Învierea copilăriei mele
cu lipsuri, cu izbânzi copilărești, cu nerăbdare, cu bucurie, cu grija mamii, cu ulița nefrământată, cu chipul bunicii mele netulburat de colbul vremurilor...
Jurnalist.
cu lipsuri, cu izbânzi copilărești, cu nerăbdare, cu bucurie, cu grija mamii, cu ulița nefrământată, cu chipul bunicii mele netulburat de colbul vremurilor...
Da, îmi este dor de gustul merelor din copilărie… Atunci, mărul era măr, para era pară si „crastavetele” era castravete.
Ce ierni am mai trăit cândva, făr' de griji, făr' de socoteli, făr' de toate câte acum îmi prisosesc! Erau alte ierni
„Cea mai mare putreziciune este dezbinarea. Românii nu se unesc nici măcar în fața morții
Cum a ajuns românul să nu își mai lucreze pămăntul? Nimerită întrebare, greu răspuns...
Călin Georgescu la vot cu George Simion: