„Naiul este suflu dăruit de Dumnezeu doinei românești. Cânt pentru a aduce pace, memorie și lumină. De peste 35 de ani port sunetul României pe drumurile lumii. Muzica îmi este rugăciune și România sunetul.”
https://www.instagram.com/nicolaevoiculetofficial
⚊ www.facebook.com/nicvoiculet
Când explozia a zguduit Constanța și alertele au început să răsune în telefoanele noastre, fetița mea Elena s-a speriat. A început să plângă și mi-a sărit în brațe. Pentru câteva clipe nu am mai știut ce să fac. Am fost doar un tată care își ținea copilul strâns la piept și se ruga lui Dumnezeu să îl ocrotească.
Sunt la Constanța, împreună cu soția mea și cu Elena, fetița noastră cea mică. Cu puțin timp în urmă, o explozie devastatoare ne-a zguduit geamurile casei și ne-a aruncat în panică. Elena a început să plângă. Pentru o clipă, inima mi s-a oprit. Am crezut că se prăbușește lumea peste noi. Astăzi am simțit ce înseamnă nesiguranța. Ce înseamnă războiul. Ce înseamnă să-ți privești copilul speriat și să nu poți face nimic.
Timp de peste 35 de ani am dus sunetul României pe marile scene ale lumii. Astăzi nu vin să vorbesc despre mine. Astăzi vreau să ascult România. Nu pe politruci, pe comentatori, pe birocrați. Ci pe cei care creează, educă, păstrează și transmit cultura acestui neam.
Nu am să răspund celor care în ultimele două zile mi-au pus etichete de „extremist”, „conspiraționist” sau alte calificative menite să înlocuiască dialogul cu stigmatizarea. Viața mea, opera mea și cei peste 35 de ani în care am reprezentat România pe marile scene ale lumii sunt un răspuns suficient. În schimb, voi vorbi despre ceea ce pare să deranjeze cel mai mult: CULTURA ROMÂNĂ.
Primesc această responsabilitate cu recunoștință, smerenie și respect. Nu o consider o victorie personală. O consider o datorie. O datorie față de cultura română, față de artiștii români și față de toți cei care, prin talentul, munca și credința lor, duc numele României în lume.
MOMENTUL EXPLOZIEI ÎN DIRECT a dronei marine ucrainene din Portul Constanța
