„Dar cu ce drept pretinde Rusia bucata noastră de Basarabie, pe care am căpătat-o înapoi, drept din dreptul nostru și pământ din pământul nostru? Pe cuvântul cum că onoarea Rusiei cere ca să se ia o bucată din România. Va să zică onoarea Rusiei cere ca să se ia pe nedrept o bucată din România și aceeași onoare nu cere respectarea convenției iscălită ieri. Ciudată onoare într-adevăr! Și pe ce se întemeiază acest point d’honneur?
Fost-au Basarabia cucerită cu sabia? Nu. Prin tratatul de București
de la 1812 s-a făcut această cesiune, nu ca preț al păcii, căci Turcia
n-avea nevoie de pace, ci tocmai Rusia.
Napoleon era asupra intrării în Rusia și trupele rusești se întorceau în
marș forțat, în ruptul capului, luând fașa pământului românesc pe
tălpile lor”. (…)
Mandatarul Europei vine să mîntuie popoarele creștine de sub jugul turcesc și începe prin a-și anexa o parte a unui pămînt stăpînit de creștini, în care nu-i vorba de jug turcesc? Ciudată mîntuire într-adevăr.
Cuvîntul nostru este: De bunăvoie niciodată, cu sila și mai puțin.”
Prin tratatul de pace de la București, din 16 mai 1812, jumătate din Principatul Moldovei era anexată la Imperiul Rus sub denumirea de Basarabia, scrie istoricul George Damian, în Historia.
Iată articolul integral:
Chiar și după înfrângerea suferită la Friedland, în 1807, țarul Alexandru I încerca, în timpul negocierilor cu împăratul Napoleon, să anexeze Principatele Române. Corespondența diplomatică dintre cei doi împărați dezvăluie care erau în realitate intențiile țarului rus și cum a perseverat în atingerea scopurilor sale. Documentele citate în continuare fac parte din cea mai completă colecție de izvoare referitoare la răpirea Basarabiei din 1812, care îi aparține lui Dimitrie A. Sturdza, "Acte și documente relative la istoria renascereri României", vol. I, tipărit la București în anul 1900.
Diplomații țarului știau foarte bine ce aveau de gând cu Principatele Române încă dinainte de încheierea păcii de la Tilsit – iar evacuarea Moldovei și a Valahiei nu făcea parte din planurile lor. În memoriul din iunie 1807 – „Câteva idei care și-ar putea găsi locul în instrucțiunile negociatorului rus ce va fi însărcinat să tracteze despre pace” – se spunea clar, la punctul „Evacuarea Moldovei și a Valahiei”: „Fără îndoială este de dorit ca în vreme ce facem pace cu Franța să ne putem păstra capacitatea de a negocia direct cu Poarta. Însă deoarece nu se va putea evita intervenția lui Napoleon în acest aranjament va trebui să obținem timp și să promitem evacuarea celor două principate în schimbul condiției că, până la încheierea păcii definitive între Rusia și Franța, Moldova și Valahia se vor bucura deplin de drepturile și privilegiile obținute prin pacea de la Kuciuk-Kainardji” (p. 565). Pentru diplomații ruși, evacuarea principatelor era o simplă promisiune.
Rușii nu vor să plece din principate
Tratatul de pace de la Tilsit, din 7 iulie 1807, stipula la articolul 22: „Trupele ruse se vor retrage din provinciile Valahia și Moldova, însă aceste provincii nu vor putea fi ocupate de trupele Înălțimii Sale Sultanul până la ratificarea viitorului tratat de pace definitiv dintre Rusia și Poarta Otomană”. Condiția rămânerii turcilor în afara Principatelor Române a fost folosită de ruși în august, când turcii s-au grăbit să intre în Brăila după încheierea armistițiului de la Slobozia, iar sub acest pretext țarul Alexandru a refuzat să își mai retragă trupele. De fapt, la Moscova, decizia de a menține Principatele Române sub ocupație fusese luată independent de acțiunile turcilor. Pe 19 august 1807, baronul Budberg îi prezenta țarului Alexandru I un referat în care afirma că retragerea trupelor țariste dincolo de Nistru ar fi constituit un avantaj mult prea mare pentru turci, care puteau traversa Dunărea mult mai repede în cazul reizbucnirii ostilităților.
Recomandarea baronului Budberg era ca trupele ruse să rămână în Valahia și Moldova, iar pe 20 august 1807, generalul Michelson a primit ordin să lungească negocierile pentru armistițiul cu turcii și să nu se retragă din Principatele Române (p. 597). Mai apoi, țarul Alexandru I avea să motiveze păstrarea principatelor prin nerespectarea armistițiului de către turci și prin faptul că nici Napoleon nu își retrăsese trupele din Prusia.
„Majestatea sa dorește să păstreze (...) și acea fâșie strâmtă de pământ care deși nu este o provincie poartă numele de Basarabia”
În cursul discuțiilor și a schimburilor de scrisori referitoare la retragerea trupelor ruse din principate, un mesaj al contelui Rumianțev – ministrul rus de Externe – către ambasadorul rus la Paris, contele Tolstoi, dezvăluie faptul că rușii știau foarte bine ce înseamnă Basarabia: „Majestatea sa dorește să păstreze Moldova și Valahia și acea fâșie strâmtă de pământ care deși nu este o provincie poartă numele de Basarabia” (p. 674) De fapt, în majoritatea corespondenței diplomatice ruse se face diferența între Principatul Moldovei de la Carpați la Nistru și fâșia numită Basarabia dintre Dunăre și Marea Neagră. Relatând discuțiile dintre ambasadorul rus Tolstoi și împăratul Napoleon din 10 ianuarie 1808 (p. 714), diplomatul rus spune că „vorbind de evacuarea Moldovei și Valahiei l-am făcut să înțeleagă că eu nu cuprind în acestea și Basarabia”. Replica lui Napoleon a fost că Basarabia nu a fost cuprinsă în Tratatul de la Tilsit; contele Tolstoi avea însă răspunsul pregătit: „ocuparea acestei fâșii ar reprezenta o chestiune de foarte mică importanță ca să merite atenția guvernului său”.
În cursul acestei discuții Napoleon a avansat și ideea unui atac comun franco-rus împotriva posesiunilor britanice din Indiile Orientale. Contele Tolstoi trimitea la Moscova cu acest mesaj și două proiecte de convenții între Franța și Rusia. În primul proiect, la articolul 2, evacuarea Moldovei și a Valahiei de către trupele ruse era oferită în schimbul evacuării Prusiei de către trupele franceze, iar la articolul 3 se stabilește ca țarul Alexandru I să alipească la imperiul său provincia Basarabia, „drept compensație legitimă pentru cheltuielile provocate de ocuparea principatelor”. Al doilea proiect de convenție prevedea un schimb: Napoleon urma să ocupe Silezia, iar țarul Alexandu I primea în schimb „Moldova și Valahia, împreună cu Basarabia și gurile Dunării, astfel încât talvegul acestui fluviu de pe ultimul braț din partea Imperiului Otoman să servească drept graniță între cele două state”.
Una mie, una ție...
În baza acestor proiecte de convenții, au urmat patru întâlniri între ambasadorul francez la Moscova, de Caulaincourt, și ministrul rus de Externe, Rumianțev.
Aceste dezbateri au fost rezumate într-o notă alcătuită de Rumianțev pe 9 martie 1808, document care merită redat integral pentru a vedea cum doreau Rusia și Franța să împartă sud-estul Europei: „În ideea tratatului de alianță: Rusia va primi Moldova, Basarabia, Valahia și Bulgaria; Franța va primi Albania, parte din Bosnia, Moreea și Candia; Austria, Croația și o parte din Bosnia. Serbia va fi independentă și dată unui prinț din casa de Austria sau unui alt prinț străin căsătorit cu o mare ducesă a Rusiei. În ideea marii împărțiri: Rusia va primi Moldova, Basarabia, Valahia, Bulgaria și o parte din Rumelia, frontiera rusă urmând să treacă prin cea a Bulgariei și prin cea actuală a Serbiei până la lanțul muntos care trece pe lângă Traianopolis, de acolo râul Marița urmând să servească drept frontieră a acestei puteri până la mare. Franța va primi Bosnia, Albania, Moreea, Candia, Ciprul, Rodosul, toate insulele arhipelagului, Smirna, Siria și Egiptul. Austria va primi Serbia în stăpânire deplină ca provincie austriacă, Macedonia până la mare, mai puțin părțile pe care Franța le poate dori pentru a-și fortifica frontiera sa din Albania, într-un mod asemănător cu ce va dori această putere la Salonic. Va fi trasată o linie de la Scopia până la Orfana prin care frontiera austriacă va ajunge la mare. Croația, chiar dacă nu s-a vorbit despre ea, va putea aparține Franței sau Austriei, după cum va dori împăratul Napoleon. Fie că va fi adoptată una sau alta dintre aceste idei, cele trei puteri vor contribui la o expediție în Indii, Rusia nu pretinde nimic în Indii pentru cooperarea sa” (p. 811).
Alipirea Basarabiei, una dintre cererile țarului
Dacă împărțirea Balcanilor a fost ușoară, negocierile dintre francezi și ruși s-au blocat în momentul în care a venit vorba de Constantinopol și de strâmtorile către Marea Neagră. Rușii doreau să ocupe capitala Imperiului Otoman, francezii doreau să pună mâna pe strâmtori. În cea mai bună tradiție a diplomației ruse, împăratul Napoleon avea să-i spună ambasadorului francez să uite de această propunere, când acesta i-a reamintit de un mai vechi proiect al unui Constantinopol independent. Pe 12 martie 1808, contele Rumianțev alcătuia o sinteză a cererilor ruse, în care formula clar cererile țarului: „Alipirea Moldovei și Valahiei la Rusia, astfel ca granița acestui imperiu să fie Dunărea, ceea ce cuprinde și Basarabia, care de fapt este o fâșie la malul mării și care în general este considerată ca făcând parte din Moldova” (p. 822).
Negocierile s-au încheiat prin convenția secretă de la Erfurt din 12 octombrie 1808, fiind lăsat deoparte proiectul invadării Indiilor britanice, dar și proiectul împărțirii Imperiului Otoman. Vara anului 1808 s-a dovedit dificilă pentru Napoleon, care a trebuit să se confrunte cu rebeliunea spaniolă, astfel că marile proiecte din est au trebuit să fie abandonate. Problemele dintre cei doi împărați au rămas nerezolvate, iar soarta Principatelor Române avea să fie stabilită tot în cadrul unor negocieri care nu au ținut seama de voința românilor.
Sursa: Historia
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
PAPA de la ROMA si MAFIA CATOLICA...i-au ordonat lui NAPOLEON sa atace RUSIA....
Atunci RUSII au fost nevoiti sa ...CEARA PACE la TURCI si..sa se multumeasca numai cu ELIBERAREA BASARABIEI...
MOLDOVA si Tara omaneasca..ramaneau SCLAVE la TURCI....Transilvania...Romanii erau SCLAVI la DRUIZII CATOLICO-EVANGHELICI...”
SHARERĂSPUNDE
O precizare.Napoleon a trimis prin unul Mihai o scrisoare turcilor prin care îi anunța că va ataca Rusia și le-a spus să tărăgăneze încheierea păcii, dar Mihai a trădat: el a dat scrisoarea rușilor, care s-au grăbit să încheie pacea. Turcii s-au bucurat văzând că pretențiile Rusiei au scăzut așa de mult și au cedat Basarabia.
-- sursa: Radu Rosetti, Actiunea politicii rusești în țările române. Povestită de organele oficiale franceze, Cartea Românească, 2002
Din rapoartele consulilor si agentilor francezi:
"Cu greu iși poate face cineva o idee justă de aroganta consulului Rusiei. A prezentat domnitorului în timpii din urmă, două note oficiale. În cea dintăi el reclamă, în numele amiralului Ciceagov, mai bine de două milioane de lei, o pretinsă datorie a Tării Românești către armată (raport al agentului Ledoulx catre Otto, 8 februarie 1815)
"Printr-un ordin al d-lui general Kutuzov, Valahia Mare și Mică trebuie să furnizeze, pentru ziua de 28 a lunii, 20.000 de care, fiecare cu câte patru boi și mînat de doi țărani. … De astă dată, armata va trage cu dînsa 80.000 boi și 40.000 țărani care vor merge fără îndoială să populeze vreun colț de pustiu. Și aceasta, domnule general, nu este tot. Generalul Kutuzov mai cere și două milioane în bani. Divanul va fi silit să pună o nouă taxa, pe toți locuitorii țării, pămînteni sau străini" (raport al agentului Ledoulx catre Otto, 15 aprilie 1815)
1828 - 1857: Regimul regulamentar, sau Țările Române guvernate de Regulamentul Organic
-----------------------------------------------------------------------
Rusia cere Țării Românești să predea 24.000 cetverturi de făină, 58.500 de ovăz, 2450 de crupe, 560.000 oca de carne și 4.000 vedre de rachiu.
"Numărul trupelor care în acest moment ocupă numai provincia Valahiei este evaluat la 90.000 oameni. Dacă se ține seama de faptul că o armată atât de numeroasă n-a fost până astăzi urmată de nici o casă de bani, de nici o subzistență, nici măcar de o singură cutie de medicamente, și că toate trebuințile ei, până chiar și solda trupelor, sunt îndestulate pe cale de rechiziție militară, își poate face cineva o idee de împovărarea locuitorilor acestei nenorocite țări? " (Hugot către Laferronnays, 30 mai 1828)
Pe lîngă rechizițiile de hrană, țăranii au fost și ei rechiziționați pentru transporturi și săpatul tranșeelor, chiar în perioada lucrărilor de pe câmp, așa încât recolta a fost compromisă. Rușii au mai cerut, în plus, și 5.500.000 puduri de fân, confecționarea a 80.000 potcoave, pentru a potcovi 40.000 boi rechiziționați tot de la țăranii români în scopul transportării prin Balcani, a artileriei rusești, după care, boii înșiși trebuie să servească drept hrană soldaților ruși…
" toate aceste lucruri nu costă Rusia nimica. Sunt rechiziționate și alcătuiesc numai o mică parte din ceea ce românii sunt îndatorați să furnizeze.. Dacă Țara Românească n-ar fi închisă din toate părțile, n-ar mai rămâne într-însa după 24 ceasuri nici un locuitor altul decât boierii și grecii "(Hugot către Laferronnays, 23 iunie 1828)
Divanului Țarii Românești i s-a cerut să furnizeze 4.000 de oameni care să lucreze gratuit la dărâmarea forturilor Brăilei.
.. In județul Ialomița, dacă la recensământul făcut de înșiși ruși în noiembrie 1828 erau 18.500 vite cornute, la jumătatea lunii ianuarie mai erau 2.000.. "drumurile sunt semănate cu stârvuri de vite moarte subit și vedem același lucru pe străzile Bucureștiului." (Hugot către Laferronnays, 19 ianuarie 1829)
Satele aflate în calea armatei ruse încep a fi pustiite, țăranii - cu grânele rechiziționate și vitele omorâte de căratul proviziilor sau lovite de epidemii - fugind în Transilvania.. . Generalul rus Jeltuhin pretinde chiar ca Țara Românească să suporte în totalitate armata rusă și după ce aceasta va trece Dunărea in Bulgaria.
" Când boii lipsesc sau, ceea ce se întâmplă des, mor sub jug, se înjugă în locul lor țărani" (Viollier către Polignac, 30 iulie 1929)
Se înmulțesc sinuciderile printre țărani, chiar două căpetenii de sate se vor sinucide in antecamera caimacamului Craiovei, neputînd furniza ceea ce nu aveau.
Moldovei I se mai cer 24 - 25.000 de care pentru transportul a 100.000 cetverturi de făină de pe malarile Prutului pe acelea ale Dunării.. toate carele din țară vor fi rechiziționate.. pentru acest transport. Lipsa oricăror produse va duce la scumpiri excesie "o căruță de lemne de foc va ajunge, de la 3 lei la 24.
"Generalul Jeltuhin administra prin lovituri de sabie, întemnița, sughiunea, matrata pe toti cei care nu erau ruși" (Hugot catre Portalis, 6 iulie 1829)
1834 - 1851: Concluziile rapoartelor consulilor și agenților francezi
------------------------------------------------------------------------------------
- deși Rusia a înscris în Tratatul de la Adrianopol autonomia Țărilor Române, a suprimat-o apoi, prin dispoziția finală a Regulamentului (introdusă prin fraudă și fals) care interzicea ocârmuirii pământen, Domnului și Adunării Obștești dreptul de a aduce vreo modificare în viața constituțională a țării; a suprimat dreptul de legiferare al Obșteștilor Adunări, a suprimat orice urmă de sistem reprezentativ, prin senedul de la Balta Liman, care suspenda Adunările Obștești pe timp de 7 ani, înlocuindu-le cu adunări de notabili, a suprimat dreptul de alegere a domnului , impunînd Porții numirea unor domni desemnați de ea, a incercat să rusifice Biserica Moldovei, căutând să-I impună un arhiereu rus
Rusia " a lucrat cu intenție, în chip metodic, la desconsiderarea guvernului pămîntean, căutând să-l pună în neputința de a ocârmui, să-l facă ridicol și odios, uneltind necontenit intrigi între domni, adunări și boieri, ațâțând veșnic și în chip sistematic pe unii împotriva celorlați, exploatînd patimile lor cele rele. Acestea, în scopul de a dovedi lumii și chiar țărilor noastre că ele nu sunt în stare a se ocârmui singure și spre a le îndemna să caute liman de scăpare în stăpânirea rusească
a cautat să împiedice ducerea tineretului român la studii în focarele de lumină ale apusului, încercând să-l aducă la școlile ei;
a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a opri orice deșteptare a conștiinței și a simțământului național, orice dezvoltare atât a acestor sințăminte cât și a acelui al demnității omenești în popor " (Radu Rosetti, ibid, p. 146)
a tăgăduit la 1848, prin organul cancelarului împărătesc, până și ființa unei naționalități române; a proclamat, tot prin acelasi organ, că țările noastre nu se împărtășesc de dreptul public european, că ele există numai pe temeiul tratatelor impuse Porții de Rusia.
Proclamarea de catre guvernul provizoriu de la 1848, a principiului suveranității poporului a indignat guvernul rusesc intr-atât incât el a denunțat aceaată proclamare de principiu ca o atingere la drepturile sultanului.
a încercat să-și creeze un monopol rusesc supra subsolului Țarii Romanesti dar a interzis Moldovei, la 1851, să acorde unui consorțiu german concesiunea unei banci ipotecare și de credit.
" in rezumat, odios era Regulamentul Oragnic, dar mult mai odios a fost chipul in care Rusia l-a aplicat"
--- SA NU UITAM!!! ---
Putin se înscrie pe linia invadatorilor , spoliatorilor, imperialistilor ucigași ruși din totdeauna.
Slavă eroilor Români care s'au jertfit pt Hristos, Neam și Țară!
“Depuis quelque temps il s’était répandu ici le bruit que la Transylvanie allait être cedée par la Maison d’Autriche et jointe à la Moldavie et à la Valachie sous le nom de Royaume de Daces pour appartenir au Grand Duc Constantin de Russie”
[De ceva vreme se zvonea că Transilvania va fi cedată de Casa Austriei și se va alătura Moldovei și Valahiei sub numele de Regatul Dacilor pentru a aparține Marelui Duce Constantin al Rusiei.]
Rușii au introdus în Principate toate ororile unei robii din cele mai cumplite, care exista la dânșii acasă și care n’a fost cunoscută deloc de populația liberă a Principatelor. Jefuită până la piele, istovită de munca silnică, slăbită de foame, supusă tuturor greutăților timpului vitreg și diferitelor epidemii, populația pierea în massă. Rușii au introdus serviciul obligatoriu al populatiei Principatelor în transporturile militare și practicau în modul cel mai larg și arbitrar rechizitia vitelor. Putem spune că fruntea nevinovată a martirului poporul român a fost incoronata de o adevarată cunună de spini. De la 15 și pană la 25 mii de care, fiecare înjugat cu patru boi și însotiț de doi țărani români, trebuiau să fie prezente, oricând, la dispoziția armatei rusești.
https://mihailandrei.wordpress.com/2020/10/12/basarabia-furata-de-rusi/
Multumim, frate.
Asta'i Rusia, de ieri și de azi!
Antonescu era incinchis la Bistrita Năsăud pe cind tara era ruptă fără a se riposta cu un cartuș si totul pe timpul regalistatii nenorocite condusă de Carol II un jeg uman ce ar trebui scos din istorie alături de faonfanitul fiu cel ce se cupa de mașini si mașinuțe apoi cu creșterea găinilor si nu interesat in a-și învață copii limba romana sa conducă un guvern in exil anticomunist. Nu. Anticomuniștii sufereau in închisori bătute si fiind uciși fără mila.
Anii au trecut iar Antonescu nu a fost reabilitat nici cu intervenția bunului sau prieten rabinul Shafran care prin actele ce le avea Antonescu putea fi reabilitat. INsa a fost amenințat si ... de aici doar Ceaușescu si monahul Steinhardt au fost pro Antonescu . UNul incuradindu-l pe Marin Preda sa scrie Delirul altul evreu fiind dar crstinat in pușcăria politica spunea ca " Antonescu nu a omorit niciun evreu. Nici unul. " Dar este mai bine sa ii apărăm pe alogenii de azi care au numele schimbat si asta făcută cu o clara intenție? Moculescu compozitor roman spunea recent alături de mulți alți evrei din cultura ca in romnania nu a existat genocid împotriva evreilor. SI asta spune totul ...INsa cea mai mare crima a fost făcută de Adrian Severin nepotul Anei Pauker fost ministru de externe șef OSCE si europarlamentar care împreună cu Emil Constantinescu au revândut populația si teritoriile Basarabiei către Ucraina. Ei sint liberi si uite cum se scrie istoria. Curajul la romani a existat prin citeze exemple restul contrafăcute iar trădarea si lasiatea a fost la ea acasă. O rușine care nu face decit ca România sa -si merite soarta. Apoi pe timpul războiului dis de "pretinzi noștri ucrainieni " nimeni nu a avea voie sa spună ceva de Basarabia de .... Atit