Transumanismul este antirațional, deoarece urmărește să aplice metode științifice unor sisteme care nu pot fi modelate folosind fizica matematică, chimia sau biologia în modul în care transumaniștii își imaginează. Să ne uităm la principalele planuri susținute de transumaniști, începând cu eugenia.

Nu ne putem reprograma genetic continuumul minte-corp, întrucât nu putem modela modul în care proprietățile fenotipice pe care am dori să le modificăm sunt cauzate de genomul nostru, precum și de materialul celular negenetic pe care îl dobândim de la blastocist și din dezvoltarea embrionară și fetală. În medicină, există multe exemple de tehnologii care modifică cu succes proprietăți ale corpului, dar ele se pot adresa doar sistemelor parțiale și nu sunt capabile să modeleze și să manipuleze sistemul complex al continuumului minte-corp ca întreg. Acesta este motivul pentru care nu există un tratament pentru carcinoamele maligne solide (cancer) și pentru care nu putem vindeca schizofrenia sau boala Alzheimer. Nici măcar nu s-a putut manipula un genom pentru a crește înălțimea corpului, deși pentru astfel de proprietăți de bază acest lucru se poate face prin reproducere la animale.

Celelalte vise ale transumanismului sunt la fel de naive și absurde precum așteptările sale eugeniste. Nu putem construi interfețe cu aparatul nostru senzorial, deoarece modelele pe care le avem după sistemele neuronale sunt mult prea superficiale și parțiale în esență. Problema este că nu înțelegem în detaliu nici măcar cum diferite tipuri de energie care ajung la diferitele noastre celule senzoriale sunt traduse în semnale neuronale. Deși acest neajuns al cunoștințelor noastre poate fi remediat, nu vom putea realiza mai mult decât valorificarea neuronilor aferenți care sunt deja prezenți în sistemul nervos.

Din ce există această situație? Deoarece unitatea senzorială, de la celulele senzoriale periferice până la punctele finale ale procesării neuronale, formează un sistem biologic închis, pe care nu îl putem schimba. De exemplu, putem construi ochelari care pot detecta prezența radioactivității și apoi pot traduce acest lucru într-un semnal luminos care poate fi amestecat în vederea noastră obișnuită, dar nu putem adăuga subsisteme neuronale sistemului nostru nervos, care să aibă sarcina de specialitate de a procesa radioactivitatea, pentru a adăuga un „simț Geiger” creierului nostru.

Deși putem construi proteze care pot fi conectate într-un mod repede la nervii motori, nu vom reuși să modelăm circuitele senzoriomotorii care ne conduc mișcările conștiente și inconștiente astfel încât să atingem un nivel suficient pentru a construi un „cyborg”. Nici un astfel de proiect nu este necesar, deoarece avem deja interfețe cu care putem dirija instrumente de înaltă precizie precum senzori cuantici sau mașini uriașe precum Large Hadron Collider și Stația Spațială Internațională.

Chiar și atunci când vom putea măsura unele dintre semnalele care se produc în timpul procesului fiziologic declanșat de cunoașterea propozițională (gândirea în propoziții) cu o acuitate temporală și spațială mai mare decât în prezent - ceea ce, cu siguranță, vom putea face în scurt timp -, tot nu vom fi capabili să înțelegem cum cele 100 de miliarde de neuroni ai creierului (și celulele gliale suplimentare care îi susțin, de zece până la 50 de ori mai multe) codifică gândurile propoziționale. În acest proces, celulele implicate folosesc sute de mii de molecule diferite fiecare. Același lucru este valabil și în cazul emoțiilor nuanțate, a amintirilor acustice, olfactive sau vizuale și în cazul tuturor celorlalte moduri bogate de experiență interioară cu care suntem înzestrați.

În plus, visele transumaniste de nemurire digitală sunt un nonsens total. Continuumul minte-corp este, după cum sugerează și numele, o unitate. Nu înțelegem deloc procesele pe care le experimentăm referitoare la conștiință și experiența interioară, după un secol de filosofare și cercetare intensă asupra subiectului. Este imposibil să le modelăm într-o măsură care să ne permită să emulăm aceste procese printr-o mașină Turing (un computer sau un computer cuantic în viitor).

Autori precum Harari, care extrapolează din tehnologia disponibilă astăzi pentru a prezice realizările tehnologiei transumaniste, nu înțeleg modul în care descoperirile din fizică au fost traduse în tehnologie în ultimele trei secole. Transumaniștii nu reușesc să înțeleagă limitele fizicii și ale ingineriei. Nu cunosc nimic despre biologie și despre limitările ei fluctuante. Cu alte cuvinte, predicțiile lor dezvăluie faptul că ei nu înțeleg deloc știința. De aceea aceste viziuni nu ar trebui să ne sperie: toate sunt simple fantezii. Transumanismul nu este altceva decât neo-lysenkoism, o pseudoștiință ideologică.

Atâta timp cât transumanismul a fost doar o ideologie desprinsă de realitate, nu a meritat prea multă atenție. Prima aplicație fundamentală la care s-a putut raporta ideologia transumanistă a fost modificarea chirurgicală și hormonală a aspectului exterior al pacienților cu tulburare de personalitate transsexuală care aveau un cariotip gonozomal normal (perechi de cromozomi XX sau XY). Desigur, aceste intervenții de succes nu schimbă biologia fundamentală a persoanei tratate; dar, odată cu introducerea acestor metode denumite în mod eronat „chirurgie de reatribuire a sexului” (în mod eronat, pentru că intervenția nu schimbă sexul, ci doar aspectul) încă din anii 1960, primii transumaniști au cultivat speranța că ar fi posibil mai mult decât atât.

Utilizarea pe scară largă în prezent a modulatorilor hormonali care eliberează gonadotropine („blocantele pubertății”) pentru a opri debutul adolescenței și efectuarea unei intervenții chirurgicale asupra copiilor minori cu un cariotip gonozomal normal, fără o perioadă lungă de observație clinică pentru a stabili diagnosticul de personalitate transsexuală, demonstrează pericolele și nihilismul ideologiei transumaniste. Daunele aduse copiilor sunt extrem de grave și, odată ce isteria culturală care provoacă un astfel de activism chirurgical se va încheia, societățile occidentale vor fi zguduite de dificultatea de a se împăca, din punct de vedere legal și cultural, cu o astfel de crimă colectivă.

Această afectare masivă a fătului, deși îngrozitoare, nu este ceva uimitor, deoarece proteina spike codificată de vectorii de acid nucleic distruge endoteliul vaselor de sânge embrionare și fetale atunci când este administrată într-o doză eficientă (ceea ce nu se întâmplă la fiecare injecție, din cauza probleme de calitate cu privire la vectori). Dar „programul de vaccinare” nu a fost oprit, chiar dacă daunele continuă să crească. Producătorii acestor tratamente cu acid nucleic și autoritățile de reglementare însărcinate cu aprobarea tratamentelor știau toate acestea când a început campania de injectare. Disponibilitatea de a comite această crimă medicală, care este cea mai gravă din istoria omenirii, a fost încurajată în mod evident de transumanism, cu intenția sa declarată de a-i modifica genetic pe cei care au fost vaccinați.

Politicienii și directorii din domeniul sănătății care susțin aceste programe aderă la o agendă transumanistă. Acest lucru este evident din documente guvernamentale publicate recent în lumea occidentală. Ordinul executiv privind biotehnologia emis de Administrația Biden la 12 septembrie 2022 prevede:

Transumanismul va eșua atunci când elita funcțională, care conduce societatea („partidul exterior”, așa cum îl numea George Orwell) în numele micii clase de proprietari stăpâni („partidul interior” în 1984), vor începe să înțeleagă în ce măsură ei înșiși au fost afectați fizic de „terapii” ineficiente care nu fac altceva decât să creeze daune. Transumanismul este menit să eșueze, deoarece ideile sale nu sunt realizabile - sunt infezabile din punct de vedere tehnic și nu vor trece testul realității. Campania de vaccinare împotriva Covid arată clar acest lucru, dar se poate întâmpla să se creeze mult rău până când eșecul va fi evident pentru societate în ansamblu.