Deși gestionarea problemelor economice nu intră în atribuțiile Președintelui, deontologii conformiști se simt datori să abuzeze de fița întrebărilor crețe și să mă întrebe persuasiv care este programul economic, care sunt măsurile... și alte tâmpenii menite să perpetueze minciunăraia preelectorală a jinduitorilor la demnități publice. Nea Ion de la Cotidianul, ăla care a mai văzut mulți ca mine, insistă cu faptul că cele mai importante elemente ale unei campanii electorale sunt programele și „seturile de măsuri propuse”. Așa își închipuie inerta lui glagore: că cetățeanul citește abureala din programe, ridică o sprânceană critic condescendent și apoi aplică ștampila pe care o va număra STS-ul. Așa s-a întâmplat în ultimii 34 de ani, așa e corect în democrație, astea sunt reflexele de jurnalism de birou, dezbaterea de șpriț a cunoscătorilor în ale „politichiei”.

„Economia României încetinește, iar industria e în picaj... inflația oscilează și este la valori nemaiîntâlnite în alte țări membre UE...” este doar un preambul al unui articol de ieri, din „Adevărul”, care descrie corect situația, dar, din păcate, pentru că majoritatea ziaristilor sunt exponenți umili ai intereselor stăpânilor, nu spune și cauzele.
Cauzele? Nu sunt de fapt mai multe, ci este doar una singură: nu mai suntem un stat independent, stăpân pe resursele sale, suveran în deciziile care-l privesc.

Dacă România ar fi un stat suveran, orice premier nevândut intereselor străine ar lua trei măsuri economice simple și rapide, suficiente pentru a redresa economia. Și nu trebuie să fii vreun geniu al economiei politice ori al strategiilor de campanie întru îmbrobodirea câinilor de pază, cu dinții tociți, ai democrației.

1. Oprirea importului dement de fiare vechi vândute pe post de armament ultraperformant de către administrația americană și slugile acesteia.
Vai de mine! Dar asta ar însemna să ieșim din NATO, s-ar lamenta nea Ion ori alt suveranist cu ”valorile occidentale” în suflet. Aiasta nu se poate! Cum adică? E normal să plătim bir și taxă de protecție, dacă vrem să aparținem „lumii civilizate”!

2. Stoparea hemoragiei uriașe de bani către Ucraina și refugiații ucrainieni din România; acestora li s-ar oferi sprijinul necesar pentru a munci și nu li s-ar da nimic în plus față de ce li se acordă cetățenilor români. Cum nu avem nicio datorie de a susține Rusia, nu avem nicio datorie nici față de verișorii degenerați care i-au tratat, timp de decenii, pe românii de acolo drept cetățeni de categoria a doua.
Aoleu! Adică să ne opunem politicii luminate a Ursulei, semesista cu soț la Pfizer? Nu se poate, domnule! Nu cumva ești putinist, cu măsurile astea pe care le propui?!

3. Reglementarea pieței de energie (și curent electric, dar și gaz), astfel încât să nu mai fim nevoiți să plătim cel mai scump curent din UE – principalul imbold al inflației pe care o suportăm.
Domnule, e vorba de „liberalizarea pieței de energie”, convenită cu Comisia Europeană, jalon al PNRR... bla-bla-bla... nu se poate, exclus! [Eh, m-am enervat acum, auzind de PNRR – un alt mijloc de jefuire a țării –, dar asta într-un articol viitor]

Am enumerat mai sus TREI MĂSURI. Atât. Numai că ele nu se vor putea pune în practică atât timp cât suntem conduși de fanarioți.

La prima, sunt banii americanilor pe 25 de ani de acum încolo, între 4 si 7 miliarde de euro anual, doar pentru următorii 10 ani. Jaf sau nu?

La a doua, pe nemoldoveanul demn din Buzau l-a luat gura pe dinainte, chiar la Bruxelles, că ajutoarele pe care care noi le dăm Ucrainei și ucrainienilor reprezintă cam 3% din PIB, adică vreo 9 (nouă!) miliarde de euro pe an! Tâlhărie ori prostie?

La a treia, sunt banii șmecherilor din energie, si ei, până la urmă, cam tot de peste ocean. În euro, e colosal și aici: din 2019 și până în 2023, prețul la gaz pentru consumatorii casnici din România a crescut cu 412% (în condițiile în care prețurile nu sunt actualizate cu rata inflației). Ungaria și Croația au avut doar creșteri nesemnificative ale prețurilor. România a pornit, în 2019, de la cele mai mici prețuri la gaz din UE și a avut apoi cea mai mare creștere a acestora în termeni de multiplicare a prețului din 2019.
La electricitate, cu prețurile calculate în termeni de standard sau paritate a puterii de cumpărare, românii plătesc cea mai scumpă energie electrică din UE, respectiv 76 PPS, urmați la mare distanță de Cipru, iar consumatorii casnici din România au plătit în 2023 un preț cu 45,29% mai mare decât media UE! Potrivit Eurostat, prețul plătit pentru electricitate de către consumatorii casnici din România se clasează pe locul 3 în rândul celor mai mari prețuri din UE (0,4199 euro/KWh), după Olanda (0,4750 euro/KWh) și Belgia (0,4350 euro/KWh). Ca termen de comparație, pe piața contractelor bilateral, prețul mediu al energiei era de 168 lei/MWh în 2020, de 388 lei/MWh în 2021 și de 1.000 lei/MWh în 2022. Asta e realitatea arătată de cifre! Un dezastru!
Numai din acest surplus al prețului la energie, impus de liberalizarea dementă, din 2020, a tarifelor, făcută de unsurosul ministru Virgil Popescu, cu complicitatea trădătorilor de la USR, statul roman pierde între 2,5 si 3 miliarde de euro anual, la care se adaugă pierderile colosale cauzate de inflația generată de creșterile aberante de preturi, în plină criză, la gaze și energie electrică.

Prețul de nu fi suverani este că suntem jefuiți, deci săraci.

Mai vreți măsuri economice și programe electorale, deontologilor uzi la pamperși, sau v-a ajuns?

Vă spun eu programul economic de bază, într-un cuvânt, dar mi-e teamă că o să leșinați: SUVERANITATEA!