Cornel Nistorescu: Ciolacu, nu fi lepră că se vede!
Fomist după putere și după aplauze, Marcel Ciolacu a dat fuga să-l viziteze pe Florin Piersic. De la „Miami Bici 2”, zis și Buci, a trecut la teatru.
Director Cotidianul
Fomist după putere și după aplauze, Marcel Ciolacu a dat fuga să-l viziteze pe Florin Piersic. De la „Miami Bici 2”, zis și Buci, a trecut la teatru.
Am sărbătorit și această aniversare a unirii din 1859 cam la fel cum am făcut-o și cu cea dedicată Centenarului, din 2018. Tot cu jumătate de gură, cu suflet strîns, cu dezbinare, cu mitinguri de fațadă și propagandă.
Nu demult, la una dintre întoarcerile mele acasă, am dat de cîțiva oameni cu scări, cățărați pe stîlpii de beton ai rețelei electrice care străbate satul. -Ce faceți, oameni buni? A căzut curentul? -Nici vorbă! Punem fibra optică!
Dacă ar fi ca la 75 de ani să dau cuiva un sfat, acela ar fi unul simplu: Omule, alege-ți munca în care să nu simți că îmbătrînești!
V-aș invita să nu luați în considerare cele scrise de mine mai jos decît după ce vă gîndiți singuri la toate cele care vă sînt livrate cu aer de mari reușite.
Un grup de români reprezentînd cîteva partide care i-au pus pe liste a votat pentru modificarea Tratatelor Uniunii Europene și pentru simplificarea procedurilor de suspendare a unor drepturi ale statelor membre. Deci și a României.
Am scăpat de o belea. Procesul cu FDGR, succesor al Grupului Etnic German nu mai este pentru mine o amenințare. Recursul FDGR care încerca să „imunizeze” o sentință din vremea lui Klaus Iohannis, primar de Sibiu.
Nici nu bănuiește Marcel Ciolacu și nici PSD-ul în ce rahat au intrat cu inițiativa reglementării modului în care cetățenii pot folosi banii cash.
Nu-mi place acest subiect și nici această situație. Dar nu o pot ocoli. Mă obligă profesia mea pe care am servit-o o jumătate de secol și mă încearcă un sentiment al datoriei. De aceea semnalez un fapt care ne poate discredita pe mulți dintre noi. Nu suntem echilibrați și nici obiectivi!
Cunoscutul actor Volodimir Zelenski a venit în vizită la Klaus Iohannis și mai puțin la români. Și acum, tot în proverbiala sa bluză (din cauza scăderii temperaturii), nu în tricoul cu care a vrut să semene cu alți luptători celebri.
Ne-am încurcat în politică și afaceri cum n-am mai făcut-o de mult. Adevărul este că am uitat să jucăm. Și, pentru că am numit la Externe numai figuranți, nu mai contăm pe nicăieri.
Înghesuială teribilă pe micul ecran. Toți cei care au o cît de mică răspundere se dau de ceasul morții să se spele pe mîini. Adică să își demonstreze nevinovăția și să își arate populației solicitudinea și compasiunea.
În sfîrșit, Untold a provocat discuții. Încă sunt departe de o dezbatere serioasă. Ea este evitată și din cauza faptului că multe televiziuni și ziare sunt partenere media sau cu interese directe și indirecte în afacere.
Chiar vă imaginați că așa, ca din Lună au apărut Bocancea Antonie Cristian și Constantin Ilaș cu lista din broșura lor intitulată „Războiul din Ucraina – Un conflict regional cu efecte globale”? Chiar așa, peste noapte li s-a năzărit să publice o listă de putiniști care trebuie interziși?
Grăsani, cu burta scoasă mult la înaintare, cu badge pe piept și însoțiți de asistente cu picioare lungi, purtătoare de genți cu cine știe ce, schimburi de cărți de vizită, o engleză rusească și multe mașini scumpe, semn că războiul grîului nu-i tot una cu cel din Ucraina.
Un personaj care a rămas pe aglomerata retină a evenimentelor din România cu două scame ( Dragă Elena, tu ești…. scamă) și cu viteza iepurească a votului românesc de la Paris s-a trezit că s-ar putea relansa cu o idee bisericească.
Cum a fost posibil ca un monument atît de important al orașului să sufere o asemenea reîncadrare (coborîre) în banal, ca să nu zic dispreț ?
Au fost anii de aur ai presei românești post Ceaușescu, cu Piața Universității, cu prima descindere a minerilor, cu studenții veniți din stradă să devină ziariști, cu comuniștii feroce reșapați în democrați, cu vînătoarea de securiști, cu mineriada din iunie (cea mai cumplită!), cu marșul cămășilor albe
În Academia Română, dominată de coterii, ca mai toată societatea românească, se duce o luptă pentru debarcarea academicianului Dumitru Radu Popescu și pentru ocuparea postului de director general al Editurii Academiei Române, post ocupat încă de scriitorul aflat în spital.
Dacă ar fi trăit, Marin Preda sau Eugen Barbu ar fi putut să descrie pedanteria unui român ajuns, după un îndelung dat din coate, ambasador la Paris. În țară, omul nostru trăia în două camere modeste printr-un cartier făcut de comuniști.
Era de mirare ca Marcel Ciolacu și Klaus Iohannis (în ordinea deciziei) să numească la Apărare un om fără probleme, cu o personalitate puternică și fără belele.
A trecut noaptea de groază a presei românești, deși luni, la 9 dimineața, Realitatea TV Plus tot mai difuza știrea cu vizita și petrecerea lui Elon Musk la Castelul Bran.
Din cînd în cînd deschid site-ul dispărutei reviste „Foaia transilvană”, chiar și pentru faptul că eu i-am dat numele în amintirea ”Foii interesante” de la Orăștie și în semn de respect pentru gestul aproape dispărut al țăranilor ardeleni
Niciodată n-am văzut țara mai fiartă și mai nepăsătoare ca acum. Drumurile plîng însîngerate. Convoaiele de mașini se întorc din vest. Cîrnați șerpuind de autombile se lasă spre vestul Europei. Avioane grele cară zeci de mii de români spre verile altora
Călin Georgescu la vot cu George Simion: