Cora Muntean este jurnalistă profesionistă, Redactor-șef la Cristoiublog - cristoiublog.ro și Președinte la Asociația Natională a Comercianților Mici și Mijlocii din România.
⚊ www.facebook.com/cora.muntean.5
Datorită lui am ajuns jurnalistă. În urmă cu 29 de ani, mi-a deschis o ușă. Datorită lui am scris, acum doi ani, o carte: "Bucureștiul, sub dictatura coronavirus". CoraZone este emisiunea mea de apogeu al carierei
Curtea de Conturi anunță, într-un raport, la o primă strigare, că a descoperit nereguli de peste o sută de milioane de euro la cumpărarea de vaccinuri. Adică, cât patru bărci luate de la olandezi.
O agenție de presă (aia care trebuie să dea știri seci, adică să informeze poporul, că am făcut și agenție de presă și știu cu ce se mănâncă), Mediafax, a început o campanie.
Îi spun zâmbind: „Cred că dacă ai avea ocazia, m-ai și ucide”. „Bineînțeles, fără niciun regret. Și va veni și vremea aia, că voi sunteți frâna progresului”.
Acum câteva zile, în metrou era o adolescentă care luase o poziție provocatoare. În pantaloni scurți mulați, mai mult chiloți, fata își întindea lasciv picioarele lungi până la jumătatea vagonului.
Acum, în metrou (vă era dor, nu?). Nimeresc la Victoriei lângă doi IT-iști. Eu știam că ăștia-s jumătate om, (troti, dar, mă rog, să zicem om după înfățișare) jumătate computer, dar m-am crucit.
Cei care ați deschis acest text v-ați gândit, probabil, oripilați, cred, că i se face un monument lui Iohannis. Și v-a venit repede în minte, ca și mie, citatul ăla „înalt ca bradul, prost ca gardul”. Greșit, stimați tovarăși, aveți prea multă imaginație.
El strigă: „Penalo!” Nu i-am dat o poșetă in cap, m-am abținut. Adevărul este că eu chiar am fost condamnată și mulți știu asta. Pentru rasism. Mi-am luat-o pe political correctness după evenimentele de la Hădăreni.
Înțeleg că la ora 20:00 s-a dus miliția La Copac să îl amendeze pe Horațiu Șerb. Cântă Dan Bittman și e curtea plină. Robert Bugă relatează de la fața locului:
Parcă a fost ieri. Eram în liceu și am decis să mergem la Blaj, unde venea Cenaclul Flacăra. Urma să vină și în Târgu Mureș, dar noi, o gașcă de fete, am hotărât să mergem pe Câmpia Libertății. Cu trenul. Cu Nașul!
Cu cuțitul în mână, am deschis ușa. Erau doi predicatori, ea și el, cu un maldăr de reviste în brațe. „Ce doriți?”, am întrebat eu arțăgoasă, dată fiind situația. Ăștia s-au uitat la mine cu ochii cât cepele și în momentul următor se buluceau în lift.
Am stat lângă ea și i-am dictat fiecare literă. Ea o repeta de câteva ori în timp ce scria. Și a ieșit asta: „VA ROG AJUTAȚI-MĂ! NU AM AVUT NOROC ÎN VIAȚĂ. NU AM AVUT O MAMĂ CARE SĂ MĂ ÎNDRUME!”
Azi, la un mall. Nu aveam de ce să intru, așteptam pe cineva dintr-o clădire de birouri de lângă, așa că m-am așezat pe o bordură. Au apărut doi oameni, unul tânăr, cu o mătură și un făraș, și unul mai în vârstă.
Deci trebuia să pună la cale o urzeală de zile mari, să formeze un grup organizat și să facem toți o mare ilegalitate. Pentru care riscam pedeapsa supremă dacă ne prindeau discipolii represivului cuplu Tătaru-Arafat.
Eram la Unirii, pe partea cu The Harp, așteptam pe cineva. În fața sălii de jocuri de noroc erau trei tipi, gen bombardieri. Vine o trotinetistă, se oprește lângă ei și-i întreabă ceva. Unul dintre ei o întoarce cu fața la bulevard, fac
Din culise, că acolo e sarea și piperul. M-am tot uitat după pițipoance, pentru că niciun partid nu are atâtea ca liberalii. Pesedistele, orice ar face, par tot gospodine, iar useristele, dacă le dibuiești că-s femei, zici că-s gardiene de la
Una dintre ele plângea, celelalte încercau să o aline. Plângea încet, cu mâinile pe genunchi. I-am urmărit, vorbind la telefon, o lacrimă, de când s-a desprins de bărbie până a picurat pe mână. Am terminat intervenția și nu știam ce să fac.
Timp de o lună, voi fi mai absentă pe Facebook, în balamuc. Sunt încă sub restricții, chiar dacă pot, din nou, să scriu, vizibilitatea postărilor mele a fost redusă (ca și la ActiveNews - nota red.). O lună. Na, bine că nu m-au pus pe boabe de porumb.
Avertisment: Titlul este o capcană pentru cititorii de titluri. Doar de titluri, după care sar imediat cu un comentariu. În acest caz, aș fi acuzată că sunt pesedistă.
Când s-a clătinat, am stat în spatele lui și am întins puțin mâna spre el, dar a reușit singur. Ne-am prins amândoi de bara din mijloc și m-a întrebat ceva. Nu am înțeles și nu doar din cauza măștii. Pe care erau două urme de degete
Criminalilor, scoateți mizeria asta, că s-a dat semnalul că e gata. Însuși profitorul de la Faizăr a zis, nu vă mai luați după jurmii psihopați.
Această demență este posibilă din cauza terorii instaurată de stat, cu larga participare a cetățenilor. Statul a aruncat pe piață oameni nepregătiți și le-a dat, mai ales în ultimii doi ani, drepturi nelimitate.
Noi admirăm personalitățile care se opun sistemului opresiv. Ei spun că acei oameni sunt sălbatici și primitivi și ne disprețuiesc. Noi vorbim, protestăm, ne revoltăm. Ei tac și se supun. Toți, și ei și noi, stăm în genunchi.
La metrou. La Unirii. Vine trenul și nu se deschid ușile. Nici una. O tipă, fostă tocilară, acum nevastă frigidă, apasă în dușmănie butonul.
Șarlatanul Tedros Ghebreyesus, despre sărbători: „Anularea unui eveniment este mai bună decât anularea unei vieți”. Să mori tu, tot omeseul și toate neamurile tale că așa e! De doi ani, asta facem: anulăm tot și ne îmbolnăvim de nervi
În stare de criză sau nu, mie nu-mi place să stăm călare unul peste altul și evit cât pot asta. Chiar dacă în orele de vârf, solidară cu proletariatul digital, bestia ia o pauză, evit să circul cu metroul când știu că e ca la rugby. Mai bine...
Bravii soldați români cad de pe cal, nu știu să bată pas de defilare, dar, spre deosebire de nemți, sunt responsabili. Poartă mască, arată că le pasă. Bine că nu le-a căzut coroana pe picioare, că le strica pedichiura.
„Cucoană, ești o jigodie!”, i-am spus eu și am plecat să le ajung pe mamă și fetiță. M-am oprit în spatele lor. Amândouă cântau „Rățuștele mele”. Am zâmbit și m-am întors din drum.
În ultimii doi ani am privilegiul să-i fiu aproape. Când am crezut că e prea târziu pentru zbor, mi-a arătat zarea. Pentru a îndrăzni, ai nevoie de o cale, o carte și un mentor. Mentorul nu trebuie să fie o plasă de siguranță, ci încrederea că nu ai nevoie de ea. La mulți ani cu sănătate, dragă Maestre! Mulțumesc!
Unii, la stres și băutură, fac urât. Iar când mai ai în spate și o armată de dictatori și una de șpăgari, poți ajunge la balamuc.
Ceva oficiali după ținută, poate ăia de la Omeseu. Vorbeau în engleză. Tare. Despre noi, disprețuitori. Deodată una dintre coțofene (că ele așa păreau, iar el un libidinos) spune că "românii sunt un popor de proști mizerabili".
Medicamente nu ați adus. Nimic. Că, vaccin, vaccin, vaccin! Pe alea trimise de alte țări, de milă, le vindeți prin spitale familiilor disperate să-și salveze pe cineva drag. Cam cu 2000 de euro. Dacă sunteți prinși, spuneți că nici vorbă, că s-a înțeles greșit, că are spitalul. Dacă nu, băgați banii în buzunar.
Azi am trecut de două ori prin parcul Bazilescu și m-am întâlnit cu doi oameni care mătură. Prima dată, am dat de ei pe o alee. Cel mai în vârstă stătea pe un dîmb lângă măturoiul verde neon și cel tânăr mătura
Ați prăduit o grămadă de bani pe teatru ieftin, pe „actori” care se jeleau și scriau povești de doi bani din vacanțe, petrecute pe insule exotice. Numai eu știu câteva panarame de-astea. Și-acum veniți să spuneți că aproape 70 la sută din populație e proastă, veniți să urlați la popor ca niște psihopați?
Mâine nu, că-s negocieri, dar poimâine mă pregătesc că sigur vine alaiul, în frunte cu Iohannis, în Chitila.
Am scăpat de congresul PNL, care a fost hitul acestei veri. Ce congres? A fost ca la măcelărie, dar nu-i treaba măgarului de unde beau oile apă. Și nici sinuciderea unui partid nu-i treaba poporului. Poporul e cu necazurile lui, care, toate se rezolvă ca-n basme, dacă vin banii de la Bruxelles.
„Un imn sarcastic și macabru închinat poliției secrete sovietice, care a împiedicat răspândirea ciumei, dezvăluind însă măsura imensă în care otrăvise deja societatea." Cred că așa va fi și cu cei care vor supraviețui terorii care va urma, vor spune ușurați: „A fost doar virus”. Și vor refuza să povestească despre teroarea psihică, despre trădări, despre chinuri...
În fața mea mergea o mamă sărmană cu copilul, o fetiță cam de 3 ani. Mergeau încet, dar am rămas în spatele lor. (Dacă nu ne grăbim ca disperații și dacă ridicăm ochii din telefon, putem vedea la orice pas o poveste, despre care am spune că e inventată dacă o auzim de la alții).
Florin Cîțu spune că o parte dintre români au salarii de 3000 de euro și crește vertiginos numărul celor cu salarii mai mari de 1000 de euro. Bietul de el! Vai de noi!
Călin Georgescu la vot cu George Simion:
