Florin Șinca, născut la 26 mai 1970 în comuna Brebu, județul Prahova. Doctor în istorie al Universității din București. Fost comisar-șef de poliție în Inspectoratul General al Poliției Române. Membru în Clubul Istoricilor „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte. Cetățean de Onoare al comunei Brebu. Domenii de cercetare: genealogia familiilor țărănești, Istoria mănăstirilor, Istoria Poliției Române, Relații româno-austriece. Autor a 17 volume de istorie și coautor la alte două. Autor a 155 de articole și studii în diverse publicații.
⚊ www.facebook.com/florin.sinca.77
În seara zilei de vineri - Vinerea Mare -, 13 aprilie 2012, s-a stins în București cel care a fost dascăl și povățuitor al mai multor generații, academicianul Florin Constantiniu.
„La 28 noiembrie [1938] Carol s-a reîntors în țară. În noaptea chiar a reîntoarcerii sale a avut loc o lungă întrevedere cu Călinescu și cu Gavrilă Marinescu, cărora le-a dat ordinele cuvenite. Douăzeci și patru de ore mai târziu, în noaptea Sf. Andrei, 29/30 noiembrie 1938, Codreanu era asasinat în codrii Tâncăbeștilor de către călăii regelui”
Într-un mesaj, ajuns peste ani o broșură, mareșalul Antonescu vorbea despre România ca o țară aflată pe ,,marginea prăpastiei”. Nu mai e cazul să fim mici pe buză: suntem în agonie, iar unii spun că ne aflăm de-a dreptul în râpă și doar în noi, românii, e salvarea.
Dar cum se face că de așa trai bun în poliția asta, de câțiva ani, cel puțin, dau ortul popii mulți colegi, pe capete? Se duc după ce abia au înșirat pe mosorul vieții câțiva ani ,,în rezervă”. Se sting – uneori în tăcere, neștiuți – mulți dintre cei abia trecuți de 50 de ani
Retragerea titlului de Doctor Honoris Causa acordat mareșalului Ion Antonescu, în anul 1941, nu îl înjosește, ci îl ridică în inimile celor care-i cunosc cariera militară în slujba Țării Românești, încă de dinainte de Marea Unire, la care a contribuit
Suntem după Crăciun, dar nu uit că demnitatea umană a fost batjocorită în cel mai sinistru și pervers mod. Și nimeni n-a răspuns. Pentru că la butoanele lumii se află niște dilimandroși.
O șleahtă de nemernici a pus stăpânire pe România, cu un tupeu inimaginabil, apărați de impunitatea ocultei globaliste, nederanjată aproape de nimeni. Este cea mai mizerabilă „clasă politică” din întreaga istorie, nedepășită la trădat, hoție, compromis și slugărnicie nici de huliții fanarioți.
Misiunile polițiștilor au fost deturnate de acești torționari inconștienți care seamăn vânt și culeg furtună. Bilanțul MAI începe cu ,,respectarea restricțiilor covid” și alte bazaconii. Am informații că MAI e oală sub presiune acum. Ferească Dumnezeu de vreun cutremur, nu mai zic de altceva!
Astăzi e Ajunul Bobotezei. La 5/17 (pe stil nou) ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Moldovei l-a ales ca domn pe colonelul Alexandru Ioan Cuza (1820-1873), care atunci era ministru de război. După două săptămâni de la alegere,
E ceva vreme de când la noi, în Europa și în lumea largă se înseilează un nou regim. N-are mamă, n-are țară. N-are doctrină, n-are principii, dar are legi, actori, planuri minuțioase, strategii, bani la greu. Este un mutant, un microb molipsitor, o ciudățenie pe cale să ne acapareze viețile.
Vine Ziua Națională. Vine Sfânta Zi Națională și toți vânzătorii Țării Românești se vor grămădi la tribune oficiale. Oștirea Țării va da onorul unor mutanți ideologici, unor pigmei sufletești, lupi în blană de oaie care...
Trăim de doi ani la cel mai mare seism al țării de la instaurarea bolșevismului în 1944-1946! Așa văd eu. Și vom ieși mai răsfirați, mai rupți, mai dezbinați, că asta a fost în plan.
În 1994 am dormit câteva zile pe marmura de la etajul trei al Palatului Victoria în combinezon SPP. Mâncam pâine cu parizer, mai mult pâine goală și beam apă chioară, eram înconjurat de felurite arme și muniții mai noi sau mai vechi. Și eram deja fanatizat. Muream fericit să apăr puterea, fie că era vorba de...
Astăzi puterile statului au decredibilizat ordinul, dispoziția, autoritatea, încât la o adevărată stare de urgență, calamitate ori război, va fi haos generalizat! Pe ei nu-i interesează țara, familia, liniștea cetății. Mulți sunt migratori ori urmași de migratori, au interese, au semnat, au jurat lui Lucifer
În epoca furtului și trădării, a dezbinării și distrugerii statalității noastre și a ultimului atac la sufletul românesc, dușmănosul chiriaș din dealul Cotrocenilor a mai adăugat o „mare realizare” a epocii sale: și-a umflat pieptul de oraș și a slobozit cearceaful de pe bronzul statuii baronului Brukentkal
Duminică, 15 august o prăznuim pe Sfânta Fecioară Maria. E sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, căreia în popor i se mai zice Sfântă Măria Mare. Până atunci este o perioadă de post. Nu mai vorbesc de schituri și mănăstiri, unde cei care-ați poposit
Până nu am iar surpriza de la Facebook să aflu că nu am „respectat standardele comunității noastre”, vă rog să observați și să mă contraziceți. V-am mai zis că...
Prin urmare, regionalizarea este un experiment social și a fost introdusă în 1950, ca urmare a acțiunii facțiunii moscovite din PCR. Nu există act normativ al UE care să condiționeze acordarea de fonduri de o pretinsă reorganizare/ federalizare a teritoriului național.
Peste ani, când vom fi liberi, la fel ca toți eroii și martirii țării, mareșalul va avea statui în toată România. Pentru că eroii nu mor niciodată!
Sărbătorim Ziua Națională de cinstire a martirilor din închisorile comuniste.
Cei din udemere afișează o superioritate teatrală, sug burta și nu le atingi cu o prăjină la nas. Și nu știu de ce!? UDMR nu e un partid. Ei sunt un clan în care telecomanda nu e în mijlocul lor. Au trecut trei decenii de când se mlădiază cu o șiră a spinării de moluscă, dar au pretenția năroadă să fie socotiți verticali, morali și fără de prihană!
Mai face azi cineva PÂRLEAZ la un gard care nu e al lui, unde nu are… obligații? Voluntar. Mai sprijină cineva biserica satului cu donații? Mai sapă la șanțuri, la adus apa, la pădure, la...
Acum mai bine de o sută de ani aveam ziare, dar nici vorbă să existe mass-media de acum, cu putere de informare și de dezinformare. Am avut mari personalități. Miniștrii noștri de
Legalitatea și creștinătatea nu au fost vreodată dezlipite. Iar Biserica strămoșească ,,a fost totdeauna principalul sprijin moral” (N.Iorga). Au trăit în vechea izolare a unei credințe ,,cu un pronunțat caracter umil popular”, în acest ev mediu de care unii uită ,,Statul urmă Biserica”. Prin urmare, vedeți de ce am rezistat urgiilor istoriei? Că nu Biserica se lua după Stat, ci invers.
Așa cum admirăm adesea o construcție temeinică, de genul mănăstirilor, rămasă neclintită în viforul veacurilor, așa este și istoria acestui popor: sprijinită pe niște țăruși.
Ce distanță mare separă, în plan valoric și atitudinal, pe Lascăr de liberalii de conjunctură de azi!
Din vremea celor mai vechi înjghebări ale omului de pe pământul Daciei a fost nevoie de anumiți oșteni care să asigure administrația, ridicarea dărilor, iscodirea vrăjmașilor, aducerea la ordine a nelegiuiților, apărarea hotarelor, atribuțiile fiind, cel mai adesea puțin delimitate.
În Poliția Regală a fi creștin nu era doar o ,,opțiune”. Pe când spuneam bunului bun și răului rău, credința nu era ,,alternativă”. „Cu cinste și credință în Dumnezeu” jura comisarul Petre Anton că-și va îndeplini menirea la intrarea în poliție.
Alegerile din Duminica vindecării orbului din naștere - 9 iunie 2024
