Doamna Zoe Dantes este absolventă de știinte politice, sociologie și relații internaționale.
⚊ www.facebook.com/zoe.bratu
Băi, frățioare, cât tupeu să ai să vii în fața unei țări întregi, să-i bagi spaima în oase cu euro, motorina, taxele și apocalipsa economică, să-i explici că dacă nu votează cum trebuie se alege praful de România, după care să ajungi la Cotroceni și să te uiți la dezastrul din jur ca boul la poarta nouă?
Aseară am fost la Arestul Central. Nu m-am dus cu telefonul pregătit să filmez, nici cu gândul să fac spectacol din ceea ce urma să văd. M-am dus pur și simplu printre oameni, ca unul dintre ei, pentru că voiam să înțeleg cu ochii...
Avem o țară în care cetățeanul este obligat să respecte legea, să stea la coadă, să completeze formulare, să obțină aprobări și să-și dovedească până și dreptul de a fi ascultat. Avem instituții cu atribuții precise, funcții pentru care se cer calificări, mandate și răspundere publică.
Poate că totul este o furtună internă, amplificată de orgolii, interese și lupte pentru vizibilitate. Poate că asistăm la o confruntare autentică între oameni care au viziuni diferite asupra viitorului AUR. Sau poate că, dincolo de spectacolul televizat, se încearcă o reașezare a raporturilor de putere.
Poate că cea mai mare victorie a fricii nu este să te facă să taci. Este să te facă să te întrebi dacă mai ai voie să vorbești.
La ora 08:04, în dimineața zilei de 7 octombrie, am sunat la 112 pentru un om de 86 de ani. Nu pentru o statistică, nu pentru un număr de caz, nu pentru o rubrică într-un raport. Pentru mama mea. Un om. Un om bătrân, vulnerabil, care avea nevoie de ajutor medical și pentru care singurul lucru pe care îl mai puteam face în acel moment era să sun la numărul despre care ni se spune că trebuie să-l apelăm atunci când viața sau sănătatea unui om sunt în pericol.
Cine mai conduce România azi? Când creditorii spun "nu alegeri anticipate", iar Constituția spune altceva. Poate că cea mai gravă întrebare pe care ne-o pune criza politică de astăzi nu este cine va fi următorul premier și nici ce partid va mai găsi formula magică pentru a ține România în picioare.
Atenție, imaginile din stradă nu există pentru (fake) media. Le-au văzut doar oamenii.
A fost cândva o meserie care putea să dărâme guverne. Nu pentru că jurnalistul avea putere. Nu avea. Avea un carnețel, un telefon, un teanc de documente și încăpățânarea de a nu închide dosarul atunci când cineva îi spunea că nu mai este nimic de aflat.
Să nu ne mințim. Nu ne sperie ușa. Ne sperie ceea ce poate fi dincolo de ea. Există un moment în viața unui om în care casa lui, locul în care se simțea în siguranță, încetează să mai fie doar casa lui. Se aud pași pe scară. Se bate.
Patru zile. Cine a hotărât? Și sub a cui presiune? În România, democrația a reușit o performanță pe care cu greu o mai poți explica unui cetățean fără să-i ceri să aibă și răbdare, și memorie, și nervi de oțel.
Cine și cui a folosit toată nebunia de ieri? Ieri dimineață, în Piața Victoriei, au venit oierii. Cu revendicări clare, cu probleme concrete și cu o nemulțumire care nu apăruse peste noapte. Vorbim despre interdicțiile la export, despre focarele de pestă și variolă ovină, despre măsurile de sacrificare a animalelor și despre felul în care aceste decizii le
Avertizorul de integritate începe astăzi cu o fotografie. Nu cu o dronă, nu cu un F-16, nu cu un radar și nici cu vreun miliard de euro din SAFE. Cu o fotografie de la popota militară de la baza Kogălniceanu, în care ministrul Apărării...
Un rege care, prins în propria lui slăbiciune, trimite călăul. Atât de multă întunecime omenească pentru un om care nu făcuse altceva decât să spună adevărul.
În politica românească, în ultimele zile, scandalul a depășit cu mult nivelul obișnuit al răfuielilor dintre partide. Avem personaje, instituții, servicii, Bruxelles, Cotroceni, USR, PNL, trecutul comunist al unor oameni aflați încă la vârful statului și, peste toate, o succesiune de evenimente care începe să semene mai degrabă cu o reașezare de putere
Azi sunt din nou "avertizor de integritate" - după eND și Arafat. Știu, funcția nu există încă în nomenclatorul României, dar dacă tot suntem conduși prin avertismente, amenințări și facturi, m-am gândit că măcar întrebările să fie oficiale.
După ce ieri m-am ocupat, în calitate de "avertizor de integritate", de Cotroceni, astăzi am decis să cobor puțin în ierarhia statului. Nu foarte mult, stați liniștiți. Doar până la omul care a rămas în picioare prin mai multe guverne decât au reușit unele guverne să rămână în funcție.
Astăzi m-am trezit cu o vocație nouă. Nu știu cât mă ține, dar pentru câteva ore mă declar, cu deplină responsabilitate și cu o doză sănătoasă de obraznicie civică, avertizor de integritate. Nu vă speriați, nu vin cu denunțuri și nici cu verdicte. Vin cu întrebări. Multe. Și, după cum știm, în România întrebarea poate fi uneori mai periculoasă decât acuzația.
O întrebare despre România, despre securitatea națională și despre lucrurile pe care le-am pierdut pe drum. Există întrebări care nu au nevoie de acuzații. Au nevoie doar să fie puse.
Începeți "curățenia cetățenească", tovarăși! Păi nu? Normal că da! Lagărele alea promise sunt gata? Le-ati făcut? Da' avize aveți? Vi le-a dat Arafat? Și ăia din spatele lui. Doar ăia din spate, de preferință. Că în față nu merge. De avizare, zic.
Ieri am avut cea mai exemplară audiere a Comisiei in Congresul USA. Comisia condusa de Senatorul Rand Paul, in cadrul audierii fiind adus renumitul "om de știință" zis și Fauci. Sper ca nu ați uitat cine este.
"Dacă trădarea ar putea fi iertată, diavolul ar sta lângă Dumnezeu. Există lucruri care nu pot fi iertate făra consecințe. Nu pentru că ești ranchiunos, ci pentru că iertarea trădării ucide dreptatea". Asta va face cu voi istoria, "domnilor" si mai ales "doamnelor" sau fluizilor din Uniunea Spulberați România.
Există momente în care un stat își arată arhitectura reală. Nu în perioadele de liniște, nu în organigrame, nu în discursuri oficiale. Fix în momentele de presiune.
În ultimele 2 zile, jurnalistul Dan Andronic a lansat o acuzație gravă: că România ar fi cedat Germaniei controlul asupra portofelului digital și, implicit, asupra identității digitale a românilor.
Există momente în viața unei națiuni când problema nu mai este cine guvernează. Problema devine dacă mai există cineva care guvernează cu adevărat pentru poporul pe care pretinde că îl reprezintă. România pare să fi ajuns exact în acel punct.
O națiune care își pierde memoria diplomatică riscă să descopere, prea târziu, că lumea nu îi mai cere părerea nu pentru că nu are dreptate. Pentru că nu o mai consideră relevantă
Ieri, ora 16,38. 112! În 10 minute apare echipajul cu ambulanța. Pentru mine un șoc teribil. Câtă grijă și câtă aplecare spre om!
În mod normal la cafel aș fi început naibii cu un banc. Mișto! Da' m-am hotărât să închid cu el. Așa pe caterincă maximă.
O întrebare venită firesc într-o discuție în noaptea târzie la un pahar de vin: "De ce pui la toate scrierile tale (nu doar cele pe care le știți), motto-ul din Evanghelia după Ioan, "Și lumina luminează în întuneric și întunericul nu a putut să o cuprindă"?
A-ți duce Crucea înseamnă să nu mai negociezi cu întunericul din tine. Înseamnă probabil a ști cât de mult rău poți să faci, ca să nu ajungi acolo niciodată. Să nu mai trăiești în jumătăți de adevăr.
Pentru că m-am săturat de ură, orgolii, propagandă, de durere și de tot mâlul care ne înconjoară...
De la interviul dat de domnia sa dlui Cristoiu, care mi s-a părut mie, cel puțin de departe cel mai bun, am așteptat un an și jumătate să aud un altfel de sens al prezentării. A venit aseară.
Gata cafelu'? Că io abia acu' îl beau că ce să fac m-am adormit spre 4 dimineața. Ca un om muncitor Și așa azi noapte uitându-mă prin curtea lumii, am văzut că suntem smintiți toți. Ăia peste baltă sunt năuci de cap și de ce li se întâmplă.
România este sub asediul unei boli care nu are leac. Nicicum! Dacă pentru afecțiunea în sine poate exista vreo scăpare, de boala asta numita ebola USR, vă spun că nu.
Există un moment rar în viața publică a unui om în care presiunea nu îl mai micșorează, ci îl dezleagă. În care hărțuirea nu mai strivește, ci decantează. În care sistemul, crezând că își apără zidurile, ajunge să creeze fără să vrea un Om liber. Absolut liber.
Discursul lui Călin Georgescu de aseară din emisiunea Culisele Statului Paralel de la Realitatea Plus cu Anca Alexandrescu nu a fost unul de conjunctură. Nu a fost nici calm, nici conciliant, dar nici întâmplător. A fost un discurs încărcat de o tensiune care nu aparține exclusiv vorbitorului, ci unei societăți ajunse într-un punct de saturație morală.
Raportul prezentat în Comisia Juridică a Congresului american a pus România într-o situație rară: aceea de a fi obligată să se privească din exterior. Nu prin propagandă, nu prin comunicate diplomatice, ci printr-un document
România nu mai stă la masă. România stă pe margine. Pe o fâșie îngustă de asfalt geopolitic, între două lumi care nu ne mai privesc cu adevărat în ochi.
Despre discursul atotștiutorului gen. In rezervă Florian Coldea. Tăticul Statului Pararel care se vrea, el, Statul la vedere. Acum. Există momente în istorie când ideile nu se mai anunță prin forță, ci prin "rațiune".
România nu mai este condusă. Din 6 decembrie 2024. Din mai 2025, România are doi președinți și de fapt niciunul.
CRISTELA GEORGESCU - NOU INTERVIU ÎN SUA, LA MARIO NAWFAL:
???????? The man Romania elected to be their President was arrested, and now his wife, mother of two kids, is fighting for her husband’s release.
Less than 2 years ago, Călin Georgescu won the Romanian Presidential election by a wide margin, with zero marketing, no backing by the establishment, just the popular vote of the Romanian vote.
The establishment went into crisis mode, trying to figure out what to do next. Their solution?
They cancelled the entire election, barred him from running again, created what looks like bogus charges against him, and jailed him.
This is in ROMANIA, a member of the EU that considers itself a democracy
To give you an idea of who Călin is, the first interview we did together was in his small living room, which is connected to his kitchen. No fancy palace, no security, just a humble family home with his wife and 2 young kids.
The second time I interviewed Călin was remotely when he was first arrested. He warned me back then that the establishment will keep going after him until he’s in jail, and he was right.
It’s the same playbook playing over and over again. ‘They’ did the same thing to Trump, they failed. ‘They’ did it to President Bolsonaro, and it is failing as we speak. And now ‘they’ are doing it to Călin Georgescu.
And if the world does nothing, ‘they’ will keep doing it. As former EU Commissioner Thierry Breton blatantly said in an interview: “We did it in Romania, and we will obviously have to do it if it is necessary in Germany.”
The Fmr EU Commissioner blatantly telling the world that the same thing they did in Romania they will repeat in other EU countries.
I spoke with Cristela Georgescu about the latest in the case against Călin, how their children watched their father being HANDCUFFED, and how her family is being FOLLOWED and their privacy VIOLATED.
And after my conversation with her, one question stands out:
What happens when a country continues to hold elections, calls itself a DEMOCRACY, and promises its citizens FREEDOM... but those challenging the authorities believe those very promises are being used to conceal their persecution?
That's the warning Cristela Georgescu wants the world to hear.
@CG_Romania
— Mario Nawfal (@MarioNawfal) October 16, 2026
