Cora Muntean este jurnalistă profesionistă, Redactor-șef la Cristoiublog - cristoiublog.ro și Președinte la Asociația Natională a Comercianților Mici și Mijlocii din România.
⚊ www.facebook.com/cora.muntean.5
Ieri, din motive care țin de stomatologie, am fost nevoită să acționez sub acoperire. Trec peste privirile pline de reproș ale unora. Bă, nebunilor, acum 5 ani pe vremea asta, dacă nu aveam mască mă dădeați la miliție.
Eu vreau ca președintele să fie decis de camionagii, badante, căpșunari, curve și pești, măturători, maneliști, bombardieri, de săraci și de disperați. De „pleava societății”, cum ar veni.
De tânărul care a făcut voluntariat și, după serviciu, a adunat șoferi de camioane și muncitori de pe câmpuri și i-a dus la vot. Când s-a oferit a precizat de mai multe ori: Fără nicio obligație. Fără plată și fără să vă condiționez votul...
Am dat o tură pe la Ateneu și, cu un drum, am intrat și pe la hotel. Ăla unde s-au cazat, pe vremuri, asasinii lui Dragnea. M-am dus până la ușa unde era Trump ăla mic. Nimeni nu m-a întrebat ce caut pe acolo. Cred că datorită ochelarilor de soare. Or fi zis că-s o babă din servicii, pe care au uitat-o Dumnezeu și casa de pensii acolo.
Nicușor, despre faptul că folosește mașina instituției în scop electoral: „Sunt primar, mașina primăriei mă duce acasă, poate să mă ducă la o dezbatere”.
Nu cred să existe cineva care să aibă mai multe meciuri cu Ion Cristoiu decât mine. Dacă în 1993 mi-ar fi spus cineva că voi ajunge aici, credeam că fabulează.
Acum, că am 32 de ani de presă, chiar dacă nu sunt o Helen Thomas, care avea scaunul ei la Casa Albă și a trecut prin foc și pară zece președinți, am o propunere.
Ai noștri, care ne conduc, ce fac acum? S-au întrunit să ia o decizie sau mergem tot ca până acum cu ce zice uie, aia facem? Eu stau cu ochii pe tiktokul lui Marcel. Poate-și pune iar sarmale, fripturi, mici și cozonaci în cap.
Am fost atenționată de mai multe persoane că am intrat în vizorul AI de noi, o haită care se năpustește asupra unor persoane, pe care le consideră ei, nu știu pe ce criterii, ca fiind propagandiste.
Duminică am fost la marea sindrofie a PNL, votarea lui Crin Antonescu drept candidat. În primul rând, când am plecat de acasă, după ce m-am văzut în oglinda din lift, m-am întors, că eram toată în negru, de parcă eram în doliu după democrație.
Mircurea trecută, când m-am întors de la reședința ambasadorului Japoniei, unde a avut loc o conferință de presă și o recepție, eram un pachet de nervi. Am zis să nu scriu, că nu pot fi obiectivă și e păcat de strădania japonezilor, care sunt fără cusur.
Când veneam în redacție, în București, intram la el în birou. Ca jurnalistă, nu mă ridica în slăvi, dimpotrivă. Nu că nu ar fi fost mulțumit, că știam (pe surse) că este. Dar era preocupat cum mă descurc ca mamă singură. Spunea că nu poți crește un copil doar cu dragoste și mă trimitea cu un bilet la casierie.
Azi, înainte de amiază, în metrou, când afară ploua și era frig. Am crezut că am nimerit trenul către Siberia, că ne deportează. Toate geamurile erau deschise și mergea aerul condiționat de trăsnea. Ne-am înfofolit, ne-am pus glugile în cap.
Interviu cu Academicianul Eugen Mihăescu. Co-producție: MetropolaTv și CristoiuTv. Realizator: Cora Muntean
Înainte de Înviere, pe la Romană. Liniște, lume puțină. Pe lângă mine trece o tânără fredonând. Deși eram doar noi pe trotuar, m-a atins cu cotul. S-a scuzat. Vântul i-a umflat și părul negru lung și cârlionțat, si balonzaidul roșu aprins. Părea trandafirul deșertului. După câțiva pași, se oprește brusc, se întoarce, scoate telefonul din buzunar și
Am luat-o de mână, s-a uitat la mine și a spus: „Nu mai pot! Nu mai merg acasă”. Ce să o întreb? Cum să o întreb? „Doi ani am auzit doar că vom muri. De la virus. Acum aud iar că vom muri. De la război. Nu mai pot”.
Vineri seara m-am întors din Târgu Mureș, unde am participat la un eveniment. M-am întors din orașul meu, unde candidează la primărie un prieten drag, unul dintre cei mai buni medici de chirurgie cardiovasculară din lume.
Dar nu despre proces scriu, ci despre succes. Și despre Oamenii care formează oameni de succes. Cu familia Boloș am fost vecină de cartier în Târgu Mureș. Pe domnul Boloș îl știu de când am intrat în presă.
Pe vremuri, casele sătenilor săraci erau văruite, pe dinafară, cu Albastru de Mândră Mărie, un albastru intens, care să facă diferența dintre aceste case și ale celor mai avuți.
Fata a privit-o cu drag, și-a pus capul pe umărul ei și a închis ochii. Mama îi mângâia mâinile, apoi s-a aplecat puțin și i-a sărutat palma. Stăteau așa, ca un grup statuar. La un moment dat, fetei i s-a prelins o lacrimă, care s-a furișat sub gulerul hainei.
Tipul care se lamenta că-s sabotați de PSD și PNL le spunea ălorlalți doi: „Diana va fi președintă, să vedeți, oricâte piedici ne-ar pune”. „Vine și doamna Șoșoacă?”, mă bag eu în vorbă. „Sigur că vine, dacă ea a organizat”, spune tipul.
Nu se aplică nici proletariatului digital, că la pizza e simplu. Cu mâna. De fapt, nimeni nu mai ține cont de astfel de reguli. Chiar, v-ar fi dor de astfel de cine sau sunt prea rigide?
Când am ieșit, pe trotuar, am dat de un domn pe care-l văzusem și la intrare. „Ar trebui aruncați în aer”, zice omul. Se vedea pe fața lui că e epuizat de nervi. „Domnule, dacă aveți vreo idee, orice, mă bag, ne asociem”.
De multe ori m-am aflat la o răspântie. Puteam alege provocarea sau puteam să mă complac în resemnare și să dau vina pe destin.
Pietonii nu au voie să se apropie de palat. M-am prefăcut că m-am rătăcit. Un militar, extrem de amabil, mi-a explicat că trebuie să plec de acolo. Acum stau pe o bordură și sunt curioasă în cât timp voi fi evacuată.
George Simion și-a început ziua în care împlinește 37 de ani cu o moțiune de cenzură a „Ciolacului” urmată de o demonstrație împotriva Cenzurii CNA. Duminică, AUR și-a lansat europarlamentarii la Constanța - VIDEO
Este deștept, celebru, bogat și frumos. Acum, că am captat atenția, mărturisesc că discuția cu Florentin Tuca este despre altceva. Și vă puteți convinge vizionând interviul de mai sus. Însă, rămâne că este cum am spus.
Milioane de români ar trebui să fie acum în stradă și să urle că nu mai au aer.
Da, ministra justiției. Știu, nu fiți răi, pentru aia cred că a făcut reclamă când și-a luat fusta leopard mulată. Până și Cîțu s-a dus pe munte, să ia aer și a rezistat ispitei de la Cluj.
Pentru mine, crescută într-o altă generație, poate depășită, dascălii nu sunt simpli lucrători în Educație. Pentru mine, întâlnirea cu Primul Învățător a fost o magie și de la el așteptam să mă facă om mare.
Ăștia sunt elevii care au bălit, împreună cu părinții, la toate emisiunile pentru cretini de la TV. Stați că vin tare din urmă copiii ai căror părinți stau numai pe telefon. O știre care ar trebui să ne cutremure:
Totuși, există vreun ins sănătos la cap în coaliția asta care să pună și problema românilor? Că facturi, prețuri, inflație. Cum să te mai gândești să câștigi alegeri în țara asta când tu nu dai doi bani pe locuitorii ei?
Poliția Română are pagină de Facebook, unde se scriu tot felul de povești lacrimogene despre eroismul polițiștilor. Cum pagina are peste un milion de urmăritori, curg inimioarele.
Aștept să intru undeva și, pentru că am ajuns mai repede, m-am așezat pe o bancă în parc. De la magazinul din față a ieșit un domn, cam de 40 de ani. Are o problemă, o dizabilitate cred, că merge ajutându-se de un baston.
CoraZone. Bunica, icoana care rămâne agățată de colțul sufletului. Video-interviu cu avocatul de la Chișinău Iulian Rusanovschi, fondatorul Asociației Monumentum din Basarabia:
„Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 5 ani sau cu amendă următoarele fapte: a) eliminarea deșeurilor care au făcut obiectul transferului, așa cum este definit de Regulamentul (CE) 1.013/2006, în spații neautorizate sau prin constituirea de depozite ilegale”.
CoraZone. Biserica, locul unde copilăria și-a făcut fortăreață Co-producție: MetropolaTv și CristoiuTv. Realizator: Cora Muntean
Dacă tot a fost înhățat Musta pentru o găinărie, să ne reamintim de teroarea pe care cioclii apocaliptici au răspândit-o. Mă bucur enorm că am scris o carte în starea de urgență. Sper ca mărturiile mele să folosească urmașilor.
74. Zilnic, o emisiune în altă parte, în fiecare seară, „Jurnalul meu video”. Plus editorialul. Pentru emisiunea de interviuri se pregătește o zi întreagă. Știe mereu tot ce se întâmplă pe planetă. Se uită la seriale turcești. Citește și scrie continuu.
Azi, la împinge tava. Un loc cu ușă strâmtă, unde urci/cobori trei trepte, la fel de strâmte. Cum s-a putut, nu asta e problema, mâncarea e bună. Dau să ies, fac un pas spre prima treaptă și mă lovește Katrina.
Călin Georgescu la vot cu George Simion:
