia și Federația Rusă.
Un singur lucru contează: trebuie să începem dialogul dintre noi cu onestitate. Trebuie să renunțăm la fobiile trecutului, să nu mai folosim problemele pe care le-am moștenit de la secolele trecute în procesele politice interne și să privim spre viitor. Dacă putem să ne ridicăm deasupra acestor probleme din trecut și să scăpăm de aceste fobii, atunci în mod sigur ne vom bucura de o etapă pozitivă în relațiile noastre.
Suntem pregătiți pentru acest lucru, ne dorim acest lucru și ne vom strădui să facem ca acest lucru să se întâmple. Dar iubirea este imposibilă dacă este declarată doar de o singură parte. Ea trebuie să fie reciprocă.
Klaus Schwab: Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.