Cătălin Pena: Albul este din nou la modă. Doamne, binecuvântează-i pe români cu un Trump de-al LOR!
Dumnezeu ne-a mai acordat pe 5-6 noiembrie 2024 o șansă! Însă, cât este El de bun cu noi, păcătoșii, îți dă, dar nu-ți bagă în traistă.
În presă din 1991. Primul contract de muncă l-am avut la Dreptatea condusă de Ilie Păunescu. Am colaborat la mai multe reviste, radio și tv. La ZIUA am lucrat din prima până în ultima zi de apariție. Editorialist Cetateanul.net, partener ActiveNews.
⚊ www.facebook.com/profile.php?id=100072780248996
Dumnezeu ne-a mai acordat pe 5-6 noiembrie 2024 o șansă! Însă, cât este El de bun cu noi, păcătoșii, îți dă, dar nu-ți bagă în traistă.
Nu m-a însurat pentru vreo cămilă, că Tita nici n-avea, nici emir arab nu era, dar când am luat examenul la Matematică-Fizică, la Liceul „Ioniță Asan” din Caracal, deși mă pregătisem pentru Filologie-Istorie.
Iată cum ne descria, acum aproape două decenii, dizidentul sovietic Vladimir Bukovski acest mare rahat: „Mi se pare de neînțeles că, după ce tocmai a fost înmormântat un monstru, Uniunea Sovietică, un altul remarcabil de similar, Uniunea Europeană, este construit.”
Mi se pare grav că de când Curtea Constituțională a României și-a asumat, sâmbătă, rolul de cenzor șef al libertăților românilor, pe care în vremea lui Ceaușescu îl aveau alde tovarășii Dulea, vorbim discuții și nu punem punctul pe i.
Prin clasa a VIII-a, pentru băieți se schimbau datele problemei privind participarea la obiceiurile de iarnă. Apărea responsabilitatea asigurării banilor pentru a aduce „Goarnele de pe Valea Oltului”, de „Iordan”.
Ca să rămân în zona obiceiurilor, deja dispărute...
Țațo, e prea pe de tot indignarea de fațadă a lui Nicolae Ciucă după ce Marcel Ciolacu și-a pus colegii din conducerea PSD să voteze, în unanimitate, pentru respingerea în Parlament a legii prin care Iohannis ar avea dreptul să candideze din funcția de președinte pentru un loc de senator.
De când am intrat în presă, nu am ascuns cine sunt și în ce cred! Și sunt vreo 33 și ceva de ani! În 1996, fost cât p-aci să ajung deputat, pe listele CDR, dar m-am retras la timp, scârbit de luptele pentru putere, declanșate cu mult înainte de a câștiga alegerile.
Am un nepoțel de vreo cinci anișori, frumos și inteligent foc, care, atunci când un adult din prejmă spune o prostie, îl pune la punct pe loc: „E greșit!”.
După sărbătorile de iarnă, când mânca și vădăstreanul carne pe săturate, și cele de Paști, când își bucura burta cu ouă vopsite și niște miel, cel mai aștepta eveniment al anului era Bâlciul de Sfânta Maria, 15 august, de la Vădăstrița.
Românii, de la cei cu țâța-n gură, până la cei cu barba sură, ca mine, de exemplu, sunt victimele unei cenzuri nemaivăzute când e să afle despre ce îi așteaptă ca, vezi Doamne, „cetățeni europeni”.
Pe când Măița era tânără nevastă în casă la ale Țasta și Tita nu precupețea niciun efort și nu rata nicio ocazie s-o lase grea cu Tata, lui Petrache Lupu de la Maglavit îi iese în cale Dumnezeu.
„Jocul politic” este unul dintre cele mai murdare jocuri pentru că este „jucat”, cu mici excepții, de oameni fără principii, fără valori morale și cu onoare care tinde spre zero.
Cum am amintit, la noi în odaia din stânga, cum intrai în casă dinspre șosea prin balcon era magazinul alimentar, pe vremea aia, în jurul anului 1970, plin cu de toate.
Când Cătălin Antohe a venit prima dată în redacție cu subiectul omorurilor cu premeditarea de la Spitalul „Sfântul Pantelimon” din București am crezut că cineva delirează.
PSD și PNL au blocat în iunie orice discuție despre UE, iar în noiembrie încearcă să acopere cunoașterea de către români, în campania electorală, a problemelor nu grave, foarte grave,
Viforel al lui Țănău și Boeru, colegul meu de clasă, vecin cu Viforel, că maică-sa, fata lui Stana ale Gele, care trăia cu Bîrză, fugise cu Mitriță Țiganu, altfel om de toată isprava, m-au făcut să-mi iau porumbei.
La Grădiniță mergeam mai mult de dragul Maiei, care era bucătăreasă-îngrijitoare. Nuți ale Pârciu (Grădinaru) mi-a readus-o în minte pe Maia, că - păcatele mele! – o uitasem.
Dacă Moscova strănută, Bucureștiul începe imediat să tușescă, era o vorbă care circula, în șoaptă, în timpul regimului comunist.
Grupa mică la Grădiniță am făcut-o în casa lui Grigorescu, actuala Primărie, cu care sunt și azi vecin...
Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) e stupul de făcut din tinerii români anti-români, fiind racordată la rețeaua globală de universități finanțată de tartorul globalizării și promovării sexo-marxismului, George Soros.
Propaganda sexo-comuniștilor români, reuniți în PNL, PSD și USR, toacă mărunt și sistematic planul propus de George Simion privind construirea de locuințe ieftine, dar nu suflă o vorbuliță că „zeița” lor, Ursula von der Leyen, pe care tocmai au reales-o la conducerea Comisiei, propune același lucru, dar la nivelul întregii UE.
Măița spunea că bărbatul este cruce întreagă. Nu se auzise de homosexualitate în lumea satului în care am copilărit.
Și ăstora de la Comitetului Olimpic și Sportiv Român (COSR) le pute ce e românește. Nu le mai place limba noastră strămoșească. Te pomenești că o fi prea veche pentru limbile pe care le dau ei „globalismului” și „corectitudinii politice”…
Stră-străbunicul meu, Țasta de la Vădastra, a fost fecior în casă la boierul Propopescu, zis Căpitanul. Ca fecior în casă, Țasta, prevăzut din naștere cu niște buze uriașe, avea misiunea să stropească prăjiturile, cu romul luat în gură, și să frece masa cu mentă, înainte să mănânce boierii.
Am fost cu Tita și Cornel Mirea, care era contabil sau casier la Sfatul Popular, la băi, la Amara... Cornel Mirea avea un băiat la Sibiu, Titi, de care tot satul era îngrijorat că nu se însurase, deși trecuse de 30 de ani.
O altă prioritate a neomarxiștilor PSD-PNL care au pus mâna pe România îmi zbârlește, pentru că știu ce le poate pielea, părul de pe spinare: Aderarea la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)!
Supușii otomanilor erau introduși unul câte unul ca să-i pupe papucul sultanului, Înalta Poartă ferindu-i măcar de umilința statului la coadă.
Cred că Fide, sau băiatul lui, Gie, ce-i moștenise talentul de a fi umoristul satului, compusese o poezie despre ce „minunată” era viața de membru cooperator, când Tita era a doua oară președinte, din care îmi amintesc doar prima strofă.
Când am cedat Cadrilaterul, Mitrică citea, ca de obicei, ziarul sub pomii de lângă fântână.
Mă întorc la familie. Unchiul Gheorghe, „băgat în casă” la Ionică ale Drăgan, unul dintre ciobanii satului, era o mare figură.
Fotografia este din clasa întâia, pe scările de la intrarea profesorilor, cu doamna învățătoare Gârgel.
Cel mai periculos extremist este cetățeanul care-și permite să gândească cu capul lui. Ăsta trebuie vânat de mic!
Din clasa întâia până în a treia am avut-o învățătoare pe doamna Gîrgel de la Vișina Nouă. Un dascăl și un om deosebit de bun. Făcea naveta cu bicicleta indiferent de anotimp.
Eșuat, eșuat, cum l-a definit însuși șeful lui, dar statul român pleșnește de stabilitate, mai ceva decât omul gras și roșu în obraz de sănătate.
Că tot am adus vorba de Lică Bărbulescu... Comuniștii inventaseră tot felul de „șefi”, printre care și „șeful de atelaj”, adică cel care mâna carul CAP-ului cu doi boi
Patriotismul arătat de românii de pe stadioanele din Germania a fost impresionant și dătător de speranțe.
Cred că eram prin clasa a VI-a când, în practica de vară, ne-au dus la câmp ca să plantăm, după recoltarea grâului, cocenași ca pe pomi. Cu cazmaua.
Am enumerat în titlu toate înaltele poziții deținute de Nicolae Ciucă nu ca să ne închinăm în fața lui, ci ca să nu ne mai lăsăm prostiți.
Selecționerul reprezentativei de fotbal, Edi Iordănescu, le-a cerut microbiștilor să numească actuala echipa națională „generația de suflet”.
”Suntem supuși unei chirurgii psihologice în masă. Doar inima ne mai arată Adevărul” - Virgiliu Gheorghe Vlăescu la Pe Drept Cuvânt cu Av. Florentin Țuca: