CAMELIA SURUIANU, (n. 1981), doctor în filologie al Universității București; în prezent activează în sectorul privat, a publicat mai multe lucrări în volum și peste o sută de articole literare, dedicate cu precădere Asociației culturale Rugul Aprins; preparator la Universitatea „Ovidius" din Constanța (2007-2008); realizator și prezentator al emisiunilor săptămânale Vers pentru minte și inimă și Mărturii sub comunism la „Radio Dobrogea" (2007-2012); consilier editorial în cadrul editurilor A.N.C.A. și Apollon (2008-2012).
⚊ issuu.com/anonimus01
În cinstea Icoanei Rugului Aprins, care se serbează în Biserica Ortodoxă Română în data de 4 septembrie, părintele ieroschimonah Daniil Sandu Tudor, după 10 ani de studiu asupra scrierilor Sfinților Părinți, reușește să încheie cel mai complex text poetic de rit bizantin dedicat Maicii Domnului.
În urmă cu 36 de ani, pe 8 august 1990, trecea la Domnul maica Teodosia Lațcu, una dintre cele mai luminoase și mai profunde personalități ale spiritualității românești contemporane. Deși a lăsat o operă poetică de o valoare excepțională și o mărturie de viață care ne impresionează și astăzi prin autenticitatea sa, numele sfinției sale continuă să rămână puțin cunoscut în mediile literaturii religioase.
„Reprezentantul complet al grupului Rugul Aprins", după cum îl numește Marian Popa, în Istoria literaturii române de azi pe mâine, 23 august 1944 – 22 decembrie 1989, Alexandru Mironescu a reintrat în atenția intelectualilor români în perioada postdecembristă, datorită strădaniei fiice sale, Ileana Mironescu
Cronicar, dramaturg, prozator, poet, eseist, reprezentant al generației de intelectuali care s-a afirmat în cultura română după Primul Război Mondial, Ion Marin Sadoveanu a contribuit substanțial la procesul de înnoire a dramaturgiei românești, în special prin demersul de teoretizare, dar și prin creație, delimitându-se de tradiționalism și dezvoltând noi forme artistice, sincrone cu dramaturgia occidentală.
Pe părintele Ioan Iovan l-am cunoscut personal, copil fiind mergeam, din când în când, joia la Mănăstirea Plumbuita, când sfinția sa slujea Sfanta Liturghie.
Considerat „creator polivalent, supradotat" de către Alexandru Mironescu, prietenul său de-o viață, Paul Sterian rămâne consemnat în Istoria literaturii române ca fiind intelectualul care, grație culturii sale prodigioase, a reușit să își pună amprenta pe mai multe domenii de activitate.
Nu vorbim despre un opozant politic, ci despre un om care a ales să scrie poezie religioasă, să caute adâncul vieții și să nu abdice în fața propriei sale interiorizări. Și, pentru această fidelitate interioară, a fost condamnat. Poate că răspunsul nu trebuie căutat doar în trecut, ci și în felul în care înțelegem astăzi credința și responsabilitatea cuvântului
În momentul dispariției lui Mircea Eliade, lumea culturală nu a pierdut doar un scriitor sau un istoric al religiilor, ci unul dintre acei gânditori care au reușit să ofere o cheie de înțelegere a omului în raport cu sacrul. În fața unei opere atât de vaste, întrebarea care se impune nu este una biografică, ci de ordin esențial: ce ne-a rămas, în mod real, de la Mircea Eliade?
Sunt vieți care nu se încheie odată cu moartea lor, ci continuă să existe în veșnicie. Viața maicii Mihaela nu a fost spectaculoasă, ci trăită până la capăt, în rugăciune, ascultare, curaj și jertfă. În fața unui asemenea destin, cuvintele nu au forță, și ne trimit spre reculegere. Maica Mihaela nu a dus o luptă pentru a fi văzută și nici pentru a fi înțeleasă,
În rândurile care urmeazǎ propunem cititorului avizat o prezentare analiticǎ a câtorva secvențe din poemul dramatic Miorița, operǎ în care motivele precreștine ale binecunoscutei balade cu același titlu sunt distilate prin mecanismele literaturii în interpretarea ÎPS Bartolomeu Valeriu Anania.
Sunt oameni despre care istoria ne vorbește puțin, dar care și-au trăit viața cu o intensitate imposibil de cuprins în câteva rânduri. Nu au urmărit recunoașterea publică, dar au lăsat o urmă prin viață greu de șters. Un astfel de destin a fost cel al Zoricăi Lațcu, cunoscută în viața monahală drept Maica Teodosia.
Conceptul de scriitor religios nu s-a bucurat de o circulație prea largă în literatura română, în consecință, astăzi avem mari dificultăți de definire. Din considerente politice, în perioada comunistă, dimensiunea religioasă a creatorilor români a fost insistent ascunsă, deformată sau minimalizată.
Înaltpreasfinția sa Bartolomeu Valeriu Anania, în prefața volumului de versuri Acatiste, semnate de părintele Daniil Sandu Tudor, susține că în interiorul Rugului Aprins au existat două grupuri: unul literar și altul duhovnicesc. Doar, „Vasile Voiculescu era singurul care aparținea ambelor grupuri, literar și duhovnicesc."
Cugetările părintelui Daniil Sandu Tudor, rămase majoritatea în manuscris la moartea sa, constituie un spațiu de cercetare ce impune dificultăți lectorului atât din cauza numărului impresionat de pagini, cât și din cauza formei nedefinitivate pe care o au. În acest laborator de gândire trebuie să pătrunzi cu atenție față de intenția sa ideatică,
Dosarul Rugului Aprins reprezintă cel mai concludent exemplu de persecuție religioasă. Deși Constituția garanta libertatea religioasă, acest privilegiu era socotit „o mască pentru promovarea diverselor obiective politice antidemocratice de către elemente dușmănoase”.
Așezământul, ctitorit de Sfântul Antim Ivireanul, (o capodoperă a stilului brâncovenesc, ce deține o bibliotecă formată din cărți vechi, unele dintre ele fiind din secolul al XVII-lea,) pare a fi o prelungire, la o scară mai mică, firește, a prestigioasei mănăstiri de pe muntele Sinai.
Cu puțin timp înainte ca Vasile Voiculescu să fie arestat, manuscrisul Ultimelor sonete… circula în mediul cultural sub formă de samizdat. Volumul fusese citit în cadrul conferințelor literare organizate la Mănăstirea Antim
În pofida tuturor greutăților, Părintele Adrian a ales să-și ducă crucea cu demnitate și răbdare. Cunoscându-l încă din copilărie, vă pot mărturisi, că iubea familia tradițională, copiii și bătrânii care trăiau aproape de duhovnicii noștri de prin mănăstiri. Aprecia spovedania curată și sinceră, a omului care, din tot sufletul recunoștea în fața lui Dumnezeu
Sf. Sofian a rămas în amintirea academicianului Virgil Cândea ca fiind monahul care-i aducea aminte de „«părinții bătrâni» ai Patericului, care au vegheat la păstrarea intactă și transmiterea din generație în generație a învățăturii și căilor îndumnezeirii omului, prin despătimire și prin Rugăciunea lui Iisus, săvârșită cu mintea coborâtă în inimă”.
În jurul anului 1946 Sandu Tudor, ca semn de omagiu adus Maicii Domnului începe să lucreze la o amplă poezie religioasă, de rit bizantin, pe care o va intitula sugestiv Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului. Această variantă, avea o formă mai redusă, fiind formată din nouă condace. Ea a fost definitivată în anul 1948.
De câțiva ani, în lunile de vară, Europa este supusă căldurii extreme și incendiilor forestiere. Potrivit raportului Seceta în Europa, elaborat de Centrul Comun de Cercetare al Uniunii Europene, se subliniază faptul că în 2022 a avut loc cea mai gravă secetă din ultimii 500 de ani.
În timp ce accesul la apă sigură în Siria era înainte de începerea războiului, în 2010, de 98% în orașe și 92% în zonele rurale, această rată a scăzut cu 40% și doar 50% din sistemele de apă și canalizare sunt active după terminarea războiului.
În urma schimbărilor politice survenite în țară, începând cu anul 1945, numeroși oameni de cultură au fost treptat înlăturați din funcțiile publice. În 1946, Vasile Voiculescu este destituit din postul de redactor cultural,
18 martie 1921 – au trecut 104 ani de la nașterea ÎPS Bartolomeu Valeriu Anania
Anul acesta se împlinesc 108 ani de la nașterea renumitei poete și traducătoare filocalice Teodosia Zorica Lațcu.
Conferințele organizate în incinta Mănăstirii Antim au fost sistate în urma unei legi votate în Parlament, în anul 1948, care interzicea activitatea tuturor fundațiilor și asociaților, fie ele cu program cultural.
Cu evidentă nostalgie, André Scrima în Timpul Rugului Aprins alocă un spațiu generos prezentării liderului Grupului „Rugul Aprins". Acesta l-a cunoscut pe ziaristul și scriitorul Sandu Tudor după cel de-al Doilea Război Mondial.
Grupul duhovnicesc se îndeletnicea cu traducerea și prezentarea, în premieră la noi în țară, a celebrilor patrologi răsăriteni. Totodată, se organizau concursuri de pictură, arta sacră numărându-se printre subiectele favorite. Acestea erau însoțite și de ample explicații privind erminia culorilor și a simbolisticii religioase.
După o viață tumultoasă, proaspăt intrat în monahism la Mănăstirea Antim, Sandu Tudor „continuă să-și exerseze pasiunea «poetică»."1 Astfel, în jurul anului 1946, ca semn de omagiu adus „Rugului Aprins" începe să lucreze la o amplă poezie religioasă, de rit bizantin, pe care o va intitula sugestiv Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului.
Sandu Tudor și Alexandru Mironescu, aflați într-una din zile în vizită la părintele Nicodim Bujor, călugăr din cadrul mănăstirii, au fost prezentați celor doi refugiați. Astfel, în urma întrevederii a rezultat o apropiere între părintele Ioan Kulîghin și grupul „Rugului Aprins"
În anul 1927 Sandu Tudor va surprinde cititorii revistei „Gândirea"1 cu publicarea unui amplu poem, cunoscut credincioșilor sub denumirea de Acatist. De această dată, scriitorul dedică o amplă poezie religioasă protectorului capitalei, Sfântul Dimitrie cel Nou Basarabov ale cărui moaște se găsesc în Biserica Patriarhiei.
Prin acest studiu încercăm să prezentăm în linii mari istoricul Asociației culturale „Rugul Aprins", propunându-ne un demers de redescoperire a unui grup de intelectuali format din clerici și mireni, care, în acei ani ai totalitarismului comunist (1945-1958), au refuzat să se înregimenteze cultural în noua ideologie de partid.
Cine trage sforile în scandalul Pahonțu și cum ne manipulează Recorder la greu - Podcast EVZ Hai România cu Mirel Curea, Tavi Hoandră și Victor Roncea
