Sfântul Atanasie al III-lea al Constantinopolului este pomenit în calendarul creștin-ortodox pe 2 mai. Personalitate proeminentă a vieții bisericești ortodoxe în secolul al XVII-lea, mitropolit al Tesalonicului și patriarh ecumenic în două rânduri, pentru scurte perioade de timp, într-o vreme de mari încercări pentru credința creștină, cinstit ca sfânt în Creta, locul nașterii sale, și Ucraina, locul adormirii sale, Sfântul Atanasie al III-lea al Constantinopolului (1580-1654) a fost mai puțin cunoscut, până de curând, în România.

Vreme de mai bine de un deceniu, el a locuit, însă, la Galați, la Mănăstirea „Sfântul Nicolae", realizând, atât în timpul vieții, cât mai ales după mutarea sa la cele veșnice, o adevărată punte de legătură între popoarele și Bisericile de sorginte greacă, slavonă și română. Ca recunoaștere a rolului și a locului său în istoria și spiritualitatea românească, Sfântul Sinod a hotărât, la propunerea Eparhiei Dunării de Jos, ca Sfântul Atanasie să fie înscris, din anul 2008, și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

Sfântul Atanasie s-a născut în anul 1580 în insula Creta, într-o familie creștină și cu bun nume. Tatăl său, Gheorghe Patelarie, era secretar al episcopului locului, iar mama sa - o evlavioasă creștină. Primind din pruncie o educație aleasă, viitorul ierarh, ce primise la botez numele de Alexie, s-a îndreptat încă din tinerețe spre studiul dumnezeieștilor scripturi și spre viața duhovnicească profundă.

După moartea tatălui său, Alexie renunță la lume și intră în viața călugărească, mai întâi la Mănăstirea „Sfânta Ecaterina" din Sinai, unde este călugărit cu numele Atanasie, apoi la Mănăstirea „Sfântul Atanasie" din Tesalonic, unde este hirotonit ieromonah, iar mai apoi în Muntele Athos, la Mănăstirile Esfigmenu și Xeropotam. Pentru o vreme se va afla ca dascăl și în Țara Românească, unde traduce „Psaltirea" în greaca populară.

Aflând de alesele sale calități teologice și duhovnicești, patriarhul Chiril Lucaris îl cheamă pe Sfântul Atanasie în Constantinopol la apărarea credinței ortodoxe mult încercate, la acea vreme, de atacurile ereticilor și ale necredincioșilor. În anul 1631, este ales mitropolit al Tesalonicului, iar trei ani mai târziu, pentru scurtă vreme, Sfântul Atanasie va ocupa și scaunul patriarhal al Constantinopolului.

Silit fiind să-și părăsească păstoriții săi și să ia calea pribegiei, sfântul primește sprijin și găzduire la domnitorul Vasile Lupu al Moldovei, care îi îngăduie să se așeze la Mănăstirea „Sfântul Nicolae" din orașul Galați. Vreme de 12 ani, între 1642 și 1654, cu o scurtă pauză în anul 1652, când este ales din nou patriarh ecumenic, Sfântul Atanasie va îmbogăți spiritual zona Dunării de Jos, dar nu își va uita nici scaunul său mitropolitan, pentru care va solicita neîncetat ajutor material. Tocmai pentru acest scop, va întreprinde o lungă călătorie la Moscova, unde obține de la țarul Rusiei sprijin pentru eparhia sa, în grea suferință.

Pe drumul de întoarcere spre Galați, obosit de greutatea drumului, Sfântul Atanasie își dă sufletul în mâinile lui Dumnezeu la Lubni, în Ucraina de astăzi, după o viață întreagă dăruită slujirii pline de râvnă a Bisericii lui Hristos. La doar câțiva ani de la adormirea sa, este trecut în rândul sfinților, fiind prăznuit la 2 mai, la ziua Aducerii moaștelor Sfântului Atanasie cel Mare.

Sfintele moaște ale Sfântului Atanasie al Constantinopolului, aflate la Harkov, în Ucraina, sunt de secole izvor de binecuvântare și vindecare pentru credincioși.