Probabil vă întrebați, în mod legitim, de ce a ”înnebunit” lumea în ultimii ani. De ce liderii noștri par a fi psihopați. De ce alimentează până în pânzele albe propaganda LGBT. De ce atacă Biserica, tradițiile, granițele și elementele fundamentale pe care se sprijină națiunile. Pe scurt, de ce provoacă în mod conștient o ruptură ireparabilă în societate. O atmosferă irespirabilă.
Globalizarea de inspirație Davos este doar unul dintre răspunsuri. Ceea ce vedem la suprafață. Globaliști versus Patrioți.
În profunzime, polarizarea societății în categorii binare de ”buni” (globaliști) și ”răi” (patrioți) este o tactică folosită frecvent de guvernele care doresc să implementeze măsuri nepopulare. A patra revoluție industrială, cu inteligența artificială, moneda digitală și transumanismul drept capete de afiș, poate fi pusă în practică doar cu măsuri totalitare, antidemocratice, ce implică restricționări majore ale libertăților fundamentale.
Scenariul este unul strălucit, trebuie să recunoaștem. Am picat cu toții în capcană: Biden e ”bun”, Putin e ”rău”. Sau viceversa. Nu vedem pădurea din pricina copacilor. Ne consumăm în dezbateri sterile despre mersul războiului, despre cine câștigă și cine pierde, când în realitate vom pierde cu toții. Mă refer, bineînțeles, la simplii cetățeni.
În condițiile actuale, fundamentaliștii pro-Biden sau pro-Putin, indiferent de justețea argumentelor, sunt la fel de nocivi. Ei lărgesc prăpastia din cadrul societății. Fac aerul și mai irespirabil. Pregătesc temeinic terenul pentru o intervenție guvernamentală în forță, care la momentul respectiv va părea pe deplin justificată.
Măsurile excepționale luate de liderii noștri necesită stări excepționale. Polarizareaa societății prin intermediul vectorilor de opinie globaliști, respectiv patrioți, simplifică dezbaterile complexe și mobilizează susținerea publicului într-o manieră care poate fi manipulativă.
Elitele de la Davos pretind că populimea este incapabilă să aibă o viziune pe termen lung. Ele recurg la polarizare prin orice mijloace. O provoacă în mod conștient, cu scopul de a impune măsuri nepopulare pe termen scurt. Armata de propagandiști plătită regește de tandemul guverne-corporații clasifică opoziția față de aceste măsuri ca fiind ”rău-intenționată” sau ”iresponsabilă”. Termenii de ”teroriști domestici”, ”indisciplinați”, ”trădători”, ”trumpiști” sau ”putiniști” nu au apărut tocmai din senin. Erau acolo, în scenariu, special pregătiți pentru a adânci conflictul.
Trebuie să conștientizăm un lucru fundamental: jocul nu este despre cine are dreptate. Sau despre ”adevăr” și ”minciună”. Asta se vede de pe Lună. Jocul este despre polarizarea societății până la un grad atât de înalt încât să le permită guvernanților (patrioți sau globaliști, nu contează!) să ia măsurile pe care și le doresc.
Polarizarea consolidează puterea politică. Într-un climat în care societatea este divizată ferm în două tabere, guvernele au control mai mare asupra narativului și asupra răspândirii informației dezirabile. Acest control reduce eficacitatea opoziției, limitându-i capacitatea de a mobiliza suportul popular.
Polarizarea devine foarte puternică în situații de criză, în pandemie sau război. Declararea unei stări de urgență limitează drepturile civile, astfel că opoziția față de guvern este adesea portretizată ca o amenințare la adresa siguranței sau stabilității naționale. Cetățenii sunt astfel constrânși să aleagă între a fi ”cu noi” sau ”împotriva noastră”.
Deși poate servi obiectivele politice pe termen scurt, polarizarea are efecte pe termen lung adesea dăunătoare pentru democrație. Societățile profund divizate se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește coeziunea socială și dialogul constructiv între grupuri cu opinii diferite. Însă asta ar fi cea mai mică problemă pentru elitele de la Davos.
Așadar, să nu cădem în capcana guvernanților, apropo de hate-speech-ul de pe rețelele sociale. Ei asta urmăresc, să ne divizeze și mai tare, pentru ca în final să ne controleze viețile.
Parteneriat OPOZIȚIA. NET
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
PS. Tăcere, numele tău e supunere.
PS. Speranța tratata cu îndoială e lașitate.
Dar pe lângă aceasta ,dânsul mai transmite ceva si anume ,ca rezistența noastră sa nu ia forme violente ,de refuz a dialogului(chiar dacă nu ar duce nicăieri,măcar ar temporiza planurile demenților,ceea ce reprezinta câștig de timp pt noi),a dezbaterii pt a convinge si pe cei care nu văd dincolo de masca perfidă a disimulării.
Inclusiv discursul verbal sa fie "cu minte",nu răcnit ,nu țipat,deși ne vine sa le strivim capetele de năpârci .
Cel mai bine ar fi sa putem face ca ei,sa le urmăm exemplul,sa îi batem cu propriile arme,sa le adoptăm tonul si disimularea pt a nu justifica o intervenție în forță contra noastră.Să găsim continuu motive de a nu pune in practica "bunele lor intenții" ,dar sa fie motive tot așa de "bune",subterfugii aplicabile in situația noastră care nu este una de forță.Apoi trebuie știut că o turmă mare este mai greu de ținut laolaltă,decât un grup mic .Stiu,e
greu să fi pervers(trebuie să fi psihopat),dar cand ești între lupi,urli ca ei până reușești să scapi sau sa anihilezi haiticul.A se vedea basmul caprei cu trei iezi!
”Pe înțelepciune niciodată nu o va birui răutatea; pentru aceasta am îndrăgit frumusețea ei, am iubit-o și am căutat-o din tinerețile mele, și am încercat să mi-o aduc mireasă. Că Stăpânul tuturor a iubit-o; că ea este îndemnătoarea tainică a științei lui Dumnezeu și alegătoare a lucrurilor Lui. Ostenelile ei sunt faptele bune; ea învață cumpătarea și cumințenia, dreptatea și bărbăția, decât care nimic nu este mai de trebuință în vița oamenilor. și de dorește cineva multă cunoștință, ea știe cele trecute și pe cele viitoare le închipuie, ea pătrunde întorsăturile cuvintelor și delegările tainelor; cunoaște de mai înainte semnele și minunile și întâmplările vremurilor și ale anilor. Și tuturor este sfetnic bun; că nemurire este într-însa și mărire în împărtășirea cu cuvintele ei” (o culegere de texte alese din Pildele lui Solomon).
Adrian Paunescu
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Și toți în pribegie vom porni-o.
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
În loc să fim o țară numai frați,
Simțim, în noua epocă barbară,
C-am fost în viața noastră blestemați
S-ajungem chiriași la noi în țară.
Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.
Trăim același tragic simțământ
Sub politicieni și sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Și suntem de prisos și nerentabili.
Umili, ne cerem scuze de la toți,
Că nu ne-au chinuit destul în viață,
Și ne conduc niște fanarioți
Ce pe cei mici trădarea îi învață.
Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
Când am ajuns în țara noastră slugi
Și suntem cerșetori la noi acasă?
Și vii, și morți, amestecați, acum,
Dispuși să emigreze, se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.
Sus-pușii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-și schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim și limba noastră-n altă limbă
Și-acum, se aude clopotul final.
Vin vremuri de urgie și de grindini
Și este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.
Probabil, mâine–aici va fi pustiu
Și toți în pribegie, vom porni-o,
Drum bun popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!