Ana-Maria Radulian este pasionată de scris și istoria reală a României.
Am 23 de ani și am participat sâmbătă, 2 octombrie 2021, la protestul din Piața Victoriei. Nu știu cum s-au simțit părinții și bunicii mei în 1989 la revoluție dar eu în timpul protestului am avut sentimentul că România încă nu a murit. E vie!
„Dați-mă afară, dom'le. Că doar mă dați afară de la serviciu, nu din propria casă! Mâine dacă rămân fără loc de muncă, nu e nicio jale. Am din ce să trăiesc! Casa e a mea, soția este a mea, am animale de crescut și pământ de unde să îmi culeg hrana. Plec liniștit, dar de vaccinat, să știți că nu mă vaccinez!”
Complexitatea oferă publicului, de cele mai multe ori, senzația unei ambiguități care se materializează: soluție bună, de altfel, pentru a defini fenomenul societății contemporane; un fel de pictură amețitoare, un tablou viu din vremea
„Astfel Dumnezeu Cuvântul, Înțelepciunea, Puterea a fost Creatorul naturii umane, nu împins din necesitate la crearea omului, ci în virtutea iubirii Sale pentru această ființă a cărei existență a produs-o.”
La 103 ani de la săvârșirea Unirii tuturor românilor, ne-am adunat în număr mare pentru a cinsti memoria eroilor noștri și a curajului cu care ei au învins clipele grele și încercate. În urma jertfei lor, generațiile de azi au avut binecuvântata șansă de a trăi în libertate, lipsite de chinuri, de frici paralizante și de constrângeri.
Printre cei care au făcut cu adevărat zid, cu pieptul lor, în bătăliile de la Oituz s-a aflat și soldatul Mușat Constantin. Bărbat înalt, vânjos, venit din sat, de la plug. Lăsase acasă soția și doi copii. Pentru ei și pentru țară, pentru libertatea lor se bătea soldatul Mușat cu dușmanii.
Acum ceva timp, guvernul a recunoscut oficial că există 16.623 de reacții adverse la vaccin, dar în portalul UE nu au raportat această realitate. Nimeni nu știe adevărul, iar oamenii nu au acces la niște rapoarte bine informate în ceea ce privește vaccinul și efectele sale pe termen scurt sau pe termen lung.
Era în 1992, de sărbătoarea Sfintelor Paști, când regele Mihai și-a reîntâlnit, în sfârșit, poporul. Un moment surprins cu emoție de un număr însemnat de români, o pagină de istorie care a rămas vie și demnă în acest trecut învolburat
A venit și ziua în care toate noțiunile de teorie cu privire la proximitatea unei ideologii totalitariste, care militează pentru un control absolut asupra intimității cetățenilor, încep să contureze realitatea în care trăim. Cine ar fi crezut că acele zvonuri „conspiraționiste” cu privire la pandemia Covid-19 își vor...
De multe ori, mergând prin incinta facultății, am avut o impresie aproape palpabilă a faptului că nu trăiesc la altitudinea realului, ci puțin mai jos, într-o tragedie literară. Fiindcă, la urma urmei, știți ce este tragedia? E o specie a genului dramatic, desigur. Opusă comediei, tragedia scoate la iveală personaje...
Cine ar fi crezut vreodată că pașii pe care îi facem într-o lume masiv tehnologizată nu va face altceva decât să ne sape groapa propriei temnițe sociale? Cu toții dispunem de un telefon mobil și de un laptop acasă. Cum altfel s-ar putea trăi?
Drumul nostru are nevoie grabnică de o altă destinație, de o lume în care toate acțiunile omului să fructifice un singur Sens, acela al desăvârșirii omului ca fiu al lui Dumnezeu. Și cum altfel, fără cuminecare? Suntem sătui de atâta singurătate.
Motto: „Cine caută Adevărul cu inima sinceră, nu are cum să nu îl găsească, indiferent cât de lung este drumul până la destinație”. Fiindcă foarte recent am primit mesaje și diverse remarci cu privire la publicațiile ActiveNews, am decis să vă comunic câteva gânduri legate de activitatea ziarului.
Probabil mulți dintre voi vă întrebați de ce sunt oamenii dispuși să creadă niște minciuni care pot fi atât de limpede demonstrabile? Am putea tinde să afirmăm, la prima vedere, că toată situația pe care o trăim este un profund paradox. Nu a fost la fel și pe vremea comunismului?
Sâmbătă și duminică au avut loc două marșuri în numele demnității noastre. Două marșuri care s-au născut ca din cenușă, într-un timp în care a mărturisi devine un important act de curaj.
Ieri, 12 august, am trecut prin Piața Victoriei și mare mi-a fost mirarea să observ un grup de oameni protestând în fața Guvernului, cu lădițe de roșii în mână. La o privire mai atentă, am văzut persoane de diferite vârste, cetățeni simpli și frumoși, aprinși de râvnă pentru...
De atâtea ori îmi este dat să aud fel și fel de păreri, de ipoteze relative, venite din gura celor care încearcă să ofere existenței un sens plauzibil, trasând cu deosebită ardoare un fir roșu de cuvinte alambicate, de la mintea lor la urechile celor care sunt bine dispuși și ascultă.
La sfârșitul perioadei interbelice, când duhul crunt al celui mai înfiorător război care a pecetluit omenirea domnea pe meleagurile românești, marele filosof Constantin Noica scria următoarele: "Într-o lume cum e cea contemporană, unde toate par a ține de o anumită lege a degradării energiei, unde toate decad și toate obosesc, faptul feminității e un miracol despre care încă nu se vorbește îndeajuns."
Ne naștem cu clipa fiecărui ceas de vreme, încercând, printr-o neasemuită pornire a simțurilor, să cuprindem tainic ceea ce este al nostru, acel " loc " pe care orice om îl știe a fi pregătit special pentru el, sădit în această lume întrecută în felurite metamorfoze, un loc dătător de viață, înfiripat în sensuri și în Adevăr.
Arta suferă o mare lipsă de interes, iar în România aproape că nu există. Oamenii nu se mai gândesc și la suflet, se opresc strict la necesitate. Omul în contact cu arta devine superior, devine sensibil, începe să creadă, devine cu adevărat... om.
„Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare! Paștile Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pre noi, cei ce cântăm cântare de biruință!”
Mărturisitorii din temnițele comuniste ne sunt dovadă vie că indiferent de felul în care ne aflăm în fața lui Dumnezeu, suntem toți chemați în egală măsură la Înviere, iar aceasta nu se săvârșește în chip magic, ci cu credință în Cel ce a biruit Moartea și ne-a dăruit viață veșnică.
În Suplimentul Literar de Duminică, publicăm a doua parte a articolului despre Bucureștiul de altădată, semnat de Ana-Maria Radulian.
Ne bucurăm să începem colaborarea cu noua noastră colegă, Ana Maria Radulian, cu un material publicistic care se integrează perfect în Suplimentul Literar și Artistic duminical al ActiveNews, despre Bucureștiul nostru drag.
INSTITUTUL NAȚIONAL AL COINCIDENȚELOR:
PREMIERĂ NAȚIONALĂ: VAXXED (III) - AUTORIZAT SĂ UCIDĂ. Filmul teribil despre morți subite, cancere galopante, vieți distruse. TRADUS ÎN ROMÂNĂ:
